Titularul şi condiţiile răspunderii pentru prejudiciile rezultate din accidentele de circulaţie soldate cu moartea victimei.

Sentinţă civilă 66 din 02.02.2012


Prin cererea adresată J O şi înregistrată sub nr. 1546/274/2010 la data de 30.11.2010, reclamanţii D M, D S şi D N au chemat în judecată pe pârâţii I D M şi S.C. I I – B A - SRL  pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa sa fie obligaţi în solidar pârâţii  la plata sumei de 75.000 de euro, c/v în lei la momentul plăţii, reprezentând repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin decesul fiicei, respectiv surorii D M.

În motivarea acţiunii au arătat că la data de 01.01.2008 pe raza comunei S, judeţul MH, pârâtul I D M a produs un accident rutier, în urma căruia a rezultat decesul numitei D M.

Mai arată faptul că prin sentinţa penală nr. 31/02.04.2009 pronunţată de JO, pârâtul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 178 alin. 1 şi 3 Cod penal.

Precizează că  persoana decedată în urma accidentului rutier produs de către pârât este fiica reclamanţilor DM şi DSşi sora sa  reclamantei DN.

Mai precizează că de pe urma defunctei DM au dezbătut succesiunea, obţinând certificatul de moştenitor nr. 94/07.06.2010, în care se atestă calitatea  lor de moştenitori  legali.

Arată că deşi nimeni nu le-a explicat ce înseamnă participarea  în cadrul procesului penal ca şi părţi civile şi nici nu au fost conceptaţi sau citaţi,  reclamantul DM, s-a prezentat  în faţa instanţei penale, a formulat cerere de constituire ca şi parte civilă, însă cererea a fost respinsă ca tardiv formulată, deşi inculpatul nu s-a opus  cererii sale.

Legal citată pârâta  S.C. I I – B A - SRL  a depus întâmpinare prin care au invocat excepţia de necompetenţă  teritorială a JO, excepţia de necompetenţă materială a JO, arătând că litigiul dedus judecăţii este un litigiu comercial, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  S S.C. I I – B A - SRL  , solicitând respingerea acţiunii faţă de aceasta ca fiind nefondată cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 17.03.2011 reclamanţii prin apărător au depus la dosar precizare de acţiune prin care au solicitat  chemarea în judecată a B.A.A.R. în calitate de pârât  şi convenţie tip interbirouri „Carte Verde”.

Prin încheierea de şedinţă de la  17.03.2011 instanţa a dispus citarea B.A.A.R.  în calitate de pârât.

Prin adresa nr. OJ 968/27.04.2011 B.A.A.R. a comunicat că solicită introducerea în cauză în calitate de asigurator de răspundere  civilă  societatea U A din Ia prin  S.C. I I – B A - SRL  .

Prin încheierea de şedinţă de la 28.04.2011 au fost respinse excepţiile  de necompetenţă materială şi teritorială a JO, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. I I – B A - SRL  şi s-a dispus introducerea în cauză  în calitate de pârâtă a S.C. U A din I prin reprezentant  S.C. I I – B A - SRL  .

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.05.2011 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a B.A.A.R. şi a dispus scoaterea acesteia din cauză, a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii VI şi FS, iar pentru pârâtul ID a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu 2 martori.

Prin serviciul registratură reclamanţii au depus la  14.09.2011 cerere de probatoriu  şi precizări de acţiune, prin care arată că solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 25.000 euro fiecare, c/*v în lei la momentul  plăţii reprezentând  prejudiciu material şi moral cauzat de decesul numitei DM.

La termenul din 15.09.2011 reclamanţii au depus la dosar cerere de majorare a câtimii obiectului acţiunii  de la suma de 25.000 euro la 250.000 euro pentru fiecare reclamant, interogatoriu pentru pârâta S.C. I I – B A - SRL  şi bilet de ieşire din spital pentru martorul Vlah Ilie.

Prin încheierea de şedinţă de la 17.11.2011instanţa a luat act de renunţarea pârâtului ID la excepţia lipsei procesuale pasive şi a încuviinţat suplimentarea probatoriilor solicitate de părţi.

Prin sentinţa civilă nr. 66 din data de 02.02.2012 pronunţată de Judecătoria Orşova în dosar nr.1546/274/2010, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii DM, DS şi DN toţi domiciliaţi în comuna S jud. M în contradictoriu cu S.C. I I – B A - SRL  . ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii DM, DS şi DN în contradictoriu cu BAAR ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii DM, DS şi DN  în contradictoriu cu pârâtul IDM domiciliat în comuna S jud. Mi şi asiguratorul U A S.P.A. I, reprezentat în România prin S.C. I I – B A - SRL  .; au fost obligaţi pârâţii IDM şi UA S.P.A. I, în solidar, în favoarea reclamantului DM la plata sumei de 2348,5 euro sau echivalentul în lei a sumei, la data plăţii,  reprezentând daune materiale şi a sumei de 25.000 euro sau echivalentul în lei a sumei la data plăţii reprezentând daune morale; au fost obligaţi pârâţii IDM şi UA S.P.A. I, în solidar,  în favoarea reclamantei DS la plata sumei de 2348,5 euro sau echivalentul în lei a sumei, la data plăţii,  reprezentând daune materiale şi a sumei de 25.000 euro sau echivalentul în lei a sumei la data plăţii reprezentând daune morale; au fost obligaţi pârâţii IDM şi UA S.P.A. I, în solidar,  la plata sumei de sumei de 25.000 euro în favoarea reclamantei DN reprezentând  daune morale sau la contravaloarea în lei a acestei sume, la data plăţii, a fost respins petitul privind obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale în favoarea reclamantei DN ca nefundat; au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata sumei de 416, 66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului DM; au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata sumei de 416,66 cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului DS; au fost obligaţi pârârii în solidar la plata sumei de 166,66 cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei DN.

Pentru a pronunţa această sentinţă, JO a reţinut următoarele:

La data de 01.01.2008 pe raza comunei S, jud. M a avut loc un accident de circulaţie care a avut ca urmare decesul numitei DM, fiica reclamanţilor DM şi DS şi sora reclamantei DN, moştenitorii legali ai defunctei.

Pârâtul IDM  conducea autoturismul marca F D, înmatriculat în Italia cu nr. CC implicat în accident.

Prin sentinţa penală nr. 31 din 02.04.2009 pronunţată în  dosarul nr. 1020/274/2008 al JO s-a dispus condamnarea inculpatului IDM pentru infracţiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 1 şi 3 din Codul penal la 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

A fost respinsă acţiunea civilă ca tardivă.

Prin cererea pendinte reclamanţii au solicitat obligarea  pârâţilor IDM  şi pârâta S.C. U A Spa la plata despăgubirilor materiale şi morale cauzate ca urmare a decesului fiicei şi respectiv surorii lor.

Sub aspectul daunelor materiale:

Potrivit art. 998 Cod civil “Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.”, iar conform art. 999 Cod civil “ Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.”

Textele de lege sus-menţionate instituie principiile răspunderii civile delictuale, care pentru a fi angajată se cer a fi întrunite cumulativ patru condiţii, şi anume: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, instanţa constată că sunt întrunite cumulativ condiţiile art. 998 Cod civil.

Existenţa unei fapte ilicite şi  vinovăţia pârâtului sunt dovedite în cauză, astfel cum s-a reţinut cu ocazia cercetării penale a acestuia  fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de uciderea din culpă a părţii vătămate DM.

Sub aspectul prejudiciului material instanţa constată că acesta trebuie să fie cert atât în privinţa existenţei cât şi a posibilităţii de evaluare, condiţie care nu este realizată decât în parte faţă de pretenţiile reclamanţilor.

Instanţa constată că reclamanţii au solicitat iniţial daune materiale in cuantum de 75.000 euro, c/v în lei în momentul plăţii reprezentând prejudiciul material şi moral ca urmare a decesului numitei DM, din care 50.000 lei reprezintă daune materiale.

Ulterior, aceştia au majorat cuantumul pretenţiilor la 25.000 euro pentru fiecare, reprezentând prejudiciul material şi moral, sumă ce a mai  fost încă o dată majorată la câte 250.000 euro, c/v în lei în momentul plăţii pentru fiecare reclamant din care suma de 12.000 euro reprezintă daune materiale, iar diferenţa-daune morale (fila 159).

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respesctiv VI, FV, AM, GCB, reclamantii DM şi DS au efectuat mai multe cheltuieli după decesul fiicei lor cu transportul acesteia în oraşul MN la morga spitalului, cu achiziţionarea obiectelor de îmbrăcăminte şi a celorlate obiecte necesare înmormântării victimei respectiv: sicriu, cruce, lumânări, precum şi mai multe mese de pomenire în ziua înmormântării, la 3 săptămâni, la 6 săptămâni şi la 1 an de la deces.

Reclamantul DM i-a achitat martorului VI suma de 150 lei reprezentând contravaloarea motorinei pentru transportul victimei de la Spitalul MN  în com. S.

În ziua înmormântării părinţii victimei au organizat la un local din comună o masă de pomenire la care au participat aproximativ 150 persoane şi unde s-a servit un meniu bogat compus din mai multe feluri de mâncare, respectiv :  aperitiv, supă, sarmale, friptură cu garnitură, salată, prăjituri şi colaci.

Băuturile alcoolice şi o parte din alimente au fost aduse la restaurant de reclamanţi din gospodăria proprie. În acest sens reclamanţii au sacrificat un porc de 100 kg în valoare de 1000 lei, un viţel  şi 15 găini..

Băuturile răcoritoare au fost achziţionate de la restaurantul la care s-a organizat masa de pomenire, iar prăjiturile şi colacii au fost cumpărate din mun. O cu suma de 200 lei.

Reclamanţii DM şi DS au organizat o masă de pomenire la 3 săptămâni de la deces la domiciliul lor unde au participat în jur de 20 de persoane.

Aceştia au mai organizat mese de pomenire la 6 săptămâni de la decesul fiicei lor şi la 1 an, la restaurantul din comună, evenimente la care au participat aproximativ 100 persoane, iar meniurile au fost la fel de bogate ca cele de la pomana din ziua înmormântării.

Martorii confirmă faptul că, potrivit obiceiului locului, părinţii victimei au organizat în comună două jocuri populare în pomenirea fiicei lor, ocaziii cu care aceştia au plătit muzica şi s-au servit prăjituri şi băuturi alcoolice. Prăjiturile au fost achiziţionate din Orşova cu suma de 200 lei pentru fiecare din cele două jocuri.

Martorul GCB a declarat că părinţii victimei au cheltuit cu înmormântarea aproximativ 7000-8000 lei, sumă în care este inclusă masa de pomenire şi achiziţioanarea obiectelor de pomenire.

Acesta a confirmat  că personal a achiziţionat prăjiturile pentru pomana de la înmormântare şi pentru cele cele două jocuri date de pomană, plătind de fiecare dată câte 200 lei din sumele primite de la reclamanţi. Fiind prezent la mesele de pomenire acesta a apreciat valoare unui meniu la aproximativ 150 lei.

Declaraţiile martorilor audiaţi se coroborează şi cu declaraţiile reclamantului DM (fila 158) care afirmă că în ziua înmormântării a achitat la biserică taxa de înmormântare de 200 lei, organizând apoi la restaurantul din comună o masă de pomenire la care au participat 150 persoane. Fiind nevoit să folosească alimente din gospodăria proprie reclamantul a sacrificat un porc în valoare de 1000 lei, un viţel în valoare de 1400 lei, mai multe găini. Băutura în cuantum de 150 lei a fost adusă din gospodăriea proprie, iar prăjiturile au fost cumpărate din mun. Orşova cu suma de 300 lei.

Reclamantul a afirmat că a cheltuit cu masa de pomenire suma de 5000 lei.

La masa de pomenire de trei săptămâni organizată la locuinţa reclamanţilor au participat aproximativ 20 persoane, cheltuindu-se suma de 2500 lei, sumă în care au fost incluse şi hainele ce au fost date de pomană.

Aceştia au mai organizat la biserica din comună două parastase, ocazii cu care au dat de pomană alimente şi articole de îmbrăcăminte, fiind cheltuită de fiecare dată suma de 2500 lei.

Reclamantul a recunoscut că a primit la aproximativ un an de la accident suma de 1000 euro ca sprijin material de la tataăl pârâtului.

Reclamanta DN (fila 181) afirmă că părinţii săi au cheltuit în jur de 7000-8000 lei pentru cunpărarea obiectelor necesare înmormântării, cu masa de pomenire, sumă în care este inclusă şi contravaloarea produselor din gospodăria proprie.

Pentru organizare celor două mese de pomenire de la la 6 săptămâni şi la 1 an s-au cheltuit câte 5000 lei.

Fiind audiat la instanţă pârâtul IDM (fila 116) confirmă faptul că deşi nu a participat la înmormântarea victimei, ştie că părinţii acesteia au organizat o masă de pomenire la domiciliul lor, apoi la 40 zile, la 6 luni şi la 1 an de la decesul acesteia, cu precizarea că tatăl său IL i-a dat reclamantului DM suma de 1000 euro reprezentând un ajutor pentru cheltuielile efectuate cu înmormântarea.

