Sentinta Civilă - Malpraxis

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei Ploieşti sub nr. de mai sus, reclamanta MM a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SJP – jud. Prahova și SAA – medic primar oncologie/radioterapie, obligarea acestora la plata sumei de 10000 euro – despăgubiri morale și a sumei de 1000 euro – despăgubiri materiale.

În expunerea motivelor de fapt, reclamanta a arătat că a fost internată la secția de oncologie (radioterapie) a SP, începând cu data de ..... și până la data de ...... pentru a urma un tratament post operatoriu. Astfel, după o operație suferită cu diagnosticul de neoplasm mamar drept, i-a fost recomandată procedura de radioterapie post-operatorie, procedură pe care a efectuat-o în cadrul SMP, jud. P, în perioada amintită. Reclamanta a arătat că după câteva zile de tratament radioterapeutic, tratament efectuat sub coordonarea domnului doctor SAA a suferit o serie de arsuri care s-au manifestat la suprafața pielii (în zona pieptului). Aceste arsuri au produs o durere foarte mare, insuportabilă și din acest motiv a fost nevoită să cumpere din resurse financiare proprii mai multe medicamente și calmante necesare ameliorării stării pe o avea. Reclamanta a învederat că a transmis medicului specialist cele întâmplate, iar în urma consultului a precizat că ”arsurile efecte secundare care au apărut din cauza aparaturii de specialitate cu care se efectuează tratamentul”.

Reclamanta a mai arătat că după externare a fost nevoită să se izoleze în locuință și a început un tratament costisitor pentru vindecarea rănilor.

În drept, cererea nu a fost motivată.

În dovedire, reclamanta a atașat cererii de chemare în judecată înscrisuri (f. 9-16).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 2128 lei (f. 22).

Pârâtul SJU a formulat întâmpinare (f. 28) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că pârâtul SAA nu a avut niciodată raporturi de muncă cu pârâtul, reclamanta nefiind internată în cadrul SJU.

Prin cererea formulată în data de 16 mai 2018 (f. 48), reclamanta a solicitat completarea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză, în calitate de pârât, a SMP.

Pârâtul SMP a formulat întâmpinare (f. 83) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată arătând că SMP are în dotarea Laboratorului de Radioterapie aparatul T200 pentru efectuarea radioterapiei convenționale, aflat în stare nouă, autorizat, calibrat, complet informatizat, cu doziemtrii efectuate în termen de valabilitate, fiind astfel exclsuă o eroare nesesizabilă a dozei sau a dozei totale. Pârâtul a precizat că toate aparatele de radioterapie pot da dermită radică (acesta fiind cel mai întâlnit efect secundar al radioterapiei), doza de iradiere a reclamantei fiind în limitele protocolului terapeutic. Pârâtul a mai învederat că reclamanta a semnat formularul de consimțământ în vederea efectuării tratamentului în data de .... aceasta precizând că înțelege beneficiile și riscurile investigației/procedurii invazive (radioterapie) ce urmează a i se acorda, fiind de acord cu efectuarea acesteia.

Pârâtul SMP a formulat și cerere de chemare în garanție (f. 108) prin care a chemat în judecată societatea de asigurări CA SA – sucursala CA SA P și a CA SA – sucursala CA SA G, în calitate de asigurător al SMP.

În motivarea cererii de chemare în garanție, medicul SAA a încheiat cu CA SA – sucursala CA SA P polița de asigurare seria ... nr. ......../...., obiectul asigurării încheiate fiind malpraxis medical.

Totodată, pârâtul SMP a arătat că a încheiat cu CA SA – sucursala CA SA G polițele de asigurare seria ... nr. ... din ... și seria ... nr. ... din ..., obiectul asigurărilor încheiate fiind malpraxis medical.

Pârâtul SAA, citat prin publicitate, prin curator special a formulat întâmpinare (f. 155) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Totodată, pârâtul SAA a formulat cerere de chemare în garanție a CA SA în calitate de asigurator, cerere ce a fost anulată ca netimbrată.

În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat ȋn cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, potrivit actelor medicale depuse la dosar (f. 9-13, f. 89-107 volumul I), reclamanta MA a fost diagnosticată cu tumoră malignă sân. În urma acestui diagnostic, reclamanta a fost operată, fiind internată ulterior pentru radioterapie postoperatorie semiprofundă 40 GY pe cicatricea mamră și câte 30 GY pe ariile ganglionare satelite. Procedurile de radioterapie au fost efectuate în luna mai a anului ..., în cadrul Spitalului MP, sub coordonarea medicului SAA. În urma tratamentului radioterapeutic aplicat, au apărut semnele indirecte ale acestuia.

Reclamanta a invocat că după efectuarea tratamanetului de radioterapie a suferit o serie de arsuri care s-au manifestat la suprafața pielii (în zona pieptului). În acest sens, reclamanta a depus un set de înscrisuri (f. 190-197 din volumul I, f. 88-112 volumul II), din care rezultă că în anii ... și ...  s-a internat în mai multe rânduri cu necroză, tumefacție, dureri la nivelul cicatricei postoperatorie, ulcerație profundă în regiunea mamară, acestea pledând pentru radionecroză postradioterapie pentru cancer de sân.

Reclamanta a precizat că arsurile survenite în urma efectuării radioterapiei i-au produs o durere foarte mare, insuportabilă și din acest motiv a fost nevoită să cumpere din resurse financiare proprii mai multe medicamente și calmante necesare ameliorării stării pe o avea. Reclamanta a mai arătat că după externare a fost nevoită să se izoleze în locuință și a început un tratament costisitor pentru vindecarea rănilor.

Ȋn ceea ce priveşte normele legale incidente, instanţa reţine că sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale – Lg nr.95/2006 (mai exact Titlul XV privind Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice), ȋn forma ȋn vigoare ȋn ... (data faptei ilicite), dispoziţii care se completează cu prevederile de drept comun ȋn materie de răspundere civilă delictuală – art.1349 C civ, art.1357 şi urm. C civ, dispoziţii la care de altfel legea specială face trimitere.

Astfel, conform art.642 alin.1 lit.b şi alin.2 din Lg nr.95/2006 (ȋn varianta ȋn vigoare  ȋn ...), malpraxisul este eroarea profesională săvârşită ȋn exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, iar personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente ȋn exercitarea profesiunii, prin acte individuale ȋn cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.

De asemenea, potrivit art.644 alin.2 din Lg nr.95/2006 (ȋn varianta ȋn vigoare  ȋn ...) unităţile sanitare publice sau private răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta, iar prin personal medical se ȋnţelege, cf. art. 642 alin.1 lit. a) din Lg nr. 95/2006, medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale.

Conform art. 1349 alin.1 C. civ “orice persoană are ȋndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere prin acţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor personae”, iar potrivit art.1357 C civ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie, este obligat să ȋl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai uşoară culpă.

Având ȋn vedere că reclamanta MM a beneficiat în luna ...., de asistenţă şi tratament medical ȋn cadrul Spitalului MP, iar ȋn cadrul acestor raporturi stabilite revenea personalului medical angajat ȋn cadrul Spitalului MP obligaţia să nu aducă atingere prin acţiunile ori inacţiunile lor drepturilor reclamantei (incuzând dreptul la integritate corprorală şi la viaţă), instanța reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Spitalul JUP este întemeiată, urmând a o admite și a respinge cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtului Spitalul JU  ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa, raportând situaţia de fapt reţinută la normele legale incidente, constată că nu sunt ȋntrunite ȋn mod cumulativ condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului SAA și a pârâtului Spitalul MP.

Referitor la raspunderea civilă delictuală a pârâtului SAA,

Reclamanta a precizat că fapta ilicită a constat în aplicarea necorespunzătoare în raport de starea pacientei a tratamentului de radioterapie, arătând că indiferent de faptul că procedura s-a desfășurat conform standardelor medicale dozajul radiațiilor trebuia ajustat la sensibilitatea recalamntei.

Cu privire la acest aspect, instanța reține că din proba cu înscrisuri administrată în cauză nu rezultă că tratamentul aplicat reclamantei a fost necorespunzător situației pacientei.

Astfel, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, asistată de apărător ales, a solicitat doar proba cu înscrisuri, ulterior solicitând suplimentarea probatoriului cu proba cu expertiză. Având în vedere că cererea de suplimentare a probatoriului nu a fost fundamentată pe niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 254 alin. 2 Cod proc. civ. și față de lipsa acordului expres al tuturor părților, instanța a respins încuviințarea probei cu expertiză.

Cu referire la lipsa rolului activ al instanței de judecată, instanța apreciază că dispunerea din oficiu a administrării probei cu expertiză ar putea fi aplicabilă doar în ipoteza în care petentul nu este asistat sau reprezentat de avocat, în cazul unor astfel de justiţiabili, judecătorul trebuind să manifeste rolul său activ în mod special. În vederea asigurării respectării drepturilor procesuale ale reclamantei, avocatul, în calitatea sa de profesionist, are obligaţia de a cunoaşte dispoziţiile legale aplicabile în materie şi de a se conforma termenelor prevăzute pentru propunerea probelor, respectiv de a le propune în condiţiile art. 254 C. proc. civ. sau de a completa probatoriul în condiţiile art. 259 C. proc. civ., dacă e cazul. Principiul rolului activ al judecătorului trebuie interpretat și aplicat în corelație cu restul principiilor fundamentale ce guvernează procesul civil, printre care cel reglementat de 10, alin. (1), Cod de procedură civilă, conform căruia ,,Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia”.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului produs reclamantei instanţa reţine că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri morale și a sumei de 1000 euro, reprezentând despăgubiri materiale.

Cu privire la despăgubirile morale, reclamanta a arătat că a suferit o serie de arsuri care s-au manifestat la suprafața pielii (în zona pieptului), aceste arsuri producând o durere foarte mare, insuportabilă, după externare fiind nevoită să se izoleze în locuință.

Instanța reține că aceste susțineri nu au fost probate prin niciun mijloc de probă, din proba cu înscrisuri administrată în cauză nefiind evidențiată cât de mult a fost afectată viața reclamantei. Este drept că arsurile suferite de reclamantă au produs acesteia o perurbare a calității vieții, însă și acestea trebuie dovedite pron mijloace de probă pertinente.

Referitor la despăgubirile materiale solicitate de reclamantă, instanța reține că reclamanta a indicat că după producerea arsurilor a început un tratament costisitor pentru vindecarea rănilor, însă din niciun înscris depus la dosar nu rezultă sumele de bani cheltuite de reclamantă pentru efectuarea investigațiilor.

Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța apreciază că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului SAA.

Referitor la raspunderea civilă delictuală a pârâtului Spitalul MP,

In speţă, nefiind dovedită fapta ilicită a pârâtului SAA rezultă că nu devin incidente nici dispoziţile art. 1373 Cod civil, conform cărora comitentul este obligat să repare prejuidiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiei ȋncredinţate.

Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea de chemare în judecată a pârâților SAA și Spitalului MP ca neîntemeiată.

Întrucât cererea de chemare în judecată a pârâtului Spitalul MP va fi respinsă ca neîntemeiată, instanța va respinge ca lipsită de obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul MP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

 HOTĂRĂŞTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Spitalul JU.

Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta MM, îndreptată împotriva pârâtului Spitalul JU, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea de chemare în judecată a pârâților SAA și Spitalului MP, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanție a CA S.A., prin lichidator judiciar, formulată de pârâtul Spitalul MP, ca lipsită de obiect.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei azi, 29 septembrie 2020.

Președinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare