Angajarea răspunderiipersonale patrimoniale în temeiul prevederilor art.138 din Legea 85/2006 republicată

Angajarea răspunderiipersonale patrimoniale în temeiul prevederilor art.138 din Legea 85/2006 republicată ; soluţionarea cererii formulate de lichidatorul judiciar în raport de data introducerii acţiunii, respectiv în baza dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată.

În condiţiile în care nu se poate determina partea exclusivă din prejudiciu cauzată de fiecare din persoanele vinovate, răspunderea este solidară. Faptul că s-a solicitat angajarea răspunderii numai faţă de o parte din persoanele care rezultă că au fost vinovate de ajungerea societăţii debitoare în stare de insolvenţă, nu împiedică angajarea răspunderii câtă vreme cei faţă de care s-a admis cererea au deschisă calea acţiunii în regres împotriva celorlalţi. Astfel, nu este justificată respingerea cererii de angajare doar pentru faptul că nu există dovezi din care să rezulte limitele şi conţinutul distinct al mandatului fiecărui administrator în parte  şi că lichidatorul a formulat cererea doar împotriva a doi din cei 7 administratori înregistraţi la O.R.C.

Art.137 din Legea 64/1995 consacră principiul solidarităţii răspunderii persoanelor prevăzute la art.1, singura condiţie fiind aceea ca apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut o poziţie care ar fi putut cauza starea de insolvenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 2529 din 8 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul  nr.3727/2002, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii A. M. şi M. I. s-a respins excepţia invocată de pârâţii P. G. şi A.M, referitoare la prescripţia dreptului la acţiune privind sumele care reprezintă împrumuturi acordate de S.C.”SPIRT AMIDON”S.A. către Asociaţia PAS, s-a respins excepţia autorităţii lucrului judecat  privind cheltuielile de constituire a S.C.”ALCOOL HAR”S.R.L., s-a admis în parte acţiunea formulată de lichidatorul S.C.”CICORAX”S.R.L. actualmente RESTAR IPURL astfel cum a fost precizată la data de 5 aprilie 2005, în sensul că: în baza art.138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, obligă pe pârâtul M.I. să plătească în contul de faliment al debitoarei S.C.”SPIRT AMIDON”S.A. Sânsimion suma de 318.673, 99 RON şi s-a respins acţiunea faţă de pârâţii P. G. şi A. M.

Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul sindic a reţinut că pârâţii A.M. şi M.I.  au calitate procesuală pasivă  întrucât acţiunea lichidatorului vizează comiterea unor fapte anterioare deschiderii procedurii împotriva debitoarei S.C.”SPIRT AMIDON” S.A şi anterioare pensionării pârâtei A.M. care a intervenit la data de 15 mai 2001. Pe de altă parte pârâtul M.I. a îndeplinit funcţia de director comercial începând cu 1 noiembrie 2001, iar art.137 alin.1 din Legea nr.64/1995 în vigoare la data introducerii acţiunii prevedea că pot fi traşi la răspundere inclusiv directorii firmelor aflaţi sub incidenţa procedurii precum şi orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvenţă.

Cât priveşte excepţia prescripţiei dreptului a material ala acţiune invocată de pârâţii P.G. şi A. M, şi aceasta este neîntemeiată întrucât procedura faţă de debitor s-a deschis la 18 decembrie 2002, iar acţiunea de stabilire a răspunderii a fost înregistrată în data de 20 martie 2004, aşadar în termenul general de prescripţie în raport de disp.137 din Legea nr.64/1995.

De asemenea, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţii P.G.şi A.M a fost şi ea respinsă pe considerentul că prin sentinţa civilă nr.2202 din 12 iunie 2006 pronunţată în dosarul de faliment nr.2425/2003 al Tribunalului Harghita judecătorul sindic a obligat pe administratorul P.G. să plătească în contul de faliment al debitoarei S.C.”ALCOOL HAR SRL suma de 93.954,72 lei reprezentând întreg pasivul acesteia iar din motivarea hotărârii se constată că nu se face nici o referire la cheltuielile de constituire a  S.C.” ALCOOL  HAR” SRL în cuantum de 45.340,80 lei suportate din fondurile aparţinând debitoarei.

Pe fondul cauzei judecătorul sindic a reţinut că,  administratorii debitoarei au fost P. G, A.M, B.L, B.L, B.J, B.L. şi T. L.

  Art.138 alin.4 din Legea nr.85/2006 consacră principiul solidarităţii răspunderii persoanelor prevăzute la alin.1 cu condiţia că apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-a exercitat mandatul ori în care a deţinut poziţia care ar fi putut cauza starea de insolvenţă.

  La dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte limitele şi conţinutul distinct al mandatului fiecărui administrator în parte. În prezenta cauză lichidatorul a formulat cererea de angajare a răspunderii personale doar a doi din cei 7 administratori înregistraţi la ORC la care se adaugă pârâtul M. I. în calitate de director şi consilier juridic, fără ca lichidatorul să argumenteze într-un fel chemarea în judecată doar a o parte din administratori şi să ignore pe ceilalţi. În cele două expertize efectuate în cauză, experţii au concluzionat că  o asemenea expertiză contabilă nu poate şi nu este competentă să stabilească răspunderea personală. Cum judecătorul sindic în raport de disp.129 alin.6 C.pr.civ. nu a putut extinde acţiunea şi faţă de ceilalţi administratori  şi cum din conţinutul celor două expertize se exprimă clar ideea că stare de insolvenţă a fost rezultatul unor măsuri şi hotărâri expresia intenţiilor conjugate şi comune ale mai multor persoane care trebuie avute în vedere în întregul lor pentru a se putea stabili cu adevărat cine este responsabil şi în ce măsură, aceasta a concluzionat că pentru sumele prevăzute la lit. a-d din acţiunea lichidatorului nu este dovedită implicarea exclusivă, solidare sau individuală a celor 3 pârâţi.

Judecătorul sindic a apreciat că singura poziţie valorică din acţiunea lichidatorului  faţă de care se poate stabili cu certitudine persoana responsabilă şi caracterul individual al răspunderii acesteia este cea referitoare la suma de 318.673,99 RON clienţi în litigiu. Această sumă este compusă din creanţele faţă de 4societăţi  comerciale pentru care s-au obţinut sentinţe favorabile în perioada anilor 1997-1998, iar pârâtul M.I. care avea funcţia la acea dată de consilier juridic  trebuie să se îngrijească de executarea silită a acestora. Începând cu data de ol noiembrie 2001 pârâtul a îndeplinit şi calitatea de director comercial pe lângă funcţia de consilier juridic,  iar din conţinutul procesului verbal nr. 42 din 19 octombrie 2001 rezultă că printre atribuţiile acestuia a rămas şi recuperarea creanţelor societăţii. Totodată, o dovadă a sarcinilor de serviciu în acest sens o constituie şi solicitarea acestuia adresată conducerii S.C.” SPIRT AMIDON S.A prin care solicita să se aprobe în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administraţie din 11 aprilie 2000 un procent dintr-o sumă recuperată de la debitorii societăţii.

Pentru aceste considerente judecătorul sindic a reţinut în sarcina pârâtului M.I. vinovăţia sa în săvârşirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.

Împotriva sentinţei au formulat recurs pârâţii P.G, A.M şi  M.I, precum  şi societatea de lichidare RESTAR IPURL Braşov. Totodată, AVAS Bucureşti a formulat cererea de intervenţie în interesul societăţii de lichidare.

În motivarea recursului său pârâtul M.I.  a arătat că în mod nelegal a fost obligat la plata sumei de 318.673,99RON întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptei prevăzute de lit. a din art.138 alin.1 din Legea 85/2006. Arată că, a pus în executare sentinţele împotriva celor patru societăţi debitoare însă executarea silită nu a putut fi favorizată favorabil pentru că pe de o parte la unele societăţi a încetat activitatea şi nu aveau bunuri în patrimoniu, iar pentru altele  Consiliul de Administraţie al societăţii a refuzat  avansarea sumelor pentru executarea silită a hotărârilor.

Pârâţii A.M. şi P.G. au motivat calea de atac prin aceea că,  deşi acţiunea lichidatorului a fost respinsă faţă de ei acesta nu a fost obligat la cheltuielile de judecată efectuate pe parcursul soluţionării procesului şi în special pe cele privind expertizele contabile.

Societatea de lichidare RESTART  IPURL, în motivarea recursului său arată că, a întocmit raportul privind cauzele şi împrejurările care au generat starea de insolvenţă a debitoarei în care a fost de altfel şi propusă atragerea răspunderii  personale a conducerii societăţii pentru suma 1.201.864,00 lei iar faptele de care aceştia se fac vinovaţi sunt managementul neperformant, neîncasarea creanţelor neurmărirea contractelor încheiate în vederea onorării obligaţiilor stipulate în acestea, neimplicarea conducerii în deschiderea de acţiuni pentru recuperarea creanţelor şi nefinalizarea acţiunilor deschise, utilizarea fondurilor societăţii în detrimentul acesteia, prin cheltuieli de constituire a S.C” ALCOOL HAR” SRL în sumă de 453.408.096 lei, achitarea acţiunilor PAS-ului în sumă de 3.084.167.438 lei. De asemenea, cu ocazia inventarierii patrimoniului debitoarei S.C” SPIRT AMIDON” SA s-au constatat lipsuri de mijloace fixe, materiale şi materii prime. Deşi societatea a înregistrat pierderi datorită unui management defectuos şi dezinteresului manifestat de către conducerea societăţii, pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate atât faţă de societate, cât şi faţă de terţi, dovedind rea credinţă, încercând doar să amâne ceea ce era inevitabil, respectiv, intrarea în incapacitatea de plată a debitoarei. Lichidatorul apreciază că, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru toţi trei pârâţi până la concurenţa sumei arătate mai sus, iar judecătorul sindic în mod nelegal şi netemeinic nu a admis integral acţiunea aşa cum a fost ea formulată.

În cererea sa de intervenţie creditorul AVAS Bucureşti a solicitat admiterea recursului formulat de societatea lichidatoare, în motivarea reiterând motivele invocate de aceasta în recursul său.

  La recursul formulat de societatea lichidatoare pârâţii au depus întâmpinări, solicitând respingerea  acestuia. Cu privire la cererea de intervenţie formulată de AVAS pârâţii A. M. şi P.G. au solicitat instanţei să se constate lipsa calităţii procesuale active a acestei creditoare, iar cu privire la recursul lichidatorului au reiterat excepţiile invocate în faţa judecătorului sindic. Pârâtul M.I, a arătat că nu poate fi obligat în solidar pentru întreaga sumă solicitată de lichidator întrucât în cea mai mare perioadă de referinţă a avut calitatea de consilier juridic nefăcând parte din categoria persoanelor cu funcţie de conducere în cadrul societăţii debitoare.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu, în raport de disp.art.3041 Cod procedură civilă,  curtea a constatat:

În dosarul de faliment nr. 3727/2002, lichidatorul SC. Cicorax SRL, ulterior devenit RESTART  IPURL, a formulat la data de 29.03.2004, cerere de angajare a răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei SC. Spirt Amidon SA, respectiv, P.G, A. M. şi M. I. până la concurenţa sumei de 12.018.640.014 lei compusă din:

-mijloace fixe şi materiale lipsă - 29.069.530 lei

-TVA aferent – 5.523.211 lei

-clienţi prescrişi – 4. 925. 983. 132 lei

-.clienţi în litigiu ( acţiuni deschise şi nefinalizate) – 3.305.935.376 lei

-achitarea acţiunilor PAS din fondurile societăţii – 3.084.167.438 lei

-cheltuieli de constituire a SC. Alcool Har SRL – 453.408.096 lei

 La data de 05.04.2005, lichidatorul şi-a precizat cererea în sensul ca pârâţii să fie obligaţi şi la plata sumei de 658.484.052 lei reprezentând împrumuturi acordate Asociaţiei Salariaţilor. Faptele reţinute sunt:

-managementul neperformant;

-neîncasarea creanţelor, clienţi şi debitori diverşi cu influenţă asupra majoră asupra deficitului de cash – flow;

-neurmărirea contractelor încheiate în vederea onorării obligaţiilor stipulate în acestea;

-neimplicarea conducerii în deschiderea de acţiuni privind recuperarea creanţelor, precum şi nefinalizarea acţiunilor deschise;

-investiţii pentru bunuri care nu au fost utilizate în interesul societăţii ci în interesul unor persoane fizice ( directori );

-utilizarea fondurilor societăţii în detrimentul acesteia (achitarea acţiunilor PAS, cheltuieli de constituire a SC. Alcool Har SRL).

 În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 137 lit. a şi c din Legea nr. 64/1995 şi art. 105, 153 şi 266 di Legea nr. 31/1990.

 În primul rând trebuie reţinut că, în raport de data introducerii cererii, respectiv, 29.03.2004, acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 64/1995 cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. În altă ordine de idei, răspunderea instituită de art. 137 din Legea nr. 64/1995 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale, răspundere care, în condiţiile în care nu se poate determina partea exclusivă din prejudiciu cauzată de fiecare din persoanele vinovate, este solidară. De asemenea, faptul că din concluziile expertizelor efectuate în cauză rezultă că vinovaţi pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă sunt şi alte persoane, nu prezintă importanţă câtă vreme pârâţii au deschisă calea unei acţiuni în regres împotriva acestora. Aşa fiind, în mod greşit judecătorul sindic a concluzionat că, dacă la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte limitele şi conţinutul distinct al mandatului fiecărui administrator în parte iar în prezenta cauză lichidatorul a formulat cererea de angajare a răspunderii personale doar a doi din cei 7 administratori înregistraţi la ORC la care se adaugă pârâtul Maghear Ioan în calitate de director şi consilier juridic, iar starea de insolvenţă a fost rezultatul unor măsuri şi hotărâri, expresia intenţiilor conjugate şi comune ale mai multor persoane care trebuie avute în vedere în întregul lor, pentru sumele prevăzute la lit. a-d din acţiunea lichidatorului nu este dovedită implicarea exclusivă, solidară sau individuală a celor 3 pârâţi. Art.137 din Legea nr. 64/1995 consacră principiul solidarităţii răspunderii persoanelor prevăzute la alin.1,  singura condiţie fiind aceea ca apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-a exercitat mandatul ori în care a deţinut poziţia care ar fi putut cauza starea de insolvenţă.

 Din conţinutul raportului lichidatorului privind cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă a debitoarei SC. Spirt Amidon SA cât şi a celor două expertize contabile efectuate, rezultă neîndoielnic contribuţia pe care pârâţii, prin acţiunile sau inacţiunile lor, au avut-o la ajungerea debitoarea în starea de faliment.

 Astfel, deşi lichidatorul a reţinut că în mod nelegal s-au achitat din fondurile debitoarei sumele de 3.084.167.438 lei şi 658.484.052 lei pentru acţiunile Asociaţiei PAS, expertizele contabile au relevat că de fapt această sumă a fost mult mai mare, respectiv, 4.550.679.591 lei. Cu toate că în cursul anului 1997, în urma unui control al DGFP Harghita s-a constatat nelegalitatea acordării de avansuri la dividende şi împrumuturi pentru achitarea la FPS a acţiunilor Asociaţiei, Consiliul de Administraţie din care făceau parte pârâţii P. G. şi A. M. a continuat efectuarea acestor plăţi în detrimentul creditorilor societăţii. Justificarea pârâţilor cum că la efectuarea acestor plăţi s-a avut în vederea Hotărârea AGA nu poate fi reţinută câtă vreme prin această hotărâre s-au încălcat dispoziţiile legii 31/1990 iar pârâţii, în calitate de membrii ai Consiliului de Administraţie, aveau obligaţia să vegheze la luarea de către AGA a unor hotărâri legale, având posibilitatea de a ataca în instanţă acele hotărâri luate cu încălcarea dispoziţiilor legale. De precizat, de altfel, că nici unul dintre experţii nu a identificat vreo hotărâre AGA a debitoarei în care să se prevadă acordarea de împrumuturi sau avansuri Asociaţiei PAS.

 În ceea ce priveşte suma de 453.408.096 lei, reprezentând cheltuieli de constituire a SC. Alcool Har SRL, experţii contabili au reţinut că în actul de constituire al acestei societăţi în care debitoarea deţinea 99,98% din capitalul social, restul asociaţilor fiind 4 persoane fizice printre care şi pârâtul M.I, nu se face nici o referire la participarea debitoarei cu aport în numerar. Cu toate acestea, debitoarea a făcut diverse plăţi, nejustificate din punct de vedere legal, în contul SC. Alcool Har SRL şi fără ca documentele prin care se virau aceste sume să aibă calitatea de document justificativ ( fila 19 din expertiza A.G.).

 Faptul că pârâtul P.G, în calitate de administrator al SC. Alcool Har SRL, în cadrul dosarului de faliment privind această societate, a fost obligat să aducă la aducă la masa credală suma de mai sus, nu prezintă relevanţă în prezenta cauza, fiind doar o chestiune legată de executare.

 Şi pentru neîncasarea clienţilor neîncasaţi şi prescrişi, în cuantum de 4. 925. 983. 132, expertizele au scos în evidenţă o suma mult mai mare, respectiv, 7.145.584.458 lei, din care 5.259.731.775 sume prescrise la data deschiderii procedurii. Volumul mare al sumelor neîncasate a avut influenţe negative asupra capacităţii de plată a debitoarei şi, deşi comisia de cenzori sesiza periodic aceste deficienţe iar în şedinţele AGA se punea în discuţie sistarea livrărilor faţă de clienţii rău platnici, nu s-a acţionat în nici un fel pentru încasarea sumelor datorate sau pentru întreruperea cursului prescripţiei prin acţiuni în justiţie. Pentru debitoare această sumă reprezintă o pierdere neevidenţiată însă corespunzător în evidenţa contabilă printr-o documentaţie din care să rezulte că au fost întreprinse toate demersurile juridice potrivit legii pentru  decontarea acestora. Răspunderea revenea în acest caz, atât Consiliului de Administraţie care nu a creat un sistem de funcţionare a resoartelor de activitate pentru a nu se livra marfă dacă nu era asigurată plata acesteia, cât şi de neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale personalului financiar şi juridic. Conform rapoartelor de expertiză, în anul 2000, faţă de cifra de afaceri a debitoarei, valoarea sumelor neîncasate reprezenta 67,7%. 

 Tot la acest capitol se înscrie şi suma de 3.305.953.376 lei reprezentând neîncasarea clienţilor în litigiu. Pentru aceştia, deşi au fost pornite acţiuni în justiţie, ele nu au fost finalizate. Susţinerile pârâtului M.I. conform cărora Consiliul de Administraţie stabilea care dintre clienţi să fie urmăriţi, nu pot fi reţinute câtă vreme nu există un document scris din care să rezulte că pârâtul a sesizat problematica conducerii societăţii. Dimpotrivă, deşi debitoarea înregistra mari pierderi din neîncasarea debitorilor societăţii, pârâtul solicită aprobarea unui comision de 10% din sumele pe care le executa.

 Rapoartele de expertiză au relevat faptul că toată această pasivitate a persoanelor răspunzătoare a profitat celor 29 de clienţi neîncasaţi, cele mai mari debite înregistrându-se în contul a câtorva societăţi, SC. Simionov SRl, SC. 2Universal SRl, SC. Sinalcop SRL, această ultimă societate deţinând şi 20% din acţiunile SC. Spirt Amidon SA iar administratorul acesteia, B.L, fiind şi membru în Consiliul de Administraţie al debitoarei.

 Cât priveşte lipsa la inventarul întocmit de lichidator la intrarea societăţii în faliment a unor bunuri în valoare de 34. 592.741 lei, este de remarcat că la data plecării din societate a pârâţilor P.G şi A. M, nu s-au întocmit procese verbale de predare primire, aceştia fiind în solidar răspunzători cu persoanele care asigurau conducerea societăţii la data preluării societăţii de către lichidator pentru lipsurile constatate.

 Expertizele contabile efectuate în cauză au scos în evidenţă şi alte aspecte care, conjugate, au contribuit la ajungerea debitoarei în starea de faliment. Astfel, cuantumul total al pierderilor înregistrate de debitoare în perioada 1997 – 2003 este de 259.999.329.395 lei. Tot din cuprinsul acestora se constată şi erori de înregistrare în contabilitate sau înregistrări efectuate fără documente justificative.  Deşi începând cu anul 1997 valoarea cheltuielilor o depăşea cu mult pe cea a veniturilor şi a început decapitalizarea societăţii iar comisia de cenzori solicita periodic factorilor de decizie analizarea situaţiei financiare a debitoarei, managementul defectuos, proasta administrarea şi neglijenţa celor direct răspunzători, au condus la acumularea unor debite uriaşe iar din anul 2000 la încetarea activităţii de producţie. Nici măcar la această dată factorii de decizie nu au luat măsuri corespunzătoare, eventual prin introducerea unei cereri în temeiul Legii nr. 64/1995 ci, dimpotrivă, au crescut debitele prin cheltuieli privind constituirea SC. Alcool Har SRL.

 Răspunderea celor 3 pârâţi este solidară şi evidentă pentru declinul societăţii şi intrarea acesteia în stare de insolvenţă.

 Astfel, pârâţii P.G.şi A.M. au îndeplinit funcţiile de administratori ai debitoarei, iar din anul 2000, P.G. a devenit şi administrator al SC. Alcool Har SRL. A. M, care era totodată şi contabilul şef, a plecat din societate în 15.05.2001, când deja societatea era falimentară.  Pârâtul M. I. a deţinut funcţia de consilier juridic în perioada 1996-2001  iar din 2001 şi funcţia de director comercial.

 Faptele prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995 de care se fac vinovaţi pârâţii şi care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă sunt cele prevăzute la lit. a, c şi d respectiv:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vadit persoana juridică la încetarea de plati;

d) au ţinut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.

 Cât priveşte contribuţia personală a acestora, prejudiciul cauzat cuantificat poate fi defalcat astfel:

 Pârâtul M. I. se face vinovat de neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu privind recuperarea datoriilor societăţii, urmărirea în instanţă a clienţilor neîncasaţi, livrarea în continuare de marfă clienţilor rău platnici ( în calitate şi de director comercial), valoarea totală a prejudiciului, aşa cum rezultă din rapoartele de expertiză, raportată la sumele solicitate de lichidator, fiind de 844.647,17 RON. Mai mult, cheltuirea sumei de 453.408.096 lei pentru constituirea SC. Alcool Har SRL a profitat şi acestuia, fiind unul dintre cei 4 asociaţi ai acesteia. Pentru suma de mai sus, pârâtul este solidar răspunzător cu P.G. şi A.M, care fiind membri ai Consiliului de Administraţie, nu au asigurat conlucrarea între diferitele sectoare executive ale debitoarei pentru recuperarea creditelor, nu au luat măsurile corespunzătoare pentru scoaterea din evidenţa contabilă a acelor credite care nu mai puteau fi urmărite fiind prescrise, nu au stabilit răspunderea factorilor de execuţie care s-au făcut vinovaţi de prescrierea unor facturi, etc. Se poate astfel concluziona că pârâţii au folosit creditele societăţii debitoare în folosul altor persoane, respectiv, societăţile care, prin neglijenţa acestora, au fost „iertate” de datorii.

 Pârâţii P.G. şi A. M. se fac vinovaţi şi pentru sumele 45.340,81 RON, reprezentând cheltuielile de constituire a SC. Alcool Har SRL, sumă nejustificată cu documente legale şi înregistrată greşit în evidenţa contabilă a societăţii. De asemenea, aceştia sunt răspunzători şi pentru suma de 374.265,14 RON reprezentând plata debitoarei a acţiunilor PAS, plată nejustificată. Deşi pârâţii susţin că aceste plăţi s-au făcut în baza unei Hotărâri AGA, aceasta nu a fost găsită în evidenţele societăţii şi, mai mult, fiind o hotărâre în vădită neconcordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, aceştia nu au luat măsuri pentru a solicita în instanţă anularea ei. Tot pe aceste considerente se reţine şi faptul că, deşi în anul 1997 în urma unui control al DGFP Harghita s-a constatat nelegalitatea acestor plăţi, ele au continuat a fi efectuate. Managementul defectuos de care au dat dovadă se reflectă şi în aceea că, deşi anual comisia de cenzori, după anul 1997, solicita examinarea situaţiei economico-financiare a societăţii, care intrase în decapitalizare, şi luarea măsurilor corespunzătoare, declinul a continuat cu consecinţele acumulării unor datorii uriaşe. Pentru lipsa din inventar a unor bunuri în valoare de 3.459,27 RON se fac vinovaţi tot aceşti pârâţi întrucât, la data când au plecat din societate nu au întocmit procese verbale de predare primire sau alte documente justificative care să-i absolve de răspundere.

 De altfel, trebuie reamintit faptul că toţi cei trei pârâţi sunt solidari cu ceilalţi membri ai Consiliului de Administraţie contemporani cu ei sau ulteriori şi care nu au fost chemaţi în judecată. De asemenea, nici unul dintre pârâţi nu a făcut vreo dovadă care să-i absolve de răspundere.

Cât priveşte susţinerile pârâţilor privind prescripţia dreptului la acţiune sunt nefondate întrucât, conform art. 3 raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958,  prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea. În speţă, lichidatorul a întocmit raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă a debitoarei precum şi persoanele răspunzătoare la data de 14.09.2003, acţiunea în răspundere fiind introdusă la data de 29.03.2004, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3.

Cererea de intervenţie a AVAS urmează a fi admisă întrucât, aceasta, având calitatea de creditor al debitoarei la data formulării cererii, putea fi titular el însuşi al cererii de angajare a răspunderii personale a administratorilor. Este evident că, fiind creditor, prin respingerea cererii faţă de pârâţii P.G. şi A. M, i s-a lezat un drept subiectiv propriu. De subliniat faptul că, cererea a fost introdusă sub reglementările date de Legea nr. 64/1995, reglementări care nu presupuneau o anumită autorizare a comitetului creditorilor pentru introducerea unei astfel de cererii. Tot ca o consecinţă a aplicabilităţii Legii nr.64/1995 este şi faptul că, judecătorul se putea sesiza chiar din oficiu asupra atragerii răspunderii administratorilor în condiţiile art. 137, putea extinde faptele pentru care se fac vinovaţi aceştia sau întinderea prejudiciului, nefiind ţinut de limitele cererii de chemare în judecată.

 Faţă de aceste considerente, instanţa, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursurile formulate de pârâţii M.I, P.G. şi A.M.  ca nefondate, a admis recursul formulat de societatea lichidatoare Restart IPURL, a modificat în parte sentinţa atacată în sensul că se va admite acţiunea formulată şi precizată de lichidator şi în consecinţă, pârâţii vor fi obligaţi în solidar, în temeiul art. 998 şi urm raportat la art. 137 din Legea nr. 65/1995, la plata sumei de 844.647, 40 lei, iar pârâţii P.G. şi A. M. şi la plata sumei de 430.065,23 lei. Celelalte menţiuni ale sentinţei vor fi menţinute.

Domenii speta

Spete similare