Având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză instanţa reţine că reclamanţii DM şi DN au cheltuit suma de 7000 lei reprezentând cheltuieli aferente înmormântării şi  mesei de pomenire din ziua înmormântării, suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu masa de pomenire a victimei la 3 săptămâni de la deces, 5000 lei reprezentând cheltuieli efectuate la masa de pomenire a victimei la 6 săptămâni de la deces, 5000 lei reprezentând cheltuieli efectuate la masa de pomenire a victimei la 1 an de la deces, suma de 5000 lei (câte 2500 lei pentru fiecare) bani cheltuiţi cu organizarea celor două parastase şi cu jocurile dat de pomană la biserică, sumă totală fiind de 24.500 lei contravaloarea a  5697 euro.

Faţă de faptul că tatăl pârâtului i-a achitat, pentru fiul său, reclamantului DM suma de 1000 euro cu titlul de ajutor pentru cheltuielile de înmormântare efectuate, stare de fapt confirmată de acesta, instanţa va scădea din cuantumul total au cheltuielilor efectuate respectiv din suma de 5697 euro suma de 1000 euro, constatând că totalul celtuielilor efectuate de părinţii victimei este de 4697 euro.

Sub aspectul daunelor morale respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului în vederea asigurării unei reparaţii juste şi echitabile a acestuia reprezintă o garanţie a imperativului respectării dreptului persoanei la judecată în mod echitabil a cauzei sale de către o instanţă care să hotărască asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil.

Prejudiciul moral, parte din prejudiciul total cauzat reclamanţilor prin decesul fiicei, respectiv a surorii lor, constă în consecinţa negativă şi directă a unei fapte culpabile şi care aduce atingere valorilor nepatrimoniale persoanei vătămate.

În privinţa cuantumului daunelor morale, instanţa este în drept să aprecieze în raport de consecinţele, pe orice plan, suferite de reclamanţi în calitatea lor de moştenitori legali ai defunctei.

În concret, repercursiunile de ordin moral asupra acestora, rude apropiate ale victimei (părinţi şi soră) sunt confirmate de martorii audiaţi în cauză, reţinându-se că aceştia au fost în stare de şoc când au aflat despre deces, că nu şi-au revenit nici în prezent, suferind traume psihice profunde.

Se va avea de asemenea în vedere faptul că victima a avut la data decesului vârsta de 17 ani, relaţia foarte bună cu părinţii şi cu sora sa, cu care locuia,  între ei existând o puternică legătură afectivă, pierderea suferită de aceştia fiind de neînlocuit.

Instanţa are în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale şi faptul că reclamanta DN - sora victimei a fost prezentă în autoturism în momentul accidentului, fiind afectată profund psihic de acest fapt,  suferind ulterior de depresii motiv pentru care la recomandarea unui medic specialist i s-a prescris un tratament medicamentos.

Pentru ca suma ce va fi acordată cu titlu de daune morale să reprezinte o justă satisfacţie acordată victimelor asigurându-se posibilitatea acestora de a surmonta perioada ulterioară decesului, sub aspectul suferinţelor psihice, pentru prejudiciul încercat, fără însă a constitui pentru aceştia o sursă de îmbogăţire fără justă cauză, instanţa apreciază că suma de câte 25.000 euro pentru fiecare reclamant este în măsură să contribuie la acoperirea  prejudiciului moral.

 Instanţa constată că pârâtul  a făcut demersuri  pentru a primi banii de la societatea de asigurări arătându-şi în principiu disponibilitatea să îl despăgubească pe tatăl victimei fără cu ce sumă.

Faţă de cele expuse instanţa apreciază că sunt îndeplinite şi celelalte două condiţii pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului IDM, respectiv existenţa unui prejudiciu cert, actual care nu a fost reparat şi legătura de cauzalitate dintre fapta acestuia şi paguba produsă.

Analizând răspunderea asigurătorului S.C. UA Spa  I , constată că potrivit art. 49 al. 1 din Legea nr. 136/1995, aşa cum era în vigoare la data accidentului „Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil”, potrivit art. 50 al. 1, „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea sau distrugerea de bunuri.”

Potrivit art. 54 alin. 2 din Legea 136/1995  „Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurare în străinătate se exercită împotriva asiguratorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 48 alin. 2.

Instanţa constată că raportul juridic între părţile litigante şi corelativ calitatea procesuală pasivă a societăţii de asigurare dedusă din obligaţia contractuală de a repara paguba produsă prin fapta ilicită a asiguratului au luat naştere ca urmare a contractului de asigurare încheiat între autorul faptei ilicite în calitate de asigurat şi societatea de asigurare în calitate de asigurator, reclamanţii dobândind calitatea de beneficiar a asigurării tocmai în virtutea încheierii contractului de asigurare.

La data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat,  marca F D, înmatriculat în Italia cu nr. CC , era asigurat valabil al Ul A S.p.A (cod I 012) din Italia (fila 82).

Instanţa observă că S.C. I I – B A - SRL  în calitate de corespondent pe teritoriul României  al S.C. U S.p.A a deschis dosarul de daună nr. 08/00126/Z/012 ca urmare a evenimentului rutier petrecut la 01.01.2008 Sviniţa (fila 10).

Din răspunsul la interogatoriu al societăţii de asigurări se reţine că aceasta este de acord cu plata despăgubirilor pentru prejudiciul material şi moral suferit de reclamanţi, însă nu în cuantumul solicitat ci cu sumele stabilite de instanţă, în urma unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile

Conform  art.. 43* din Legea 136/1995 despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispoziţiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească.

Deşi s-a solicita în repetate rânduri pârâţilor să depună poliţa de asigurare aceştia nu s-au conformat solicitărilor instanţei.

Având în vedere atitudinea procesuală a pârâţilor care  au confirmat faptul că la data producerii accidentului autoturismul marca FD, înmatriculat în Italia cu nr. CC , era asigurat valabil al S.C. UA S.p.A (cod I 012) din Italia, văzând şi dispoziţiile art. 174 Cod de procedură civilă instanţa  va socoti ca dovedit acest aspect.

Potrivit  art. 53 din acelaşi act normativ  „Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Ordinul 113133/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulaţie, asiguratorul are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciul suferit în urma accidentului provocat de  asigurat. Fără a depăşi dispoziţiile prevăzute în contractul de asigurare RCA în condiţiile în care evenimentul s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA se acordă despăgubiri în formă bănească pentru deces.

Conform art. 51  din ordin la stabilirea despăgubirilor în caz de deces vor fi luate în considerare cheltuielile de înmormântare, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, cheltuielile efectuate cu transportul cadavrului şi daunele morale  în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa României.

Faţă de faptul că autoturismul implicat în accidentul rutier era asigurat valabil la S.C.UA S.p.A, la stabilirea despăgubirilor vor fi avute în vedere limitele de despăgubire stabilite în normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule pentru poliţe de asigurare a căror valabilitate începe cu 01.01.2007.

Având în vedere că obligaţia de plată a despăgubirilor de către pârâtul  IDM are ca temei juridic art. 998-999 Cod civil răspunderea civilă delictuală-răspunderea pentru fapta proprie, iar obligaţia asiguratorului are ca izvor contractul de asigurare încheiat cu acesta, contract al căror beneficiari sunt reclamanţii, văzând şi dispoziţiile art. 1039 şi următoarele Cod civil instanţa îi va obliga pe cei doi pârâţi la plata despăgubirilor materiale şi morale, în solidar,  în favoarea reclamanţilor.

Întrucât din probele administrate reiese că, cheltuielile de transpot a victimei, de înmormântare, de pomenire şi celellte ritualuri religioase au fost suportate exclusiv de către părinţii victimei,  respectiv DM şi S, fapt confirmat şi de sora victimei-DN care nu obţinea venituri în acea perioadă, instaţa îl va obliga pe pârâţi să achite fiecăruia din acestia jumătate din totalul cheltuielilor, respectiv sumele de câte 2348,5 euro sau echivalentul în lei a sumei, la data plăţii,  reprezentând daune materiale.

Faţă de cele expuse mai sus va respinge petitul privind obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale în favoarea reclamantei DN ca nefondat.

În vederea compensării prejudiciului moral suferit în egală măsură de cei trei reclamanţi prin decesul numitei DM instanţa îi va obliga pe cei doi pârâţi în solidar la plata  sumei de 25.000 euro sau echivalentul în lei a sumei la data plăţii, pentru fiecare, reprezentând daune morale.

Cu privire la cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă. aceştia fiind în culpă procesuală.

 Instanţa va admite şi acest capăt de cerere, urmând să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată  proporţional cu culpa acestora şi cu pretenţiile admise de instanţă.

Faţă de faptul că prin încheierile de şedinţă din data de 28.04.2011 şi 19.05.2011  au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesuale a S.C. I I – B A - SRL  şi B.A.A.R., urmează să fie respinsă acţiunea faţă de aceştia ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Văzând şi prevederile art. 255 si următoarele Cod procedură civilă,

Sentinţă definitivă şi irevocabilă, prin respingerea recursului declarat de părţi.