Contestaţie la Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi la planul de distribuire a fondurilor, prin care se solicită plata unei creanţe născute în cursul procedurii

Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie la Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi la planul de distribuire a fondurilor, prin care se solicită plata unei creanţe născute în cursul procedurii. Obligativitatea întocmirii planului de distribuire doar în situaţia în care se fac distribuiri către creditori, nu şi în situaţia în care se plătesc cheltuieli de procedură, inclusiv remuneraţia lichidatorului judiciar. Netemeinicia contestaţiei faţă de împrejurarea că, exceptând prezenta contestaţie, creditoarea nu a solicitat plata pretinsei creanţe, născute în cursul procedurii, şi nici nu a depus o cerere de înscriere creanţă în tabelul suplimentar

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 147 din 12.12.2017

- art. 64 alineat 6, art. 121, art. 122 şi art. 123 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. (...) din 20.04.2017, Tribunalul (...) a respins contestaţia împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare de creanţe, privind pe debitoarea S.C. (...) S.R.L., raport întocmit de lichidatorul judiciar (...) cu sediul în (...), (...), judeţul (...), cod de identificare fiscală CNP (...), număr de ordine în tabloul practicienilor în insolvenţă (...), formulată de contestatorul Comuna (...) - prin Primar, cu sediul în (...), str. (...), judeţul (...), cu sediul procesual ales la (...)- S.C.P.A. cu sediul în (...), str. (...),  judeţul (...).

Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cauză, prin prisma condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei la raport şi la plan, potrivit prevederilor art. 122 alin. (3) din Legea privind procedura insolvenţei nr. 85/2006, conform cărora, „Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare. (…)”, judecătorul sindic a reţinut în fapt că, potrivit Raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare de creanţe, privind pe debitoarea S.C. (...) S.R.L., raport întocmit de lichidatorul judiciar (...) cu sediul în (...), (...), judeţul (...), cod de identificare fiscală CNP (...), număr de ordine în tabloul practicienilor în insolvenţă (...), depus la dosarul cauzei de insolvenţă nr. (...)/2009 al Tribunalului (...) - Secţia a II-a Civilă (filele 69 - 72) şi afişat la grefa instanţei la data de 16.11.2016, conform Procesului-verbal de afişare din acea dată (fila 76 din dosarul cauzei de insolvenţă, Raport conform căruia, în perioada 15.10.2009 - 30.10.2006 s-au încasat creanţe în sumă de 292.842,72 lei, ca urmare a anulării unor operaţiuni declarate ca lovite de nulitate, conform art. 46 alin. 1 şi 49 din Legea 85/2006, distribuirea sumelor către creditorii debitorului aflat în faliment, S.C. (...) S.R.L., (în Dosar nr. (...)/2009 al Tribunalului (...) s-a efectuat potrivit ordinii de prioritate prevăzute de art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, conform cărora, „Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. Taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 11, art. 19 alin. 2, art. 23, 24 şi ale art. 98.”, fiind alocată pentru plata cheltuielilor prevăzute şa art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 pentru perioada 10.02.2010 - 30.11.2016 suma de 24.778 lei, incluzând şi serviciile de contabilitate pe bază de contract cu societate autorizată, precum şi raportări la organele fiscale.

În acelaşi context, referitor la plata retribuţiei lichidatorului judiciar, în cuantum de 218.568 lei, cuvenită pe perioada 10.02.2010 - 30.11.2016, aceasta a fost aprobată în adunarea creditorilor prin procesul-verbal din 02.11.2009 şi 23.05.2011, constând în onorariu fix lunar aferent celor 80 luni, în cuantum de 160.000 lei şi onorariu cotă de succes 20 % din încasări în valoare de 292.842 lei, reprezentând 58.568 lei, iar potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.”

Cât priveşte critica referitoare la constituirea provizioanelor în cuantum de 49.496,72 lei, reprezentând suma rămasă în casieria societăţii debitoare, rezultată din diminuarea sumei de 292.842,72 cu retribuţia lichidatorului judiciar, în cuantum de 281.568 lei, respectiv cu contravaloarea cheltuielilor de procedură prevăzute la art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în cuantum de 24.778 lei, această sumă a fost provizionată în conformitate cu prevederile art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, conform căruia, „Cu ocazia distribuirilor parţiale, următoarele sume vor fi provizionate: (…) 4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.”, pentru situaţia în care exista la acel moment un proces la Curtea de Apel (...), încă nesoluţionat, astfel cum se menţionează la pct. 6 din cuprinsul Raportului (fila 72 din dosarul de insolvenţă), în situaţia în care exista un proces la Curtea de Apel (...), nesoluţionat.

Destinaţia sumei de 49.496,72 lei constituite cu titlu de provizion a fost explicată prin Raportul de activitate al lichidatorului judiciar, înregistrat la dosarul de insolvenţă (fila 81) la data de 28 Feb. 2017, în care se menţionează că, prin Decizia nr. (...)/2016 - R din 25.10.2016 - prin care s-a soluţionat procesul susmenţionat, în sensul că s-a admis recursul declarat împotriva sentinţei de soluţionare a contestaţiei la tabelul definitiv rectificat al debitorului, şi s-a admis în parte contestaţia împotriva tabelului definitiv rectificat de creanţe, formulată de contestatoarea S.C. (...) S.R.L., dispunându-se înscrierea contestatoarei în tabelul definitiv rectificat de creanţe al debitoarei S.C. (...) S.R.L. cu o creanţă chirografară în cuantum de 59.277,22 lei; s-a admis în parte, contestaţia formulată împotriva măsurii adoptate de lichidatorul judiciar (...) prin notificarea nr. (...)/05.01.2015, contestaţie formulată de contestatoarea S.C. (...) S.R.L. în contradictoriu cu lichidatorul judiciar (...) şi a fost obligată debitoarea S.C. (...) S.R.L., prin lichidator judiciar (...), să plătească contestatoarei suma de 233.565,5 lei cu titlu de creanţă născută în cursul procedurii falimentului; a fost obligată intimata debitoare să plătească recurentei suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă - Curtea de Apel (...) a dispus cuprinderea în tabelul definitiv rectificat de creanţe a S.C. (...) S.R.L. cu o creanţă chirografară în cuantum de 59.277,22 lei, plus 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în sumă totală de 59.397,22 lei, creanţă născută în cursul procedurii de insolvenţă, iar prin aceeaşi Decizie s-a stabilit o creanţă născută în timpul procedurii de faliment în cuantum de 233.565,50 lei.

Lichidatorul judiciar a mai apreciat că, fiind somat prin Biroul Executorului Judecătoresc din (...), a achitat această creanţă de 49.496,72 lei prin Ordin de plată bancar nr. (...)/20.02.2017 (fila 84 din dosarul de insolvenţă), lichidându-se integral suma provizionată în acest scop.

În raport cu considerentele de fapt şi de drept ce preced, instanţa a respins contestaţia împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare de creanţe, privind pe debitoarea S.C. (...) S.R.L., raport întocmit de lichidatorul judiciar (...) cu sediul în (...), contestaţie formulată de contestatorul Comuna (...) - prin Primar  ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat apel, recalificat în recurs, recurenta COMUNA (...) prin Primar solicitând admiterea contestaţiei sale ca temeinică şi fondată, anularea în parte a Raportului contestat şi a planului de distribuire, în sensul ca la distribuire să se aibă în vedere şi să fie înscrisă în acest plan şi creanţa sa în sumă de 9842 lei, reprezentând "cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitoarei", potrivit dispoziţiilor art. 123 alin.1 pct.1, raportat la art.64 alin.6 din Legea 85/2006, anularea măsurii prin care s-au constituit provizioane cu privire la suma de 49.496,72 lei anularea înscrierii plăţii sumei de 18.000 lei, servicii contabile în măsura în care nu se justifică. Totodată, a mai solicitat ca, în situaţia în care instanţa va aprecia ca nu a fost întocmit un plan de distribuire, să dispună obligarea lichidatorului judiciar să întocmească un plan de distribuire în care să cuprindă distribuirea către recurentă a sumei de 9842 lei, reprezentând "cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitoarei", potrivit dispoziţiilor art. 123 alin.1 pct.1, şi să fie anulată măsura prin care s-au constituit provizioane cu privire la suma de 49.496,72 lei. A mai solicitat obligarea lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei contestaţii.

În motivare, recurenta arată că, în primul rând, în legătură cu Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, se impun a fi făcute următoarele precizări: deşi lichidatorul judiciar arăta în cuprinsul adresei de înaintare faptul că "nu s-a întocmit plan de distribuire întrucât nu au rezultat sume în acest sens", în cuprinsul planului se face totuşi" distribuire", potrivit dispoziţiilor art.123 pct.1, după cum însuşi lichidatorul precizează; acest raport cuprinde practic şi "planul de distribuire", întocmit potrivit dispoziţiilor art.123 din Legea 85/2006; de altfel, nici nu se poate ca lichidatorul judiciar să "împartî" bani, sau cum înţelege acesta să vadă această operaţiune, fără a întocmi un plan de distribuire; chiar art.123 din Legea 85/2006 la care face trimitere lichidatorul judiciar, tratează "creanţele care vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: .."

Aşadar, în opinia recurentei, prin raportul contestat s-a realizat şi un plan de distribuire, însă un plan întocmit în mod greşit, cu încălcarea dispoziţiilor legale cuprinse la art.123 din Legea 85/2006.

Potrivit acestor dispoziţii legale, creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. Taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art.10. art.19 alin.2, art.23, 24 şi ale art.98. Recurenta deţine împotriva debitoarei o creanţă în valoare de 9842 lei, reprezentând impozit aferent unui bun care s-a aflat în proprietatea debitoarei, înstrăinat pe parcursul procedurii, fără însă ca creditorii sa fie înştiinţaţi despre această valorificare prin publicarea în BPI, aşa cum prevede legea, impozit născut pe durata procedurii. Acest impozit reprezintă, după cum s-a stabilit în mod unanim în practică şi doctrină, cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului. în acest sens, se impune a avea în vedere, pe de o parte, definiţia actului de administrare, acesta fiind "acele acte prin care se tinde la o normală exploatare şi punere în valoare a unui bun sau a unui patrimoniu", pe de altă parte, dispoziţiile art.249 alin.1 şi art.256 alin.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora orice persoană care deţine în proprietate clădire sau teren datorează anual impozit pe clădiri şi impozit pe teren. În aceeaşi ordine de idei, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 20 alin.1 lit. e) şi f) din Legea 85/2006 şi ale art.25 lit. d) din acelaşi act normativ, care prevăd printre alte atribuţii ale administratorilor judiciari, respectiv lichidatorului judiciar, şi pe acelea referitoare la inventarierea, gestionarea, conservarea şi administrarea bunului debitorului aflat în procedură. Aşadar, raportat la aceste dispoziţii legale, la cele ale art. 64 alin.6 din Legea insolvenţei, rezultă în mod evident faptul că suma pe care recurenta o pretinde se încadrează în dispoziţiile art.123 alin.1 pct.1 reprezentând  cheltuieli de procedură necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, care se impun a fi achitate cu prioritate.

În acest sens, înţelege să depună şi decizia nr.140/2014 a Curţii de Apel (...), în cuprinsul căreia instanţa a reţinut ca "taxele locale datorate de debitoare către primăria unde aceasta deţinea bunul, calculate după data deschiderii procedurii insolvenţei, fiind cheltuieli de procedură, întrucât pentru a asigura circuitul civil al imobilului, era necesară achitarea acestor taxe curente".

Având în vedere toate acestea, apreciază că trebuia înscrisă în Planul de distribuire cu suma mai sus-menţionată, sens în care solicită admiterea contestaţiei. Contestă şi sumele înscrise în planul de distribuire cu titlu de servicii contabile şi raportări la organele fiscale, respectiv 18.000 lei, în condiţiile în care nu se depun documente justificative pentru aceste sume. De asemenea, contestă şi provizionarea sumei de 49.496,72 lei, în condiţiile art. 127 alin.4 din Legea 85/2006, pe de o parte, având în vedere cele mai sus-menţionate, respectiv faptul că este îndreptăţită la distribuire pentru suma de 9842 lei, iar pe de altă parte, stadiul procedurii, care nu impune provizionarea unei astfel de sume considerabile.

Probabil ce a urmărit lichidatorul judiciar este evident, adică să îşi reţină în viitor această sumă cu titlu de cheltuieli de procedură. Însă, având în vedere suma provizionată - 49.496,72 lei, onorariul fix lunar-2.000 lei/luna, faptul că litigiul aflat pe rolul Curţii de Apel (...) care a "justificat" provizionarea, în opinia lichidatorului, a fost finalizat, că această sumă ar asigura onorariul lichidatorului pe o perioada de 24 de luni, adică 2 ani de zile, apreciază că provizionarea acestei sume nu se justifică, impunându-se astfel admiterea contestaţiei sale şi în aceasta privinţă.

În drept, recurenta invocă dispoziţiile art. 20 alin.1 lit. e) şi f), 25 lit. d), 123 alin.1, 122 din Legea 85/2006 şi art.249 alin.1 şi art.256 alin.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

În probaţiune, solicită proba cu înscrisuri.

Lichidatorul judiciar (...), prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului, arătând că procedura de faliment s-a deschis prin Sentinţa (...)/15.10.2009, iar imobilul s-a valorificat în luna decembrie 2009, astfel că nu se mai datora impozit pe clădiri. În altă ordine de idei, impozitul pe clădiri nu reprezintă în niciun fel cheltuielile creditoarei pentru conservarea şi administrarea bunurilor debitoarei.  Încadrarea impozitului pe clădiri la art. 123 alin. 1, la cheltuieli pentru conservarea şi administrarea bunurilor, aşa cum susţine creditoarea apelantă, este neavenită şi fără temei. În deschiderea procedurii de insolvenţă, creditoarea a depus o cerere de creanţă pentru suma de 25.697,99 lei cu care a fost cuprinsă în tabelul creanţelor. Suma de 9.842 lei a fost pusă pe tapet ca şi creanţa prioritară, numai în contestaţia acesteia, adresată Tribunalului (...), de contestare a raportului cu sumele obţinute din lichidare. Nu se poate cuprinde în planul de distribuire o sumă pentru care nu s-a depus, în termenul prevăzut de lege, cerere de creanţă, şi care sumă nu este dovedită cu acte justificative. Până la această dată de întocmirea raportului, 24.10.2016, apelanta nu a solicitat nimic, cu excepţia cererii de admitere a creanţelor în sumă de 25.697,99 lei, desigur cererea se referă la perioada până la intrarea debitoarei în insolvenţă.

Mai arată că suma provizionată, de 49.496,72 lei, pentru litigiul în curs de judecare cu SC (...) SRL (...), a fost achitată către SC (...) SRL (...) cu ordinul de plată nr. (…)/20.02.2017 existent la dosarul cauzei. În apel se menţionează cu rea-credinţă de apelantă că suma provizionată a fost făcută de lichidatorul judiciar cu scopul de a-şi asigura onorariul pe încă o perioada de 24 luni.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, cu luarea în considerare a apărărilor intimatului, precum şi a actelor dosarului, Curtea de apel a constatat că acesta este nefondat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:

La data de 24.10.2016, intimatul lichidator judiciar a întocmit şi depus la dosar Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe prin care a arătat că, în perioada 15.10.2009 - 30.10.2016, s-au încasat creanţe în sumă de 292.842,72 lei, ca urmare a anulării unor operaţiuni declarate ca lovite de nulitate, conform art. 46 - 49 din Legea nr. 85/2006. A mai arătat că retribuţia lichidatorului judiciar pe această perioadă este în cuantum de 218.569 lei, aprobată în adunarea creditorilor din 02.11.2009 şi 23.05.2011, că, în temeiul art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, s-au achitat cheltuieli de procedură pe aceeaşi perioadă în cuantum total de 24.778 lei, iar în urma încasării onorariului şi  a plăţii cheltuielilor, în casierie a mai rămas suma de 49.496,72 lei necesară acoperirii cheltuielilor viitoare de procedură şi care se impune a fi provizionată şi în conformitate cu prevederile art. 127 alineat 4, existând un proces pe rolul Curţii de Apel (...), nesoluţionat încă.

Recurenta contestă distribuirea făcută de lichidatorul judiciar, susţinând că, în primul rând, nu s-a respectat Legea sub aspect formal, nefiind întocmit un plan de distribuire aşa cum prevede Legea nr. 85/2006.

Curtea de apel a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 122 din Legea nr. 85/2006, la fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării şi cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1.

Aşadar, prezentul raport respectă prevederile legale menţionate, din moment ce prevede plata remuneraţiei lichidatorului judiciar şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1.

Art. 122 prevede, în continuare, că raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele: a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire; b) încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor; c) cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitoarei; d) totalul sumelor aflate în contul de lichidare. De asemenea, prevede că planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea: a) ajustările aduse tabelului definitiv de creanţe; b) sumele distribuite deja; c) sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuirile efectuate deja; d) sumele ce fac obiectul distribuirii; e) sume rămase de plată după efectuarea distribuirii.

Aşadar, planul de distribuire se întocmeşte numai în situaţia în care se fac distribuiri către creditori, aspect care rezultă din dispoziţiile legale arătate, iar în situaţia în care nu se fac asemenea distribuiri, ci doar se plătesc cheltuielile de procedură, inclusiv remuneraţia lichidatorului judiciar, se întocmeşte doar Raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, astfel cum a procedat şi lichidatorul judiciar în cauză.

Prin urmare, susţinerea recurentei privind lipsa planului de distribuire, cu încălcarea legii, nu este întemeiată, iar lichidatorul judiciar a procedat în mod legal.

În al doilea rând, recurenta contestă distribuirea făcută de lichidatorul judiciar, respectiv plata retribuţiei sale şi a cheltuielilor de procedură şi previzionarea unei sume în vederea acoperirii cheltuielilor viitoare de procedură, susţinând că ar fi trebuit ca lichidatorul să-i plătească, cu prioritate, creanţa în cuantum de  9842 lei, reprezentând cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitoarei, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin.1 pct.1, raportat la art.64 alin.6 din Legea 85/2006.

Curtea de apel a constatat însă, din examinarea actelor dosarului, că recurenta nu a depus declaraţie de creanţă şi nu a solicitat niciodată în procedură suma invocată ca şi creanţă prin prezenta contestaţie, depunând doar cerere de înscriere creanţă în cuantum de 25.697,99 lei cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv şi definitiv consolidat de creanţe, această sumă reprezentând însă creanţă născută anterior deschiderii procedurii. În plus, din cuprinsul actelor dosarului rezultă că imobilul aflate în patrimoniul debitoarei pentru care recurenta a calculat impozit s-a vândut încă din luna decembrie 2009, iar sumele obţinute au fost distribuite în temeiul art. 121 din Legea nr. 85/2006, procedura prelungindu-se doar în vederea soluţionării litigiilor în care era parte debitoarea, astfel că nu se poate vorbi de sume cheltuite în procedură pentru conservarea şi administrarea unor bunuri ce fuseseră deja vândute. Eventualele sume astfel cheltuite ar fi trebuit solicitate cu ocazia distribuirii banilor obţinuţi din vânzarea bunului, distribuire făcută de lichidatorul judiciar în luna februarie 2010, în temeiul art. 121 alineat 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006. Recurenta admite că aşa ar fi trebuit să procedeze, însă arată că lichidatorul judiciar nu a făcut publică valorificarea imobilului în cursul procedurii prin aceea că nu a publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă o notificare în acest sens. Curtea a constatat că la dosar s-au depus rapoarte de activitate din care rezultă valorificarea, actele care atestă organizarea licitaţiei, actul de adjudecare, planul de distribuire a sumelor obţinute din valorificare care a fost afişat la uşa instanţei, de asemenea, anterior valorificării, au fost întocmite şi depuse la dosar raportul de evaluare şi regulamentul de valorificare care au fost suspuse aprobării adunării creditorilor, adunări la care creditoarea recurentă a fost convocată, astfel că aceasta nu poate invoca că nu a cunoscut despre valorificarea imobilului.

Curtea de apel mai a constatat că, în cererea de înscriere a creanţei născute anterior deschiderii procedurii, formulată la data de 21.07.2009, creditoarea recurentă a arătat că, din totalul sumei de 25.697,99 lei, suma de 9841 lei este reprezentată de impozit pe clădiri rămăşiţă ani anteriori, sumă care, la diferenţă de 1 leu, este solicitată şi prin prezenta contestaţie, ceea ce înseamnă că recurenta creditoare încearcă să recupereze această sumă şi ca şi creanţă născută anterior deschiderii procedurii şi ca şi creanţă născută în cursul procedurii, fără a invoca vreodată, până la acest moment, existenţa unei asemenea creanţe născute în curs şi fără a o dovedi, din moment ce nici măcar nu se arată pe ce perioadă este calculată această creanţă.

Pentru motivele mai sus reţinute, Curtea de Apel a constatat că Sentinţa ce face obiectul recursului este legală şi temeinică, contestaţia creditoarei fiind în mod corect respinsă ca neîntemeiată. Instanţa de fond a respins contestaţia, analizând motivele invocate de contestatoare, respectiv legalitatea distribuirilor făcute de lichidatorul judiciar, însă Curtea de Apel, pentru motivele mai sus arătate, consideră că o asemenea analiză nu se impunea, din moment ce contestatoarea nu a dovedit că deţine o creanţă împotriva debitoarei, născută în cursul procedurii,  şi nu a solicitat înscrierea acesteia în tabelul suplimentar de creanţe.

În consecinţă, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă vechi, recursul formulat a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare