Angajarea raspunderii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr. 1340/829/02.10.2013 reclamanţii G.M. si M., in calitate de reprezentanţi legali al minorului G.F.C. au chemat in judecata pe paratul G.R. solicitând angajarea răspunderii paratului pentru prejudiciul cauzat de câinele sau minorului F.C., pe care l-au apreciat la suma de 11600 lei.

In motivarea acţiunii au arătat ca la data de 26.03.2013 minorul G.F. C. se întorcea de la scoală după terminarea programului şcolar, iar in momentul in care a ajuns in dreptul locuinţei lui G.R., din curtea acestuia a ieşit câinele sau si l-a atacat.  Câinele l-a doborât, l-a trântit la pământ si l-a muşcat  atât de mâini cat si de picioare. Copilul a început să ţipe, iar un vecin care trecea prin zona l-a văzut şi a alergat in ajutorul sau, l-a adus pe copil acasă, unde i-au fost acordate primele îngrijiri, până la sosirea ambulantei, care l-a transportat de urgenta la Spitalul Judeţean Bacău. Copilul a fost internat in spital din data de 26.03.2013 pana pe 2.04.2013.

Arata reclamanţii ca minorul este puternic traumatizat, a rămas cu o stare puternica de temere si se sperie la orice zgomot, iar daca aude un câine lătrând începe sa plângă si sa tremure, are coşmaruri noaptea si se trezeşte din somn plângând si ţipând. Solicita obligarea paratului la plata sumei de 11600 lei, suma ce reprezintă prejudiciul material si moral suferit de copil, care pe lângă suferinţele fizice provocate de muşcăturile câinelui a suferit si un soc foarte puternic, din care nu si-a revenit.

Acţiunea nu a fost motivata in drept iar reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar cu privire la taxa judiciara de timbru. In dovedirea cererii  au fost depuse la dosar înscrisuri (certificat de naştere minor, înscrisuri in dovedirea daunelor materiale –chitanţe, adeverinţe si acte  medicale, bilet de ieşire din spital).

Legal citat paratul a formulat întâmpinare prin care a arătat ca solicita admiterea in parte a acţiunii, in măsura in care pretenţiile sunt dovedite. A recunoscut faptul ca  la data de 26.03.2013 se afla in curtea locuinţei si desfăşura diverse activităţi de strângere a gunoiului, motiv pentru care poarta de la gospodărie era deschisa si ca, venind de la scoală, fiul reclamanţilor a trecut prin fata porţii, moment in care câinele sau a scăpat din lanţ si a ieşit din curte. Arata paratul ca este posibil ca minorul sa se fi speriat de prezenta câinelui si sa fi ţipat, iar acesta sa-1 fi apucat uşor de mana, insa toata aceasta întâmplare nefericita si neprevăzuta a durat o fracţiune de secunda pentru ca imediat a ieşit la poarta si a îndepărtat câinele, iar copilul a fost dus acasă de E.Ş., căruia copilul i-a spus ca a fost muscat de câine  paratului.

Considera insa paratul ca pretenţiile reclamanţilor sunt excesive, deoarece chiar daca sunt aplicabile prevederilor art. 1375 NCC, pentru a admite o astfel de acţiune trebuie dovedit atât prejudicial material, cat si cel moral. In ceea ce priveşte prejudiciul material acordat in astfel de situaţii a solicitat a se avea in vedere faptul ca deşi reclamanta a stat spitalizata alături de fiul sau in perioada 26.03.2013 - 02.03.2013, aceasta spitalizare s-a datorat faptului ca distanta de la domiciliu la spital era mare si nu datorita gravitaţii leziunilor, ca tratamentul administrat copilului este acoperit de CAS, singura plata efectuata fiind cea de 275 lei contravaloare taxa însoţitor copil. Solicita a se avea in vedere faptul ca din biletul de ieşire din spital rezulta cu certitudine ca tratamentul ca urmare a plăgii produse de câine a fost aplicat in primele 3 zile de spitalizare si ca in zilele 4 si 5 copilul a avut afecţiuni de alta natura pentru care i-au fost administrate alte tratamente, iar multe dintre bonurile fiscale nu fac dovada daunelor materiale. Fata de aceste considerente, solicita admiterea in parte a daunelor materiale.

In ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit, roagă a se avea in vedere ca acel copil avea dificultăţi de acomodare si comunicare anterioare evenimentului, astfel încât considera ca starea generala in care se afla nu se datorează exclusiv evenimentului invocat, iar in cazul in care se face dovada existentei acestui prejudiciu, solicita sa fie admis in parte, având in vedere si criteriile pentru stabilirea vinovăţiei, aceasta deoarece se impune a analiza culpa paratului in concurs cu circumstanţele concrete care decurg din locul, timpul si împrejurările in care s-a produs evenimentul.

La primul termen de judecata reclamanţii au precizat ca prejudiciul se compune din 1.600 lei daune materiale si 10.000 lei daune morale.

 In cauza la solicitarea partilor au fost audiati martorii E.S., P.I. si B.M., ale caror declaratii se afla la filele 70-73 din dosar. S-a comunicat foaia de observatie a pacientului G.F.C. de catre medicul sau de familie.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

La data de 26.03.2013 minorul G.F.C. se întorcea de la scoală după terminarea programului şcolar, iar in momentul in care a ajuns in dreptul locuinţei lui G.R., din curtea acestuia a ieşit câinele sau si l-a atacat.  Câinele l-a doborât, l-a trântit la pământ si l-a muşcat, ulterior copilul fiind transportat la  Spitalul Judeţean Bacău, unde a rămas internat  de la  26.03.2013 pana la 02.04.2013. Potrivit biletului de ieşire din spital i-a fost administrata minorului profilaxia antirabica, acesta având plăgi muscate la palma si antebraţul drept.  Reclamanţii au promovat acţiunea de fata pentru recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a angajării răspunderii pentru  prejudiciul cauzat de câinele al cărui proprietar paratul nu a negat ca este asupra minorului G.F.C..

Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, „Obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor.” Cu alte cuvinte, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârşirii faptei ilicite. Întrucât în cauză se discută despre o faptă ilicită săvârşită după intrarea în vigoare a actualului cod civil, speţei de faţă îi sunt aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

Astfel, conform art. 1375 Cod civil, proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scăpat de sub paza sa. Răspunderea pe temeiul art. 1375 Cod civil revine persoanei care, la data cauzării prejudiciului, deţinea paza juridica a animalului, ceea ce presupune dreptul pe care îl are o persoana de a se folosi, in interes propriu, de animalul respectiv.

Pentru a putea opera răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, prejudiciul respectiv sa fi fost cauzat de către animal, iar animalul să se afle în paza juridică a persoanei de la care se pretinde plata despăgubirilor. Este fără îndoială faptul că minorul a fost muscat de câine si nu in mod superficial, in acest sens fiind la dosar biletul de ieşire din spital întocmit la 02.04.2013.  In ce priveşte ultima condiţie, aceea ca animalul să se afle în paza juridică a paratului, acesta a recunoscut ca are în gospodărie câinele care l-a atacat pe minor.

Despăgubirile materiale, constând in cheltuielile prilejuite de spitalizarea minorului,  contravaloare mancare si medicamente, sunt prin natura lor aspecte ce pot fi probate in mod cert numai prin înscrisuri. In cadrul acestei categorii de probe, reclamanţii nu au depus acte prin care sa dovedească efectuarea tuturor acestor cheltuieli. In procesul civil, care este un proces al intereselor private, sarcina probei revine celui care formulează o pretenţie in faţa judecăţii. În speţă, s-a probat existenta unui  prejudiciu material ca urmare a muşcăturii respectivului câine. S-a dovedit faptul ca minorul a fost internat la Spitalul Judeţean Bacău,  reclamanţii au dovedit efectuarea cheltuielilor cu transportul si spitalizarea copilului, mama minorului fiind internata alături de fiul ei, precum si efectuarea cheltuielilor de transport la unitatea medicala pentru profilaxia antirabica specifica. Cu un singur bon fiscal insa s-a dovedit cumpărarea de medicamente care prin data achiziţionării şi specificul lor, au legătură cauzală cu leziunea suferită, iar acesta este in valoare de 23,40 lei. Instanţa nu va ţine seama de bonurile fiscale pentru deplasările cu privire la care nu s-a dovedit ca au fost făcute in legătură cu tratamentul copilului si nici de bonurile fiscale pentru achiziţionarea de alimente din afara perioadei in care copilul a fost internat si se putea presupune ca a avut nevoie de supliment de hrana. 

Fata de toate cele mai sus reţinute, având in vedere si ca prin natura sa  un eveniment nefericit cum este muşcătura unui câine asupra unui copil este urmata de o perioada de refacere cu tot ceea ce implica aceasta, constând in administrarea de tratament medicamentos, controale medicale, implicare deosebita a membrilor familiei celui în cauza, fiind un eveniment care presupune cheltuieli financiare mai mari decât cele obişnuite, instanţa  apreciază ca in total prejudiciul material dovedit este în sumă de 700 lei.

Sub aspectul daunelor morale reprezentând echivalentul prejudiciului moral suferit de minorul G.F.C. ca urmare a faptei animalului aflat in paza juridica a paratului G.R., instanţa va avea in vedere necesitatea stabilirii unui cuantum al despăgubirilor morale care sa acopere suferinţa fizica si morala provocata de leziunile cauzate, disconfortul pricinuit si eforturile suplimentare pe care a trebuit sa le efectueze minorul in urma vătămării sănătăţii sale. Repercusiunile pe care un asemenea eveniment cu tot ceea ce a implicat acesta le-a avut asupra psihicului acestui minor sunt evidente. Nu sunt susţinute insa afirmaţiile reclamanţilor care arata ca  au solicitat daune morale si in ideea ca trebuie sa mai facă o serie de cheltuieli reprezentate de şedinţele la psiholog pentru recuperarea minorului, fără a prezenta insa o programare a copilului la astfel de şedinţe, întrucât una din condiţiile cerute pentru a se obţine repararea prejudiciului ca acesta sa fie cert. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur, atât in privinţa existentei, cat si in privinţa posibilităţii de evaluare. Este întotdeauna cert prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor  (dar care este sigur ca se va produce), insa nu si prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine. In condiţiile in care nu s-a făcut dovada prejudiciului viitor si având in vedere faptul ca hotărârea instanţei prin care se acorda despăgubiri sub forma unei sume globale poate avea autoritate de lucru judecat doar in ceea ce priveşte prejudiciul actual la data pronunţării, cu privire la eventualul prejudiciu viitor, nedovedit la acest moment, despăgubirea va putea fi sporita, daca se va dovedi ca a fost cauzata de acelaşi eveniment, intr-o acţiune ulterioara.

Ţinând seama de necesitatea ca daunele morale acordate sa asigure o compensare a prejudiciului moral suferit de victima, dar si de necesitatea realizării unei proporţionalităţi intre prejudiciu si despăgubire, instanţa va stabili cuantumul despăgubirilor morale la suma de 5000 de lei, apreciind ca aceasta corespunde exigentelor mai sus arătate.

Pentru toate aceste considerente instanţa va admite in parte acţiunea si va obliga paratul sa plătească reclamanţilor suma de 5700 lei, din care 700 lei cu titlu de daune materiale si 5000 lei cu titlu de daune morale.

In temeiul art. 453 C.pr.civ. coroborat cu art. 18 din OUG 51/2008 si fata de solutia de admitere in parte a actiunii, instanta va admite in parte si cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata,  raportand cheltuielile constand in taxa judiciara de timbru la nivelul pretentiilor admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea formulată de reclamanţii G.M., CNP ___, domiciliat în sat ---, comuna ---, nr. __, judeţul Bacău  şi G.M., CNP ______, domiciliată în sat ---, comuna ___, nr. 18, judeţul Bacău  în calitate de reprezentanţi legali ai minorului G.F.C., CNP ____, în contradictoriu cu pârâtul G.R., CNP ______, domiciliat în comuna ___, sat ___, judeţul Bacău şi cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Alexa Serafina-Angela, în Oneşti, str. Republicii, bl. 7, ap. 21, judeţul Bacău.

Obligă pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 5700 lei, din care 700 lei cu titlu de daune materiale şi 5000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă obligă pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 800 lei reprezentând onorariu avocat.

În temeiul art. 18 din OUG 51/2008 obligă pârâtul să plătească statului suma de 355 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru plata căreia reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar, proporţional cu admiterea în parte a acţiunii, restul sumei rămânând în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare