Conditii pentru angajarea raspunderii. Caracterul ilicit al faptei

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/27.11.2018 pronunţate de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2017 s-a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale invocată din oficiu.

A fost anulată cererea reconvenţională  formulată de către pârâta SC E N. T, ca netimbrată.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor T L şi T F, invocată de către pârâta SC E N. T.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant I M, cu domiciliul la Cab. Av. C F, situat în jud. O în contradictoriu cu pârâţii SC E N. T SA, cu sediul în com. N T, str., jud.O, T L şi T G F, ambii domiciliaţi în com. N T, jud. O ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea pârâtei SC E N. T, privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Instanţa reţine că la termenul din data 30.05.2018 a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale, astfel că pentru considerentele expuse la acel termen instanţa va anula cererea reconvenţională  formulată de către pârâta SC E N. T, ca netimbrată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei  calităţii procesuale pasive a pârâţilor T L şi T F, invocată de către pârâta SC E N. T, instanţa urmează să o respingă, întrucât pe de o parte pârâta T L, are calitate de administrator al societăţii pârâte şi a fost prezentă împreună cu celălalt pârât la întocmirea,  atât a procesului-verbal de lăsare a oilor, cât şi la momentul restituirii oilor.

Reclamantul prin cererea de chemare în judecată a solicitat restituirea a 11 oi sau contravaloarea lor şi sporul natural a acestora.

Reclamantul şi-a întemeiat cererea, pe dispoziţiile art.1349 alin.1 C.civ., respectiv răspunderea civilă delictuală.

Astfel, pentru a opera dispoziţiile legale mai sus menţionate trebuie să fie îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Potrivit art.1349 alin.1 C.civ., „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.

Totodată,  din economia dispoziţiilor art.1357 C.civ. reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Sunt consacrate astfel în aceste două texte de lege elementele care trebuie întrunite cumulativ pentru a putea opera răspunderea civilă delictuală, şi anume existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, pentru următoarele considerente:

Astfel, instanţa reţine din dosarul penal nr.X/P/2015 că în data de 25.09.2013 numitul O I în timp ce se afla cu o turmă de ovine, pe raza comunei S, judeţul O, a adormit pentru scurt timp, iar în momentul când s-a trezit turma de oi intrase pe cultura de sorg ce aparţinea pârâtului T G.

În vederea stabilirii prejudiciului ce i-a fost cauzat prin păşunat culturii de sorg, numitul T G împreună cu persoanele care îl însoţeau s-au deplasat la ferma lui T G până la venirea proprietarilor animalelor şi ajungerea la o înţelegere cu privire la despăgubirile pentru distrugerile provocate de animale.

În aceste condiţii în noaptea respectivă oile au fost transportate pe câmp la ferma lui T G, unde animalele au fost închise.

Despre incidentul petrecut  au fost sesizate organele de urmărire penală, iar în ziua următoarea, la fermă s-au deplasat reclamantul I M şi fratele acestuia I D pentru a discuta cu T G despre cele întâmplate şi pentru a se ajunge la o înţelegere amiabilă.

De menţionat că la solicitarea lui T G, la locul unde au fost depistate animalele pe cultura de sorg s-a deplasat o Comisie din cadrul Primăriei, întocmindu-se nota de constatare din data de 26.09.2013 (f.141 dosar penal).

Conform procesului-verbal din data de 26.09.2013 (f.139-140 d.p.) în urma înţelegerii dintre T E L şi fraţii I M şi I D s-a stabilit ca până la recuperarea prejudiciului să fie lăsate în custodie  un număr de 50 de oi.

Aceste împrejurări rezultă din declaraţiile martorilor C F, P M A, C C D, B M, I D (f.212-221 d.p.,224-229 d.p., 271-275 d.p. vol.I şi 52-55 d.p. vol.II).

Chiar şi reclamantul I M, a declarat la data de 04.12.2015 (în prezenta avocatului), că a fost de acord să îi lase pârâtului T G un număr de 25 de oi, dar apoi s-a răzgândit (f.147 d.p. vol.I).

Astfel, instanţa respinge susţinerea reclamantului că ar fi fost forţat să lase oile în grija pârâtului T G, raportat la declaraţiile martorilor  menţionate mai sus şi  declaraţia reclamantului din data de 04.12.2015.

Instanţa mai reţine, din planşele foto coroborate cu declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus, că reclamantul împreună cu fratele său au selectat cele 50 de oi, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal din data de 26.09.2013 semnat de către T G şi I D.

De astfel, însăşi reclamantul a recunoscut cu ocazia interogatoriului luat din oficiu de către instanţă, că a fost prezent atunci când s-au ales cele 50 de oi de către T G (răspunsul la întrebarea numărul 2).

 Totodată, instanţa respinge susţinerea reclamantului în ceea ce priveşte faptul că fratele său nu avea nici un drept să semneze procesul-verbal de custodie întrucât nu era proprietarul oilor, întrucât pe de o parte, reclamantul face o susţinere în contradictoriu cu propria sa declaraţie din data de 15.10.2013 (f.127 vol. 1 dosar penal X/P/2015), respectiv că „ deţine turma de oi împreună cu fratele său”, iar pe de altă parte, că reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii a unui număr de 7 oi.

Astfel, conform adresei nr.201 din data de 29.12.2015 emisă de către C.M.V I (f.88 d.p. vol.I) coroborată cu interogatoriul luat reclamantului de către instanţă la data de 13.11.2018, reclamantul nu are acte de proprietate pentru 7 din cele 50 de oi, lăsate în grija numitului T G.

Aspectele de mai sus, sunt reţinute şi prin încheierea nr.301  din data de 02.03.2017 pronunţată de către Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2016 (f.346-349 vol. I d.p.)., respectiv  că „nu s-a putut reţine dincolo de orice bănuială rezonabilă existenţa faptelor pentru care au fost efectuate cercetări şi vinovăţia intimaţilor  […]”.

În acest sens, instanţa reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.28 alin.1 C.pr.pen. respectiv: ”Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite”.

Per a contrario, din interpretarea aliniatelor 1 şi 2 ale art.28 alin.1 C.pr.civ. rezultă că deşi instanţa civilă nu este ţinută de prejudiciul ori vinovăţia autorului faptei, este ţinută totuşi de reţinerea sau nu a existenţei faptei.

Or, instanţa penală a statuat că „[…] nu s-a putut reţine dincolo de orice bănuială rezonabilă existenţa faptelor pentru care au fost efectuate cercetări […]”.

Totodată, instanţa observă că reclamantul I M, chiar dacă nu a semnat procesul-verbal de custodie, acesta a fost prezent la lăsarea celor 50 de oi în grija lui T G ceea ce presupune implicit un acord tacit şi din partea acestuia.

Prin urmare, instanţa nu poate reţine existenţa faptei ilicite, precum şi nici existenţa vinovăţiei, pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a pârâţilor.

Mai mult, instanţa reţine că la data de 15.01.2016 prin Ordonanţa nr.X/P/2015 (f.11-113 vol.I d.p.), procurorul de caz a dispus restituirea a 50 de oi (deşi se face vorbire de 49 de oi), întocmindu-se în acest sens procesul-verbal din data de 20.01.2016 (f.117 vol. I d.p.), iar ca urmare a contestaţiei formulată de către T G, T E L şi S.C. E N T SA, judecătorul de cameră preliminară a dispus revocarea măsurii de restituire, prin încheierea nr.X din data de 03.02.2016 (f.222-224 vol.II d.p.)

În aceste condiţii, instanţa reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile răspunderii civile delictuale, întrucât între părţi a intervenit o înţelegere privind lăsarea în custodie a celor 50 de oi până la recuperarea pagubei, ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art.2480 şi urm. privind dreptul de gaj.

În acest sens, pârâţii aveau dreptul de a reţine oile din litigiu,  până la plata despăgubirii reprezentând contravaloarea culturii de sorg, iar în ceea ce priveşte fructele (sporul animalelor), reclamantului i-au fost deja restituite un număr de 14 miei.

În ceea ce priveşte restul de oi, conform procesului-verbal din data de 20.01.2016, coroborat cu interogatoriile pârâţilor, acestea au decedat, iar reclamantul nu  a făcut proba contrarie.

Totodată, din interpretarea per a contrario a art.2480 C.civ. creditorul (pârâţii din prezenta cauză) nu va răspunde pentru pieirea bunurilor pricinuite de forţa majoră, vechimea ori folosirea normală.

În aceste condiţii, instanţa, apreciază că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, împrejurare pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant ca neîntemeiată.

De asemenea, instanţa în temeiul art. 452 C.pr.civ. a respins cererea pârâtei SC E N. T, privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată, întrucât aceasta nu a făcut dovada existenţei şi întinderii acestora cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de amânare a pronunţării din 20.11.2018 a declarat apel, la data de 29.01.2019, I M precizând că i s-a respins proba cu expertiză de specialitate şi i s-a respins acţiunea în pretenţii ca neîntemeiată.

Consideră că, atât încheierea din 20.11.2018 ,cât şi sent.civ. nr. X/27.11.2018 sunt netemeinice şi nelegale, motiv pentru care solicită:

- Admiterea apelului,  desfiinţarea sentinţei  instanţei  de  fond  şi rejudecând cauza să-mi admiteţi acţiunea introductivă ,

- Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond şi în apel.

Pentru a pronunţa această soluţie solicită a se avea în vedere următoarele considerente: în fapt, prin cererea introductivă, cu precizările ulterioare a solicitat:

1). obligarea pârâţilor la restituirea a 11 oi rasa "carabaşa", sau la plata sumei de 2200 lei reprezentând c/v celor 11 oi,

2). obligarea pârâţilor la restituirea sporului natural al celor 11 de oi rasa "carabaşă "aferent perioadei 2015-2016 şi 2016-2017(respectiv 11 oi şi 11 miei) sau la plata sumei de 4400 lei reprezentând c/v sporului natural,

3). obligarea pârâţilor la restituirea sporului natural al celor 50 de oi rasa "carabaşă "aferent perioadei 2013-2014 şi 2014-2015 (respectiv 100 de oi sau la plata sumei de 20.000 lei reprezentând c/v sporului natural,

4).obligarea pârâţilor la plata sumei de 2640 lei reprezentând c/v produselor obţinute de la 50 de oi în anii 2014 şi 2015 şi de la 11 oi pentru anii 2016 şi 2017 (240 kg. brânză ), suma totală fiind de 29.240 lei.

Arată că în motivarea cererii a precizat:

-Că în noaptea de 25/26 09.2013 sub pretextul că o turma de oi şi capre proprietatea sa turma păstorită de ciobanul O I i-ar fi distrus cultura de sorg pe o suprafaţă de 19,31 ha, pârâta S.C E SRL prin reprezentantul ei, T F împreună cu mi mulţi angajaţi ai lui şi-a însuşit cu forţa întreaga sa turmă de oi şi a dus-o împreună cu cioban cu tot la ferma deţinută de S.C E SRL din comuna N T al cărei acţionar este împreună cu pârâta T L. Că la 26.09.2013 acesta mi-a reţinut fără acordul sau un nr. de 50 de oi, chipurile în contul pagubei produsă de oi şi mi-a restituit diferenţa.

-Că pentru fapta reprezentantului pârâtei şi a angajaţilor lui de a-şi însuşi turma cu cioban cu tot şi ulterior de a reţine cele 50 de oi proprietatea sa, fără acordul sau, împotriva voinţei sale, a făcut plângeri penale pentru săvârşirea mai multor infracţiuni ce au fost comasate în cauza penală nr. X/P/2015 preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

-Că prin ordonanţa din 15.01.2016 s-a dispus ridicarea celor 50 de oi de la pârâtă şi restituirea către acesta.

-Că ordonanţa a fost pusă în executare de către organele de poliţie la 20.01.2016 care prin procesul - verbal încheiat au procedat la ridicarea de la pârâtă şi predarea către acesta a 39 de oi şi 14 miei iar dintre cele 39 de oi, 12 erau gestante.

- Că nu i-au fost însă restituite 11 oi întrucât pârâta T L a declarat organelor de poliţie că cele 11 oi ar fi decedat însă nu a prezentat nici un document în acest sens.

-Că pentru fapta reprezentantului pârâtei S.C E şi a angajaţilor lui de a-şi însuşi turma cu cioban cu tot şi ulterior de a reţine cele 50 de oi proprietatea sa, fâră acordul sau, împotriva voinţei sale, a făcut plângeri penale pentru săvârşirea mai multor infracţiuni ce au fost comasate în cauza penală nr. X/P/2015 preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

-că în final, în cauza nr. X / P/2015 prin Ordonanţa din 14.04.2016 s-a dispus clasarea cauzei faţă de toţi inculpaţii, definitivă prin încheierea nr. 301 din 02.03.2017 pronunţată de Jud. Slatina în cauza nr.X/311/2016 .

-că în cauza respectivă acesta s-a constituit parte civilă cu suma de circa 70.000 lei dar pentru că inculpaţii nu au mai fost trimişi în judecată cu motivarea că nu ar fi acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege, latura civilă a rămas nesoluţionată .

Instanţa de fond i-a admis proba cu interogatoriul pârâţilor, cu acte şi cu martori.

În privinţa probei cu expertiză prin încheierea din 30.05.2018 completul iniţial investit cu soluţionarea cauzei a dispus prorogarea pronunţării asupra necesităţii administrării acestei probe după administrarea celorlalte probe.

Intre timp completul de judecată a fost desfiinţat iar completul la care a fost repartizată cauza prin încheiere de şedinţă din 23.10.2018 a dispus din oficiu citarea sa la interogatoriu pentru termenul din 20.11.2018, dată la care l-a şi administrat şi prin încheierea din 20.11.2018 i-a respins proba cu expertiză pentru stabilirea prejudiciului suferit cu motivarea că ar fi suficiente înscrisurile de la dosar şi în suplimentare răspunsurile acestuia la interogatoriu.

În final prin sent.civ. nr. X /27.11.2018 instanţa de fond i-a respins acţiunea ca neîntemeiată cu motivarea că:

a).în cauză nu ar fi incidente dispoziţiile răspunderii civile delictuale cu privire la existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei întru-cât între părţi ar fi intervenit o înţelegere privind lăsarea în custodie a celor 50 de oi până la recuperarea pagubei, ceea ce ar atrage aplicarea dispoziţiilor art. 2480 şi urm. din C.civ. privind dreptul de gaj.

b).pârâţii aveau dreptul să-i reţină oile până la plata despăgubirilor reprezentând c/v culturii de sorg ,iar în ceea ce priveşte fructele (sporul animalelor) acestuia i-au fost restituiţi deja un număr de 14 miei.

c)în ceea ce priveşte restul oilor, conform procesului verbal din 20.01.2016, coroborat cu interogatoriile pârâţilor, acestea au decedat iar subsemnatul nu ar fi făcut proba contrarie .

d).totodată, conform art. 2480 C.civ. pârâţii nu răspund pentru pieirea bunurilor pricinuite de forţă majoră, vechimea ori folosirea normală.

Consideră că încheierea din 20.11.2018 şi sentinţa astfel pronunţate sunt netemeinice şi nelegale deoarece:

l).Motivarea instanţei este contradictorie pentru că :

- pe de-o parte îmi respinge acţiunea cu motivarea că nu a fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru că aş fi făcut o înţelegere cu pârâţii

- pe de altă parte că în ceea ce priveşte sporul animalelor i-au fost restituiţi deja 14 miei,restul oilor ar fi murit iar acesta nu ar fi făcut proba contrarie şi pârâţii nu răspund pentru pieirea bunurilor pricinuite de forţă majoră, vechimea ori folosirea normală .

Există contradicţie pentru că dacă nu erau îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale nu mai era cazul să precizeze că i-ar fi fost restituiţi 14 miei, că restul oilor au murit, că acesta nu am făcut dovada contrarie.

Iar referitor la dovada contrarie, apreciază că la dosar din partea pârâţilor nu a avut vreo dovadă că oile au decedat ca să - i solicite să facă dovada contrarie, considerând că pârâţii trebuiau să facă dovada decesului animalelor, în lipsa acestei dovezi există prezumţia că animalele sunt în viaţă.

Prin urmare instanţa i-a respins acţiunea pentru că nu erau îndeplinite răspunderii civile delictuale pentru că ar fi făcut o înţelegere cu pârâţii sau pentru că i-ar fi fost restituiţi 14 miei iar restul animalelor ar fi murit şi pârâţii nu răspund de moartea lor.

În motivarea sentinţei instanţa de fond face referire:

a) la probe care nu există la dosarul cauzei dar pe care le-a interpretat în mod selectiv, extrăgând din context acele pasaje care i s-au părut că sunt în defavoarea sa, fără să ţină cont de toate probele aflate lângă cele invocate , astfel încât să-şi justifice soluţia de respingere a acţiunii (respectiv declaraţii aflate în cauza penală nr. X/P/2015 a Parchetului de pe lângă Trib. Olt cum ar fi declaraţiile acestuia din 15.10.2013, 04.12.2015, adresa nr. X/29.12.2015 emisă de C.M.V. I, planşe foto care s-ar corobora cu declaraţiile martorilor C F, P M A, C C D, B M, I D).

b) la răspunsurile acestuia la interogatoriu din oficiu, răspunsuri pe care de asemenea le-a interpretat în manieră proprie astfel încât să justifice respingerea acţiunii.

Susţine că dacă instanţa ar fi fost obiectivă, imparţială ar fi trebuit să citească toate probele administrate în cauza penală nr. X/P/2015 şi să nu răstălmăcească declaraţiile sale si ale martorilor audiaţi.

Totodată nu putea folosi împotriva sa declaraţiile inculpaţilor cum a făcut atunci când a invocat declaraţia inculpatului C C D. Nu este adevărat faptul că ar fi declarat la 04.12.2015 că ar fi fost de acord să-i lase pârâtului T F 50 de oi.

Susţine că dacă instanţa ar fi citit tot dosarul penal X/P /2015 ar fi putut afla că a sesizat prin serviciul 112 organele de poliţie cu privire la furtul oilor încă din noaptea de 25/26/.09.2013, că după ce a aflat că autorul furtului este T F şi gărzile lui de corp, în dimineaţa zilei de 26.09.2013 împreună cu fratele sau şi B M, însoţiţi de agentul de poliţie T C din com. I s-au deplasat la Primăria din com. N T, unde era Primar pârâtul T F şi agentul de poliţie i-a solicitat acestuia să-i restituie oile şi să-1 elibereze pe ciobanul O I, aducându-i la cunoştinţă că refuzul său reprezintă infracţiune, solicitare căreia pârâtul a refuzat să-i dea curs, susţinând că-i va restitui turma de oi numai dacă îl despăgubește.

Tot din dosarul penal din declaraţiile martorilor T C - agent de poliţie , C F - Primar com. I rezultă că şi acesta din urmă a intervenit pe lângă pârât în scopul de a-i restitui oile dar tot fără succes.

Tot din declaraţiile martorilor T C, C F, B M rezultă că niciodată nu a fost de acord cu reţinerea de către pârâtul T G a celor 50 de oi, că acest lucru 1-a decis singur, el fiind cel care i-a dat dispoziţie poliţistului C C D să încheie procesul-verbal cu crotaliile celor 50 de oi pe care şi le-a reţinut din turma acestuia, fară acordul sau. Din aceleaşi declaraţii rezultă că în tot timpul cât C C D scria procesul-verbal, acesta nu era în curtea fermei pârâtului, neavând acces, porţile fiind încuiate.

Faptul că nu a semnat procesul-verbal din 26.09.2013 nu poate primi altă interpretare decât cea reală şi anume că nu a fost de acord cu reţinerea oilor de către pârâţi şi nicidecum nu poate fi interpretat ca un acord tacit cum 1-a interpretat instanţa de fond.

Arată că dacă ar fi avut cea mai mică intenţie să lase pârâţilor vreo oaie în custodie nu se ducea după ele însoţit de organul de poliţie şi nu ar mai fi continuat plângerile penale formulate. Totodată nici organele de urmărire penală nu ar mai fi ajuns să pună în mişcare acţiunea penală împotriva pârâţilor, a angajaţilor lor şi a agenţilor de poliţie care i-au sprijinit în activitatea lor infracţională. Faţă de puterea şi influenţa pârâtului T F care era şi este primar al com. N. T, având putere asupra agenţilor de poliţie din com. N. T , cărora le-a ordonat să încheie procesul-verbal respectiv, acesta un om simplu, cu 8 clase nu a putut să se opună acestuia decât prin refuzul de a semna procesul-verbal de reţinere a celor 50 de oi şi ulterior de a continua lupta solicitând organelor de urmărire penală să dispună prin ordonanţă restituirea animalele şi să-i tragă la răspundere penală pe infractori. Din planşele foto din dosarul penal nu rezultă faptul că ar fi selectat cele 50 de oi care să le rămână pârâţilor. Susţine că nu a avut niciun moment acces în ferma pârâţilor, că nu a făcut altceva decât să plece de la ferma lui cu restul oilor , după ce acesta si-a ales oile cele mai frumoase, neavând ce face din moment ce agentul de poliţie T C cu care acesta s-a dus să-şi recupereze oile nu a avut putere asupra pârâtului T F iar agentul de poliţie C C D era sluga pârâtului.

Arată că a recurs la organele competente, nu a încercat să-şi fac dreptate cu forţa cum au făcut pârâţii.

Apelantul face referire la faptul că ordonanţa de restituirea a oilor din 15.01.2016 a fost revocată prin încheierea nr. X/03.02.2016 pronunţată în cauza nr. X/311/2016 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Jud. Slatina nu confirmă nici un moment că între acesta şi pârâţi ar fi existat un acord aşa cum a reţinut instanţa de fond, ci dimpotrivă. Astfel din motivarea acestei încheieri rezultă că ordonanţa de restituire a celor 50 de oi a fost revocată pentru că nu erau îndeplinite dispoziţiile art. 255 C.PR.P. în sensul că cele 50 de oi nu făcuseră anterior obiectul unei activităţi de ridicare (ex. constatare, percheziţie etc.) în cursul procesului penal cu titlu de mijloace materiale de probă, că este adevărat că procesul verbal din 26.09.2013 a fost semnat de agentul de poliţie C C D dar că acesta a semnat nu în calitate oficială de agent de poliţie ci în calitate de simplu martor. Nu rezultă deci din motivarea încheierii că pârâţii ar fi fost îndreptăţiţi la însuşirea oilor sau că procesul-verbal din 26.09.2013 de reţinere a oilor ar fi fost legal. Mai mult acelaşi judecător de drepturi şi libertăţi menţionează în încheiere faptul că îşi însuşeşte susţinerile organului de urmărire penală potrivit cu care există presupunerea rezonabilă că oile au fost luate pe nedrept din posesia acestuia. Prin urmare încheierea nr.X/03.02.2016 nu sprijină soluţia instanţei de fond ci, dimpotrivă, atrage desfiinţarea ei.

Susţine că răspunsurile sale la interogatoriu nu pot fi interpretate selectiv de instanţa de fond şi pentru a-şi argumenta soluţia de respingere a acţiunii

în primul rând i se pare destul de dubios faptul că o instanţă la primul termen în care primeşte dosarul se transformă în avocatul pârâţilor şi îl cheamă la interogatoriu, probă care nu a fost solicitată de niciunul dintre pârâţi.

Consideră că instanţa de fond în mod premeditat avea nevoie de prezenţa sa la interogatoriu pentru a se folosi de răspunsurile sale în soluţia pe care o avea deja pregătită.

Consideră că nu există altfel nicio explicaţie de a interpreta prezenţa sa la momentul reţinerii celor 50 de oi de către pârâţi ca un acord la reţinerea acestora de către pârâţi şi ca un argument pentru motivarea soluţiei de respingere a acţiunii

Precizează că pentru instanţa de fond nu a contat celelalte răspunsuri la interogatoriu ale acestuia, respectiv la întrebările nr. 3,4, 5,6,13,14,15,16,17,18,20,21 potrivit cărora cele 50 de oi au fost luate cu forţa de către pârâţi, niciuna nu era a fratelui sau, I D, şi în permanenţă acesta le-a solicitat pârâţilor restituirea celor 50 de oi.

Instanţa de fond nu a luat în considerare nici declaraţiile martorilor T C - agent de poliţie, C F - primar com. I şi semnatar al procesului-verbal din 26.09.2013, aflate la dosarul cauzei la filele 121, 122, din ambele declaraţii rezultând că niciodată nu a fost de acord cu lăsarea celor 50 de oi pârâţilor, că a refuzat propunerea acestora şi semnarea procesului-verbal din 26.09.2013, că a solicitat permanent restituirea lor cerând sprijinul organelor competente, că oile erau proprietatea sa exclusivă.

Susţine că instanţa de fond nu a ţinut cont nici de declaraţiile acestuia date în cauza penală, nici ale martorului B M care confirmau aceleaşi lucruri, că turma de oi era numai a sa , că cele 50 de oi erau ale sale, că nu a fost de acord cu reţinerea oilor şi semnarea procesului-verbal din 26.09.2013, că a solicitat permanent restituirea lor cerând sprijinul organelor competente .

Instanţa de fond nu a ţinut cont nici de Notificarea pârâtului T F de restituire a oilor comunicată la 15.12.2015 şi nici de sent.civ. nr. X/21.05.2018 (f 119-121) din care rezultă că pârâţilor le-a fost respinsă acţiunea în despăgubire pentru faptul că nu au făcut dovada că animalele acestuia au fost cele care le-au distrus cultura de sorg pentru că din probe a rezultat că acea cultură era distrusă anterior datei de 25.09.2013.

Este netemeinică şi nelegală susţinerea instanţei de fond care a mai motivat respingerea acţiunii şi pe incidenţa dispoziţiilor art. 28 al.l C.pr.p .în sensul că instanţa civilă ar fi ţinută de autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale cu privire la existenţa faptei şi că prin încheierea nr. X/02.03.2017 pronunţată de Jud. Slatina în cauza nr. X /311/2016 nu s-ar fi putut reţine dincolo de orice bănuială rezonabilă existenţa faptelor pentru care au fost efectuate cercetări.

Această motivare este nelegală deoarece prin încheierea nr. X/02.03.2017pronunţată de Jud. Slatina în cauza nr. X/311/2016 s-a confirmat soluţia de clasare dar nu pentru că inculpaţii nu ar fi săvârşit faptele pentru care au fost cercetaţi ci pentru că nu le-au comis cu forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru a fi infracţiune.

Mai precizează că inculpaţii au fost cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi furt şi cauza a fost clasată cu motivarea în drept pe dispoziţiile art. 16 al.l lit.b teza a II a C.pr.p şi motivarea în fapt că oile nu au fost reţinute de inculpaţi cu scopul de a şi le apropria, ci până la acoperirea prejudiciului şi că inculpaţii nu au cunoscut că oile sunt doar ale scestuia (nu şi ale lui I D ).

Deci pârâţii nu răspund penal, dar aceasta nu înseamnă că nu răspund civil fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale: pârâţii i-au reţinut fără acordul sau cele 50 de oi (fapta există), există un prejudiciu, există legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, fapta a fost săvârşită cu vinovăţie (nu aveau dreptul să-i reţină oile, acesta opunându-se categoric) nu aveau dreptul să-şi facă dreptate singuri.

Potrivit art. 1357 al.2 C.civ. " autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă". Potrivit art. 1365 C.civ. "Instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite,,.

Sentinţa este nelegală pentru că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art.2480 şi urm C. civ. privind dreptul de gaj deoarece acesta este proprietarul exclusiv al celor 50 de oi şi între acesta şi pârâţi nu a intervenit niciodată nicio înţelegere de lăsare în custodie a oilor până la recuperarea pagubei pentru că nu a existat o asemenea pagubă. Nici nu este cazul exonerării pârâţilor de răspundere pe motiv că oile ar fi decedat pentru că nu există niciun act produs de pârâţi în acest sens.

Nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art.2490 C.civ invocate de instanţă privind exonerarea pârâţilor de reparare a prejudiciului urmare a pieirii animalelor atât pentru faptul că nu a încheiat cu pârâţii nici un contract de gaj cât şi pentru faptul că oile nu au decedat şi nici din cauza vechimii, forţei majore, etc. Instanţa nu motivează cum a ajuns la această concluzie că există o cauză exoneratoare de răspundere a pârâţilor, de unde a tras concluzia cauzei decesului oilor.

Din contră în urma plângerii penale formulate de acesta împotriva pârâtei T L pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii s-a stabilit că nu erau decedate cele 11 oi ce nu i-au fost restituite la 20.01.2016, prin urmare au minţit organele de poliţie.

Astfel prin ordonanţa din 26.06.2017 dată în cauza nr. X/P/2017 de către Parchetul de pe lângă Jud. Slatina s-a dispus clasarea cauzei cu privire la T L pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, în referatul întocmit de organul de poliţie motivându-se faptul că T L a înţeles greşit de la angajaţii săi că cele 11 oi ale acestuia ar fi murit dar că în realitate nu au murit, nu se ştie exact ce s-a întâmplat cu ele.

Solicit admiterea probei cu expertiză pentru stabilirea prejudiciului cauzat de pârâţi.

In apărare solicită proba cu acte, audierea martorilor C F şi T C şi expertiză de specialitate pentru stabilirea prejudiciului cauzat de pârâţi.

In drept invoc dispoziţiile art.480 al.2 rap. la art. 1349 C.civ, art. 1357 C.civ, art.l365 C.civ. art. 453 C.pr.civ.

Referitor la taxa judiciară de timbru solicită să se aibă în vedere faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 al. l lit. i din OUG 80/2013 potrivit cărora sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile provenind din cauze penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea.

In cauză este vorba de un prejudiciu provenit dintr-o faptă ilicită cercetată ca infracţiune aşa cum rezultă din Ordonanţa din 14.04.2016 pronunţată de Parchetul de pe lângă Trib. Olt în cauza nr. X/P/ 2015.

La fond, instanţa a susţinut că datorează taxă de timbru pentru că nu sunt incidente dispoziţiile art. 29 al. l lit. i din OUG 80/2013 deoarece a chemat în judecată pârâta S.C. E SA, faţă de care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală în cauza X/P/2015.

Solicită a se constata că situaţia avută iniţial în vedere s-a schimbat în sensul că a chemat în judecată şi pe ceilalţi pârâţi faţă de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

Ataşează cererii înscrisuri.

Pârâţii, legal citaţi nu au depus întâmpinare la cererea de apel, însă au fost reprezentaţi în instanţă de avocat şi au formulat apărări.

Părţile au depus concluzii scrise.

Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu expertiza în specialitatea zootehnie.

Analizând sentinţa apelată  în raport cu actele dosarului şi dispoz. art 476 şi urm. din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele motive:

În fapt, aşa cum rezultă şi din dosarul penal nr.X/P/2015, în data de 25.09.2013, numitul O I, în timp ce se afla cu o turmă de ovine, pe raza comunei S, judeţul O, a adormit pentru scurt timp, iar în momentul când s-a trezit turma de oi intrase pe cultura de sorg ce aparţinea pârâtului T G. În vederea stabilirii prejudiciului ce i-a fost cauzat prin păşunat culturii de sorg, numitul T G împreună cu persoanele care îl însoţeau s-au deplasat la sa până la venirea proprietarilor animalelor şi ajungerea la o înţelegere cu privire la despăgubirile pentru distrugerile provocate de animale. Astfel, în noaptea respectivă, oile au fost transportate pe câmp la ferma lui T G, unde animalele au fost închise.

Despre incidentul petrecut  au fost sesizate organele de urmărire penală, iar în ziua următoare la fermă s-au deplasat reclamantul I M şi fratele acestuia I D pentru a discuta cu T G despre cele întâmplate.

La solicitarea lui T G, la locul unde au fost depistate animalele pe cultura de sorg, s-a deplasat o Comisie din cadrul Primăriei, întocmindu-se nota de constatare din data de 26.09.2013 (f.141 dosar penal).

Conform procesului-verbal din data de 26.09.2013 (f.139-140 d.p.) în urma înţelegerii dintre T E L şi fraţii I M şi I D s-a stabilit ca până la recuperarea prejudiciului să fie lăsate în custodie  un număr de 50 de oi. Acest Proces – verbal nu a fost semnat de reclamantul I M, ci de către T G, I D, T L, reprezentant SC E N. T S.A.

Au fost audiaţi în dosarul penal martorii C F, P M A, C C D, B M, I D (f.212-221 d.p.,224-229 d.p., 271-275 d.p. vol.I şi 52-55 d.p. vol.II).

Reclamantul a recunoscut cu ocazia interogatoriului luat din oficiu de către instanţa de fond, că a fost prezent atunci când s-au ales cele 50 de oi de către T G (răspunsul la întrebarea numărul 2).

Tribunalul a audiat martorii T C şi C F (declaraţiile fiind depuse la filele 94-96 ds. apel). Martorii au confirmat faptul că turma de oi aparţinând reclamantului I M a fost luată de pârâtul T G, primar al localităţii N T, care a dus animalele la ferma sa, afirmând către martorul T C faptul ca nu va elibera animalele găsite pe o cultură a sa până când nu i se va plăti dauna. Martorii au făcut referire la discuţiile ulterioare dintre părţi pentru a se ajunge la o înţelegere, fără a se reuşi acest fapt. Ambii martori au arătat că oile luate de pârât aparţineau lui I M şi nu fratelui său, care avea o turmă separată.

În drept, potrivit art. 1349 C.civ., că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.

Totodată,  din economia dispoziţiilor art. 1357 Cod civil, reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Aşadar, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiţii: a) existenţa unui prejudiciu; b) existenţa unei fapte ilicite; c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; d) existenţa vinovăţiei.

În ceea ce priveşte proba elementelor răspunderii civile delictuale, instanţa constată că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba despre dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.

Prin fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înţelege orice acţiune sau inacţiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane. Când se analizează fapta ilicită se are în vedere accepţiunea obiectivă, adică manifestarea exterioară a unei atitudini de conştiinţă şi voinţă a unei anumite persoane şi nu atitudinea subiectivă a persoanei faţă de fapta sa sau faţă de urmările acestei fapte. 

Există anumite situaţii în care, deşi fapta săvârşită provoacă un prejudiciu altei persoane, răspunderea nu este angajată, întrucât caracterul ilicit al faptei este înlăturat. Astfel, cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei prejudiciabile sunt următoarele: legitima apărare, starea de necesitate, îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege, divulgarea secretului comercial impusă de anumite împrejurări, exercitarea normală a unui drept subiectiv şi consimţământul victimei.

În cauză, tribunalul reţine că fapta ilicită este reprezentată de acţiunea pârâtului T G, care, împreună cu persoanele care îl însoţeau, în noaptea de 25.09.2013, au deplasat la ferma pârâtului, turma de ovine aparţinând reclamantului I M. Turma de oi intrase pe cultura de sorg ce aparţinea pârâtului T G, după ce numitul O I, care păzise turma de ovine, pe raza comunei S, judeţul O, adormise pentru scurt timp, iar în momentul când s-a trezit a găsit animalele în cultura respectivă.

Astfel, fapta ilicită este reprezentată de fapta comisivă, acţiunea pârâtului T G, care a deplasat la ferma sa turma de oi a reclamantului I M, încălcând dreptului de proprietate al reclamantului în circumstanţele descrise.

Turma de oi a fost dusă la societatea pârâtă SC E N. T, iar tribunalul reţine cu putere de lucru judecat şi faptul că excepţia lipsei  calităţii procesuale pasive a pârâţilor T L şi T F, invocată de către pârâta SC E N. T, a fost respinsă de judecătorie, întrucât pârâta T L are calitate de administrator al societăţii pârâte şi a fost prezentă împreună cu celălalt pârât la întocmirea,  atât a procesului-verbal de lăsare a oilor, cât şi la momentul restituirii oilor.

Această soluţie nu a fost atacată de părţile interesate.

Înlăturând considerentele primei instanţe şi apărările intimaţilor din apel, tribunalul reţine că nu este incidentă niciuna din cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei prejudiciabile.

Consimţământul victimei are valoarea unei clauze de nerăspundere dacă anterior săvârșirii faptei victima se declară de acord cu un anumit mod de a acționa al autorului, chiar dacă există posibilitatea de a suferi un prejudiciu. Astfel, victima nu consimte la suportarea prejudiciului, ci își asumă riscul producerii acestuia, iar consimțământul este exprimat anterior săvârșirii faptei; un consimțământ ulterior ar avea natura unei convenții prin care victima renunță la repararea prejudiciului.

În speță, pârâții nu au invocat vreuna din cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei prejudiciabile și nu se poate reține nici consimțământul victimei, întrucât reclamantul I M nu și-a exprimat consimțământul  pentru reținerea animalelor anterior săvârșirii faptei. O eventuală înțelegere ulterioară la care se face referire putea fi încheiată doar pentru repararea prejudiciului, fără a înlătura caracterul ilicit al faptei prejudiciabile.

