Obligarea unitatii administrative teritoriale la solutionarea notificarii întemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001, printr-o sentinta judecatoreasca. Neîndeplinirea obligatiei legale.

 Obligarea unitatii administrative teritoriale la solutionarea notificarii întemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001, printr-o sentinta judecatoreasca. Neîndeplinirea obligatiei legale. Acordarea daunelor morale pentru solutionarea cu întârziere a notificarii. Elementele raspunderii civile delictuale.

C.p.cv., art.304 pct.9, Legea nr.10/2001, art.998-999 Cod Civil

Reclamantii au învederat ca au obtinut o hotarâre judecatoreasca irevocabila, prin care Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General  a fost obligata sa emita o dispozitie motivata conform Legii nr. 10/2001, ca raspuns la notificarea 1 emisa de Biroul de Executori Judecatoresti pentru terenul situat în Bucuresti.

Desi au procedat la executarea silita prin întocmirea somatiei, totusi unitatea administrativ teritoriala nu a procedat la solutionarea notificarii, motiv pentru care a fost formulata actiunea privind obligarea Primariei sa îsi îndeplineasca obligatia stabilita prin hotarâre si la plata daunelor morale, în conditiile art.998-999 Cod Civil.

Instanta analizând conditiile raspunderii civile delictuale, a constatat ca reclamantii  au fost nevoiti sa astepte peste noua ani fara ca notificarea sa fie solutionata într-un sens sau altul. Prejudiciul moral suferit a constat în starea de disconfort psihic provocat, nu doar de perioada lunga de asteptare, dar si de nemultumirea si revolta cauzate de faptul ca, prin conduita sa, pârâta a nesocotit orice prevedere legala, ignorând pentru o perioada îndelungata de timp toate solicitarile reclamantilor.

Fapta ilicita a pârâtului a constat în depasirea termenului prevazut de lege pentru solutionarea notificarii, existând legatura de cauzalitate directa între fapta ilicita si prejudiciul moral suferit.

În ceea ce priveste evaluarea daunelor morale, instanta a avut în vedere perioada foarte lunga de timp înauntrul careia pârâtul a înteles sa nesocoteasca prevederile legale si disconfortul psihic suferit de reclamanti prin tratarea cu superficialitate a cererilor legale depuse la primarie, nerespectarea drepturilor prevazute de lege si lipsa oricarui raspuns într-o perioada de peste noua ani, de la data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001.

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA

DECIZIA CIVILA NR. 64/26.01.2011

Prin sentinta civila nr.  711 din 19.05.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a civila, s-a  respins cererea formulata de  reclamantii N.M.I. si D.G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primar General, ca neîntemeiata.

Pentru a hotarî astfel, tribunalul a  retinut  ca  prin cererea  cu care au  investit instantele, astfel cum a fost precizata, reclamantii Nanca  Marius Ioan si Dragomir Georgeta au solicitat  obligarea  pârâtului Municipiului Bucuresti prin Primarul  General  la plata sumei de 40.000 lei, reprezentând  daune morale  pentru prejudiciul moral  provocat prin durata  excesiv de lunga a solutionarii notificarilor lor si la plata  sumei de 700 lei, reprezentând  cheltuieli de executare  silita efectuate  în încercarea  de punere în executare  a  hotarârii  pronuntate de Tribunalul Bucuresti, prin care pârâtul a fost  obligat la emiterea  dispozitiei  în temeiul Legii nr. 10/2001.

În ceea ce priveste  solicitarea  reclamantilor privind obligarea pârâtului la plata de daune  morale  pentru prejudiciul moral  cauza  prin solutionarea cu întârziere  a notificarilor formulate  în baza  Legii nr. 10/2001, tribunalul  a apreciat  ca aceasta este  neîntemeiata.  Astfel, reclamantii nu au probat  ca prin fapta  pârâtei  li s-a cauzat  un prejudiciu  moral,  cu toate ca sarcina  probei le revenea, în  conformitate cu  dispozitiile  art. 1169  Cod civil si art.  129  alin. 1  C.pr.civ.  Reclamantii  au sustinut  ca  prejudiciul moral  consta  în suferinta provocata  si umilinta  la care  au fost  si sunt în continuare  supusi  de catre pârât, prin  solicitarea  acelorasi acte  de mai multe ori,  prin neprimirea  lor în audiente,  neprimirea lor  pentru sustinerea  cauzei,  pentru  drumurile  interminabile  la sediul pârâtului si  adresele  nenumarate  depuse  pentru a cere  ca pârâtul sa-si respecte  obligatiile  legale,  raspunsurile  si comportamentul  neprofesional  si obraznic  al angajatilor  pârâtului, însa nu au  administrat probe  cu care sa faca dovada  acestor  afirmatii.

Cât priveste solicitarea reclamantilor privind  obligarea pârâtului la plata  sumei de  700 lei reprezentând  cheltuieli de executare silita  efectuate  în încercarea  de punere  în executare silita a  hotarârii prin care pârâtul a fost obligat la solutionarea  notificarilor, tribunalul a apreciat ca nici aceasta nu este întemeiata.

Potrivit dispozitiilor art. 3717 alin. 4 Cod procedura civila,  procesul - verbal  prin care executorul  judecatoresc stabileste  cheltuieli  de executare  constituie  titlu  executoriu.

Astfel fiind, reclamantii trebuia sa puna în executare silita procesul - verbal  nr. 117 din 17.07.2008 prin care executorul judecatoresc  Scaesteanu  Silvia  a stabilit suma  de 700 lei cu titlu de cheltuieli de  executare,  instanta  neputând pronunta  o hotarâre  judecatoreasca, care constituie  si aceea  titlu  executoriu pentru aceeasi suma

Împotriva acestei sentinte au declarat  recurs  reclamantii Nanca Marius Ioan si Dragomir  Georgeta,  criticând solutia pentru  netemeinicie, aratând ca instanta le-a  respins cererea  de obligare  a pârâtului la plata de daune  morale.

 Prin decizia civila nr.64/26 ianuarie 2011, a fost admis recursul, a fostmodificata sentinta, în sensul ca a fost admisa actiunea si a fost obligat pârâtul  la plata sumei de 20.000 lei  daune morale  catre  reclamanti.

În motivarea deciziei, s-au retinut urmatoarele:

Prin actiunea formulata la data de 18.09.2008 reclamantii N.M.I. si D.G. au chemat în judecata pe pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primarul General, solicitând instantei ca prin hotarârea  ce va fi pronuntata sa se dispuna obligarea pârâtului la emiterea dispozitiei de acordare de despagubiri în suma de 600.000 euro pentru terenul situat în Bucuresti, str. Arhitect  Hârjeu, parcela 119, sector 2.

Un alt doilea capat de cerere precizat pe parcursul judecarii cauzei se refera la  obligarea pârâtului la plata de daune morale pentru întârzierea în solutionarea notificarii nr. 2371/27.07.2001 emisa de Biroul de Executori Judecatoresti Boambes, Raileanu si Badea în baza dispozitiilor Legii nr. 10/2001.

Reclamantii au învederat instantei ca au obtinut o hotarâre judecatoreasca irevocabila, respectiv sentinta civila nr. 1090/07.09.2007  pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a civila, prin care Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General  a fost obligata sa emita o dispozitie motivata conform Legii nr. 10/2001, ca raspuns la notificarea nr. 2371/27.07.2001 emisa de Biroul de Executori Judecatoresti pentru terenul situat în Bucuresti.

Pentru a pune în executare sentinta irevocabila mentionata, au apelat la executorul judecatoresc S.S., care a emis somatie de  executare, solicitând Primariei Municipiului Bucuresti prin Primarul General sa-si îndeplineasca obligatia  stabilita în sarcina sa prin hotarâre.

Desi s-a emis somatie de executare în dosarul de executare, Primaria Municipiului Bucuresti nu si-a îndeplinit obligatia stabilita prin hotarârea irevocabila a Tribunalului Bucuresti.

Ca urmare, reclamantii au formulat la data de 18.09.2008 actiune în baza dispozitiilor Legii nr. 10/2001, solicitând totodata si daune morale, având în vederea întârzierea în executarea obligatiei de catre pârât.

Cererea reclamantilor se întemeiaza pe dispozitiile art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001 care stabilesc obligatia unitatii notificate de a emite decizie sau dispozitie motivata în termen de 60 de zile de la data primirii notificarii.

Termenul este imperativ, iar nu de recomandare, pentru ca, daca s-ar accepta caracterul de norma de recomandare al textului de lege care îl reglementeaza, s-ar ajunge la situatia inacceptabila, în care solutionarea notificarii ar putea fi amânata sine die de catre unitatea detinatoare, sub pretextul nedepunerii actelor doveditoare.

Conduita obligatorie a unitatii notificate este aceea de a solutiona notificarea, inclusiv prin respingerea ei, în eventualitatea în care nu ar fi fost depuse la dosar acte, care sa dovedeasca dreptul de proprietate si calitatea de persoana îndreptatita.

Cu atât mai mult cu cât, în speta, recurentii - reclamanti au obtinut o hotarâre judecatoreasca prin care pârâtul este obligat sa solutioneze notificarea, acesta este în culpa, nu numai pentru întârzierea în solutionarea notificarii, dar si pentru neexecutarea hotarârii judecatoresti.

Analizând conditiile raspunderii civile delictuale, se constata ca reclamantii  au fost nevoiti sa astepte peste noua ani fara ca notificarea sa fie solutionata într-un sens sau altul. Prejudiciul moral suferit consta în starea de disconfort psihic provocat, nu doar de perioada lunga de asteptare, dar si de nemultumirea si revolta cauzate de faptul ca, prin conduita sa, pârâta a nesocotit orice prevedere legala, ignorând pentru o perioada îndelungata de timp toate solicitarile reclamantilor.

Fapta ilicita a pârâtului consta în depasirea termenului prevazut de lege pentru solutionarea notificarii, existând legatura de cauzalitate directa între fapta ilicita si prejudiciul moral suferit.

În ceea ce priveste evaluarea daunelor morale, instanta va avea în vedere perioada foarte lunga de timp înauntrul careia pârâtul a înteles sa nesocoteasca prevederile legale si disconfortul psihic suferit de reclamanti prin tratarea cu superficialitate a cererilor legale depuse la primarie, nerespectarea drepturilor prevazute de lege si lipsa oricarui raspuns într-o perioada de peste noua ani, de la data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Ca element de comparatie pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, instanta se va raporta la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, respectiv  la cea mai recenta  hotarâre publicata în Monitorul Oficial nr. 85/02.02.2011, cauza Chis contra României pronuntata la data de 14 septembrie 2010, unde  s-a constatat încalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie, referitor la executarea hotarârilor judecatoresti si a fost obligat statul la suma de 4800 euro daune morale catre reclamant.

În speta, Curtea evalueaza daunele morale la 20.000 lei, care se apropie, în echivalent, de suma stabilita de Curtea Europeana.

Trebuie subliniat ca în mod constant instantele de judecata au acordat daune morale, stabilind  ca exista un prejudiciu, în situatia în care notificarea emisa în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost solutionata în termenul legal, ignorând cererile repetate ale persoanelor care urmareau sa-si realizeze  drepturile prevazute de lege. Ca practica judiciara, în acest sens, pot fi mentionate deciziile nr. 4506/2008, nr. 5958/2007 si nr. 5583/2007 pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia  Civila si de Proprietate Intelectuala.

Fata de aceste considerente, Curtea în baza dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, urmeaza sa admita recursul, sa modifice sentinta recurata, în sensul ca va admite actiunea si va obliga pârâtul la plata sumei de 20.000 lei daune morale catre reclamanti.

Domenii speta

Spete similare