Prin urmare, sunt înlăturate considerentele primei instanțe referitoare la faptul că nu sunt incidente dispoziţiile răspunderii civile delictuale, întrucât între părţi a intervenit o înţelegere privind lăsarea în custodie a celor 50 de oi până la recuperarea pagubei, ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art.2480 şi urm. privind dreptul de gaj. Judecătoria trebuia să analizeze distinct existența condițiilor răspunderii civile delictuale și nu modalitatea în care a fost reparat prejudiciul sau existența unei înțelegeri ulterioare săvârșirii faptei încheiată între părți. Se face confuzia între condițiile răspunderii civile delictuale și modalitatea de reparare a prejudiciului care este ulterioară săvârșirii faptei și cu privire la care prima instanţă nici nu a fost învestită. Astfel, nu s-a solicitat să se constate constituirea gajului, nu s-au administrat probe cu privire la o astfel de cerere, iar o înțelegere a părților cu privire la acest aspect ar fi prezentat relevanță pentru a înlătura caracterul ilicit al faptei prejudiciabile doar dacă era încheiată anterior - ceea ce nu este cazul, date fiind aspectele invocate și probele administrate. De altfel, pârâții nici nu au invocat încheierea unei convenții între părți anterior datei de 25.09.2013, când pârâtul T G a deplasat la ferma sa turma de ovine aparţinând reclamantului I M. 

Tribunalul va analiza mai jos dacă a fost încheiată o înțelegere între părți cu privire la repararea prejudiciului și în ce mod a influențat cuantumul acestuia.

Cu privire la săvârşirea faptei, tribunalul înlătura toate considerentele instanţei de fond referitoare la incidenţa în cauza de faţă a prevederilor art.28 alin.1 C.pr.pen., potrivit cărora: ”Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite”.

Astfel, în dosarul penal nr.X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, ataşat prezentului dosar, a fost pronunţată Ordonanţa de clasare din data de 14.04.2016, menţinută ca legală şi temeinică prin Încheierea nr. 301  din data de 02.03.2017 pronunţată de către Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2016 (f.346-349 vol. I d.p.).

Prin urmare, nu a fost pronunţată o hotărâre definitivă de fond a instanţei penale care să aibă autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Menţiunile din Încheierea nr. X  din data de 02.03.2017 în sensul că: „nu s-a putut reţine dincolo de orice bănuială rezonabilă existenţa faptelor pentru care au fost efectuate cercetări şi vinovăţia intimaţilor  […]”,  au valoarea unui înscris autentic, însă privesc elementul material al infracţiunilor cu privire la care a fost sesizat Parchetul şi nu exclud săvârşirea unei fapte ilicite civile, reţinute în prezenta cauză conform celor de mai sus.

În privinţa vinovăţiei, se reține că reprezintă acel element al răspunderii civile delictuale care vizează latura subiectivă a faptei, adică atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa ori față de urmările acestei fapte, la momentul la care a săvârșit-o. Atitudinea subiectivă a autorului presupune luarea în considerare a doi factori: factorul intelectiv (de conștiință) care constă în prefigurarea de către autor a scopului, precum și a mijloacelor și posibilităților de atingere a acestuia; factorul volitiv, care constă în actul de deliberare și de decizie cu privire la comportamentul pe care autorul urmează să îl adopte.

Codul Penal și Codul Civil reglementează două forme de vinovăție: intenția și culpa. Intenția poate fi directă (autorul prevede rezultatul faptei și urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte) sau indirectă (autorul prevede rezultatul faptei și, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui).  Culpa poate îmbrăca fie forma imprudenței (autorul prevede rezultatul faptei sale, însă, deși nu îl acceptă, socotește fără temei că el nu se va produce); fie forma neglijenței (autorul nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia și putea să îl prevadă).

Trebuie reținut că, în ceea ce privește existența și întinderea obligației aurorului de a repara prejudiciul, nu interesează forma de vinovăție cu care s-a săvârșit fapta ilicită prejudiciabilă. În acest sens, în art. 1357 alin. 2 Cod Civil se prevede că: „(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”. Tocmai de aceea, în literatura de drept civil, noţiunea de culpă este folosită ca fiind sinonimă cu aceea de vinovăţie.

Potrivit art. 1351 şi 1352 Cod Civil, cauzele care înlătură vinovăţia autorului faptei prejudiciabile sunt: fapta imputabilă exclusiv victimei, fapta imputabilă exclusiv unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundă; cazul fortuit; forţa majoră.

În cauza de faţă, tribunalul reţine culpa pârâtului T F, care în noaptea de 25.09.2013, a deplasat la ferma sa turma de ovine aparţinând reclamantului I M. Astfel, se reţine culpa sub forma imprudenţei, întrucât autorul a prevăzut rezultatul faptei sale – anume producerea unui prejudiciu reclamantului prin preluarea animalelor, însă, deși nu l-a acceptat, a socotit fără temei că el nu se va produce. Însă, chiar dacă s-ar aprecia că autorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, trebuia și putea să îl prevadă – situaţie care descrie culpa sub forma neglijenţei.

Mai mult, chiar şi în situaţia în care a încercat să ajungă la o înţelegere ulterioară cu reclamantul I M – fără a reuşi acest fapt, pârâtul T F  a acţionat cu aceeaşi culpă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, anume sporirea prejudiciului reclamantului prin reţinerea animalelor pentru o perioadă mai mare de timp şi deși nu l-a acceptat, a socotit fără temei că el nu se va produce. Dacă se consideră că pârâtul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, el trebuia și putea să îl prevadă, având în vedere şi calitatea pârâtului şi nivelul său de cunoaştere: acesta este implicat în activităţile agricole, a dus animalele la o fermă, SC E N. T SA, al cărei administrator este soţia sa, pârâta T L.

Nu prezintă relevanţă sub aspectul reţinerii culpei faptul că turma de oi intrase pe cultura de sorg ce aparţinea pârâtului T G, după ce numitul O I, care păzise turma de ovine, pe raza comunei S, judeţul O, adormise pentru scurt timp, iar în momentul când s-a trezit a găsit animalele în cultura respectivă. În acest sens, se reţine că pârâtul T G avea la dispoziţie alte căi legale pentru repararea propriului prejudiciu invocat şi nu să încerce să îşi facă dreptate singur. De asemenea, avea posibilitatea să ajungă la o înţelegere cu reclamantul pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a faptului că turma de oi intrase pe cultura de sorg ce îi aparţinea, fără a reţine animalele şi a le deplasa la ferma sa.

Prin urmare, nu se poate reţine din toate aceste circumstanţe invocate în apărare, vreo cauză care înlătură culpa pârâtului T G, anume: fapta imputabilă exclusiv victimei, fapta imputabilă exclusiv unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundă; cazul fortuit; forţa majoră.

Tribunalul reţine şi culpa persoanei juridice SC E N. T SA, al cărei administrator este pârâta T L, soţia pârâtului T G. În acest sens se are în vedere faptul că pârâtul a condus turma de ovine la ferma apartinând SC E N. T SA, iar reprezentantul acestei societăţi administratorul T L a acceptat situaţia iniţială şi nu s-a opus nici menţinerii animalelor în incinta fermei. Mai mult, în calitate de administrator al societăţii pârâte, numita T L a fost prezentă împreună cu celălalt pârât la întocmirea procesului-verbal de lăsare a oilor, cât şi la momentul restituirii oilor, astfel încât s-a implicat în acţiunea de păstrare a animalelor, ceea ce a sporit în timp prejudiciul creat, aşa cum se va arăta mai jos.

Astfel, se apreciază îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 219 alin. 1 Coc Civil cu privire la răspunderea persoanei juridice pentru fapta proprie:  „(1) Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. (2) Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală şi solidară a celor care le-au săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de terţi”.

Ca urmare, cel prejudiciat, are posibilitatea de a solicita obligarea la despăgubiri, în solidar, atât a persoanei juridice, cât şi a persoanei fizice, pe temeiul art. 1357, coroborat cu art. 1382 Cod Civil, situaţie aplicabilă în cauza de faţă cu privire la pârâţii: societatea SC E N. T SA şi reprezentantul acestei societăţi, administratorul T L.

Sub aspectul legăturii de cauzalitate, instanţa reţine că ea rezultă din însăşi fapta săvârşită, întrucât prin preluarea turmei de ovine de către pârâtul T G, ducerea şi păstrarea lor la ferma apartinând SC E N. T, s-a produs un prejudiciu reclamantului  I M, care nu a fost de acord cu preluarea animalelor şi nici cu păstrarea lor de către pârâţi.

Reclamantul I M nu a semnat procesul-verbal de custodie şi chiar dacă a fost prezent la lăsarea celor 50 de oi în grija lui T G, acest fapt nu presupune implicit un acord tacit şi din partea acestuia, aşa cum în mod eronat a apreciat prima instanţă. Pârâţii trebuiau să facă dovada clară a încheierii ulterioare a unui acord pentru repararea daunei - fapt nerealizat, astfel că se reţine legătura de cauzalitate cu privire la întreg prejudiciul produs, prejudiciu care, prin natura sa şi astfel cum a fost solicitat, depinde şi de perioada de timp pentru care au fost reţinute animalele.

Prejudiciul reprezintă, teoretic, consecinţa negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană, iar potrivit art. 1381 Cod civil orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, ce se naşte chiar din ziua cauzării prejudiciului. Cerinţele repararii prejudiciului sunt: acesta să fie cert, atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii sale; să nu fi fost reparat în prealabil de o terţă persoană fizică sau juridică. Principiile reparării prejudiciului sunt: principiul posibilităţii reparării prejudiciului pe cale convenţională; principiul reparării în natură a prejudiciului; principiul răspunderii solidare, conform art. 1382 Cod Civil; principiul reparării integrale a prejudiciului. Potrivit art. 1385 alin. 1 Cod Civil sunt supuse repararii atât pierderea suferită de cel prejudiciat, adică paguba efectivă (damnum emergens), câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze, deci câştigul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite (lucrum cesans), precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului (art. 1385 alin. 3 Cod Civil).  Conform art. 1386 Cod Civil, dacă repararea în natură nu este cu putinţă ori victima nu este interesată de reparaţia în natură, repararea prejudiciului se face prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

Aplicând aceste considerente teoretice şi dispoziţii legale în cauza de faţă, se reţine că sunt îndeplinite condiţiile repararării prejudiciului, acesta fiind cert sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii sale – sens în care se are în vedere raportul de expertiza, astfel cum a fost completat prin suplimentul depus de expert.

Tribunalul reţine că prejudiciul s-a produs în patrimoniul reclamantului I M şi nu prezintă relevanţă raporturile dintre reclamant şi fratele său. Mai mult, martorii audiaţi de tribunal au arătat clar că oile luate de pârât aparţineau lui I M şi nu fratelui său, care avea o turmă separată.

De asemenea, esenţial este faptul că reclamantul avea în posesie animalele, iar prin preluarea lor, fără niciun drept sau înţelegere anterioară, de către pârâţi s-a produs un prejudiciu determinat conform expertizei dispuse. Prin urmare, nu prezintă relevanţă datele ce rezultă din Adresa nr.X din data de 29.12.2015 emisă de către C.M.V I (f.88 d.p. vol.I) coroborată de judecătorie cu interogatoriul luat reclamantului la data de 13.11.2018, în sensul că reclamantul nu are acte de proprietate pentru 7 din cele 50 de oi, lăsate în grija numitului T G.

De asemenea, se reţine că prejudiciul nu a fost reparat în prealabil de o terţă persoană fizică sau juridică şi nici nu a fost încheiată o convenţie a părţilor prin care să se stabilească întinderea despăgubirilor, cât şi modalitatea de achitare a acestora. În acest sens, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamantul I M nu a semnat procesul-verbal de custodie şi chiar dacă a fost prezent la lăsarea celor 50 de oi în grija lui T G, acest fapt nu presupune implicit un acord tacit şi din partea acestuia, aşa cum în mod eronat a apreciat prima instanţă. Pârâţii nu au dovedit încheierea unui acord privind repararea integrală a prejudiciului produs reclamantului sau a unei alte înţelegeri privind repararea unui prejudiciului cauzat prin intrarea animalelor reclamantului pe cultura de sorg.

Pentru determinarea prejudiciului, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea zootehnie, cu următoarele obiective: stabilirea contravalorii a 11 oi rasa Carabaşa; stabilirea sporului natural a 11 oi rasa Carabaşa aferent perioadei 16.01.2016 - la zi; stabilirea sporului natural al celor 50 de oi rasa Carabaşa aferent perioadei 26.09.2013 -16.01.2016; stabilirea contravalorii produselor lactate obţinute de la 50 de oi rasa Carabaşa în anii 2014 şi 2015 şi de la 11 oi pentru anii 2016 – la zi.

În raportul de expertiză zootehnică judiciară depus de expertul tehnic judiciar S P (f. 120 – 131 ds. apel) se arată că, pentru a răspunde la obiectivele solicitate de apelantul-reclamant este important să se cunoască caracteristicile morfoproductive a rasei de oi Carabaşă, între care expertul enumeră: este o rasă uriaşă, mixtă (carne-lapte) realizând 30% mai mult lapte şi carne decât celelalte rase de oi româneşti (ţurcană, tigaie, merinos de Palas);  este o rasă de talie mare, în care berbecii adulţi ajung la 110 kg/cap şi oile adulte la 85 kg/cap, mieii au greutatea vie de 5 kg/cap iar la vârsta de înţărcare (90 zile) depăşesc 30 kg/cap; fertilitatea este de 95% şi prolificitatea de 150%. Expertul face referire la producţia de carne, de lapte şi de lână, specifice rasei.

În concluzii arată că, din studierea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, a procesului - verbal de constatare la faţa locului, rezultă următoarele:

1. Contravaloarea celor 11 oi din rasa Carabaşă, în evoluţie, aferent perioadei de referinţă 16.01.2016 - la zi (25.11.2019) este de 9.360 lei;

2. Contravaloarea sporului natural al celor 11 oi din rasa Carabaşă, aferent perioadei de referinţă 16.01.2016 - la zi (25.11.2019) este de 19 capete miei înţărcaţi d.c: 9 capete femele trec la categorii superioare pentru înlocuirea mătcii (oi în vârstă pentru reformă) şi 10 capete masculi destinaţi sacrificării în preajma Paştelui, contravaloarea acestora fiind de 3.900 lei;

3. Contravaloarea produsului finit, brânza de oaie proaspătă obţinută de la cele 11 oi, în evoluţie, aferent perioadei de referinţă 16.01.2016 - la zi (25.11.2019) din laptele de oaie este de 7.776 lei;

4. Contravaloarea celor 50 oi din rasa Carabaşă, în evoluţie, aferent perioadei de referinţă 26.09. 2013 - 16.01.2016 este de 32.760 lei;

5. Contravaloarea sporului natural al celor 50 oi din rasa Carabaşă, aferent perioadei de referinţă 26.09.2013 -16.01.2016 este de 62 capete miei înţărcaţi d.c: 31 capete femele trec la categorii superioare pentru înlocuirea mătcii (oi în vârstă pentru reformă) şi 31 capete masculi destinaţi sacrificării în preajma Paştelui, contravaloarea acestora fiind de 9.765 lei;

6. Contravaloarea produsului lactat finit, brânza de oaie proaspătă obţinută din laptele de oaie de la cele 50 oi, în evoluţie, aferent perioadei de referinţă 26.09.2013 -16.01.2016 este de 22.176 lei;

7. Total sumă de restituit rezultat din expertiză = 85.737 lei.

Tribunalul a dispus, în urma obiecţiunilor intimaţilor - pârâţi, efectuarea unui supliment la raportul de pentru a arăta care sunt veniturile nete, cheltuielile necesare pentru întreţinerea animalelor cu precizarea de a ţine seama de faptul că apelantul-reclamant este persoană fizică.

În suplimentul la raportul de expertiză (f. 165 – 167 ds. apel), expertul a arătat cheltuieli de întreţinere pentru un număr de 50 de oi Carabaşă în evoluţie, pentru perioada de referinţă 26.09.2013 -16.01.2016

1. Cheltuieli cu furaje administrate – total 13.550 lei.

2. Cheltuieli cu forţa de muncă

La această speţă nu este cazul să calculeze ca o cheltuială, deoarece reclamantul şi fratele său, fiind persoane fizice şi nu juridice, nu aveau îngrijitori angajaţi, îngrijirea întregului efectiv de ovine şi alte activităţi în câmp, se făcea de aceştia.

3. Cheltuieli cu tratamente sanitar-veterinare: 50 oi mame x 20 lei/cap/an = 1000 lei/an x 4 ani = 4000 lei/perioada referinţă. Aceste cheltuieli sunt necesare pentru a permite aplicarea unor măsuri sanitar-veterinare de profilaxie generală, combaterea bolilor şi acordarea asistentei veterinare necesară

4. Cheltuieli cu aprovizionarea 3% din costurile cu furajele = 407 lei

Total cheltuieli de întreţinere pentru 50 oi perioada de referinţă 26.09.2013-16.01.2016 = 17.957 lei.

Ca răspuns la obiectivul formulat de instanţa – anume care sunt veniturile nete, cheltuielile necesare pentru întreţinerea animalelor, cu precizarea să se ia în considerare faptul că apelantul-reclamant este persoană fizică:

 I. Cheltuielile de întreţinere cu furajele, forţa de muncă, tratamente sanitar veterinare şi aprovizionarea, pentru 11 oi în perioada referinţă 16.01.2016-25.11.2019 = 8076 lei;

Venitul net pentru 11 oi în perioada de referinţă 16.01.2016-25.11.2019 = obiectiv 2 din raportul iniţial (3 900 lei) + obiectiv 3 din raportul iniţial (7 776 lei) = 11.676 lei - cheltuieli întreţinere (8.076 lei) = 3.600 lei;

I. Prejudiciu creat prin lipsirea de foloase pentru 11 oi in perioada de referinţă 16.01.2016-25 11.2019 = obiectivul 1 din raportul iniţial (9.360 lei) + venitul net din supliment (3.600 lei) = 12.960 lei;

II. Cheltuielile de întreţinere cu furajele, forţa de muncă, tratamente sanitar veterinare şi aprovizionarea, pentru 50 oi în perioada referinţă 26.09.2013-16.01.2016 = 13.550 lei;

Venitul net pentru 50 oi în perioada de referinţă 26.09.2013-16.01.2016 = obiectiv 5 din raportul iniţial (9.765 lei) + obiectiv 6 din raportul iniţial (22.176 lei) = 31 941 lei - II. chelt întreţ (17.957 lei) = 13.984 lei;

II. Prejudiciu creat prin lipsirea de foloase pentru 50 oi în perioada de referinţă 26.09.2013-16.01.2016 = obiectivul 4 din raportul iniţial (32.760 lei) + venitul net din supliment (13.984 lei) = 46.744 lei;

I.Total prejudiciu creat prin lipsirea de foloase = 59.704 lei.

Tribunalul va avea în vedere la stabilirea prejudiciului cauzat reclamantului concluziile din raportul de expertiză, cu suplimentul său, apreciind că expertul şi-a justificat opinia cu date tehnice, iar sumele stabilite nu sunt exagerate, contrar criticilor intimaţilor. De asemenea, s-a avut în vedere la stabilirea prejudiciului perioada pentru care cele 50 de oi au fost deţinute de pârâţi, anume 26.09.2013 – până la data de 16.01.2016 - solicitată de reclamant, ca urmare a emiterii Ordonanţei Parchetului din data de 15.01.2016, prin care s-a dispus ridicarea celor 50 de oi de la pârâţi şi restituirea de către reclamant. Prin Procesul - verbal încheiat la data de 20.01.2016 s-a procedat la ridicarea de la pârâtă şi predarea către reclamant a 39 de oi şi 14 miei, iar dintre cele 39 de oi, 12 erau gestante. Astfel, reclamantului nu i-au fost restituite 11 oi, întrucât pârâta T L a declarat organelor de poliţie că cele 11 oi ar fi decedat, însă nu a prezentat nici un document în acest sens. Aceste ultime susţineri ale reclamantului rezultă din actele dosarului, nefiind depuse documente justificative privind animalele lipsă, motiv pentru care obiectivele expertizei s-au referit şi la cele 11 oi care nu au fost predate. Intimaţii au avut posibilitate de a depune documente privind decesul animalelor în faţa tribunalului, fapt nerealizat, astfel încât nu se poate analiza şi reţine vreo cauză exoneratoare de răspundere.

De asemenea, tribunalul reţine, cu respectarea principiului disponibilităţii, prejudiciul în cuantum de 59.704 lei, suma fiind solicitată prin cererea precizatoare formulată verbal şi depusă în scris de către reclamant la data de 21.07.2020 (f. 195 ds.). Deşi suma rezultată din raportul de expertiză iniţial, completat prin supliment este mai mare, tribunalul nu poate acorda mai mult decât se solicită, astfel încât va admite cererea astfel cum a fost precizată pentru suma totală de 59.704 lei.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul-reclamant I M  şi va schimba în parte sentinţa, în sensul că admite cererea principală, astfel cum a fost precizată.

Va obliga pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei totale de 59.704 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului, anume: contravaloarea a 11 oi rasa carabaşa; sporul natural al celor 11 oi rasa carabaşa de la data de 16.01.2016 până la data efectuării expertizei ; sporul natural al celor 50 de oi rasa carabaşa pentru perioada 26.09.2013 – 16.01.2016; contravaloarea produselor obţinute de la 50 de oi în anii 2014 şi 2015 şi de la 11 oi din 2016 până la data efectuării expertizei.

În temeiul art. 453 Cpc, va obligă pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariu avocaţial.

Potrivit art. 18 din OUG 51/2008: „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume”.

 Astfel, va obliga pârâţii, în solidar, la plata către stat a sumei de 1766,8 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului pentru taxa judiciară de timbru stabilită în primă instanţă, potrivit Încheierii nr. 380 pronunţată la data de 11.09.2017 de Judecătoria Slatina în ds. X/311/2017/a2.1.

Conform art. 21 din OUG 51/2008, dispozitivul hotărârii cuprinzând obligaţia de plată a sumei de 1766,8 lei constituie titlu executoriu, urmând a fi comunicat din oficiu organelor competente, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei, cu privire la excepţia lipsei  calităţii procesuale pasive a pârâţilor T L şi T F, invocată de către pârâta SC E N. T şi respinsă de judecătorie, precum şi cu privire la anularea cererii reconvenţionale, dispoziţii care nu au fost apelate.

În temeiul art. 453 Cpc, reţinând culpa procesuală a acestora, prin admiterea apelului de faţă, va obliga intimaţii – pârâţi, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la apel, reprezentate de 500 lei onorariu avocaţial (chitanţa f. 10 ds. apel), 1500 de lei – onorariu expert, stabilit potrivit celor arătate în încheierea de amânare a pronunţării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Data publicarii pe portal: 20.05.2021

Domenii speta

Spete similare