Pretenţii (malpraxis) - Recurs-admite recursurile, casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe

 Cod operator: 11276

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU MARE

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/R

Şedinţa publică de la 23 Februarie 2015

Completul compus din:

Pe rol se află judecarea recursurilor civile declarate de recurentul-reclamant X, cu domiciliul procedural ales în … şi de către recurenta-chemată în garanţie Y (instituţie bancară), cu sediul procesual ales în ..., împotriva Sentinţei civile nr. 3572/25.09.2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. .../296/2012, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CMI DR Z, Z, cu sediul în ..., având ca obiect pretenţii.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 9 februarie 2015, când concluziile părţilor prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunţarea la 16.02.2015, iar apoi la data de azi.

INSTANŢA

deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3572/25.09.2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Z, au fost respinse excepţiile invocate de Y, prin avocat şi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul X, împotriva pârâtului CMI DR Z şi, în consecinţă:

Pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 2226,31 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.

Chemata în garanţie Y prin reprezentanţii săi legali a fost obligată să-i plătească pârâtului CMI DR Z suma de 4226,31 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Cheltuielile de judecată au fost compensate.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 02 februarie 2011, reclamantul s-a prezentat la cabinetul pârâtului pentru o extracţie dentară şi apoi ulterior, deoarece locul extracţiei nu se vindeca, începuse să se infecteze şi starea generală de sănătate a acestuia se deteriora accelerat, s-a prezentat din nou în data de 7 şi apoi în 28 a aceleiaşi luni la acelaşi cabinet acuzând dureri. Văzând această situaţie pârâtul personal l-a însoţit pe reclamant la doctor C.O., unde i s-a efectuat în acea zi o intervenţie chirurgicală de curăţare şi coasere.

În acest sens reclamantul a formulat împotriva pârâtului o sesizare medicală la Colegiul Medicilor Dentişti din ... care prin Decizia nr. ... din 04.11.2011 a constatat culpa medicală a pârâtului şi i-a aplicat acestuia sancţiunea mustrării.

Reclamantul a invocat că din cauza acestui incident a fost nevoit să suporte cheltuieli în vederea recuperării sănătăţii sale în cuantum de 4500 lei reprezentând contravaloarea spitalizării şi transporturilor pentru alte tratamente în Ungaria şi că nu s-a putut alimenta corespunzător, fiindu-i afectată capacitatea de muncă, astfel că solicită suma de 45.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La dosarul cauzei reclamantul a ataşat acte medicale şi tratamente efectuate în Ungaria la Debrecen (filele 8-10 şi 106-127 dosar fond), precum şi dovada cheltuielilor efectuate şi traduse în limba română.

Pârâtul proprietar al cabinetului individual dr. Z a formulat cerere de chemare în garanţie a Y invocând faptul că, dacă va fi admisă acţiunea să fie obligată chemata în garanţie să achite despăgubiri, deoarece deţine o poliţă de asigurare de malpraxis până la concurenţa sumei de 37000 euro, poliţă ataşată la fila 26 din dosar fond.

Pârâtul Z prin întâmpinarea a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca persoană fizică, răspunderea civilă pentru malpraxis în măsura în care acesta ar putea fi dovedit de către reclamant poate fi invocată de către acesta doar în raport cu CMI dr. Z.

Din răspunsul la interogatoriul pârâtului Z (fila 74), instanţa de fond a reţinut că acesta recunoaşte că a efectuat reclamantului o extracţie dentară, iar proba cu perforarea sinusului o apreciază ca fiind negativă şi că operaţia de coasere a sinusului nu era în competenţa sa profesională şi că recunoaşte că pacientul s-a prezentat la el în data de 07.02.2011 şi apoi la un interval de 3 săptămâni când simptomatologia era cu totul alta. Recunoaşte că a fost sancţionat cu mustrare de comisia de disciplină în urma sesizării formulate de către reclamant, decizie pe care nu a contestat-o şi că a îndrumat pacientul spre organele competente pentru o patologie medicală care nu depindea de atribuţiile sale.

În interogatoriul luat reclamantului cu aceeaşi ocazie, acesta a arătat că i s-a efectuat o extracţie a unui dinte la cabinetul medical al pârâtului şi că în prealabil se efectuase un film radiologic, după care medicul a umplut locul extracţiei cu gelaspon iodoformat, i-a dat anumite indicaţii cu privire la tratamentul ce urma să-l respecte după care s-a prezentat la control în data de 07.02.2011, liniştind-ul că totul se vindecă şi să ia medicamentele prescrise. Reclamantul nu a recunoscut că medicul  i-ar fi prescris să ia antibiotice şi antiinflamatoare şi să revină peste o săptămână şi nici că s-a prezentat la control după trei săptămâni. A mai arătat că împreună cu pârâtul s-a prezentat la chirurgul maxilo-facial dr. C.O. în data de 27.02.2013 şi întrucât acesta pleca în concediau l-a îndrumat să ţină legătura cu doctorul curant şi cu dr. specialist ORL ... A mai arătat că ulterior, în luna martie, a apelat la tratamente în Debrecen unde în luna mai şi august a efectuat o intervenţie de curăţire a sinusurilor.

În cauză a fost audiată martora B.A. propusă de către pârât, în şedinţa publică din 13.09.2014 şi care a arătat că a lucrat în calitate de asistentă medicală a pârâtului şi îşi aminteşte că reclamantului i s-a efectuat o extracţie dentară după care locul a fost umplut cu gelaspon iodoformat, d-nul doctor i-a dat anumite indicaţii cu privire la tratamentul ce urma să-l respecte cu antibiotice şi antiinflamatoare, interzicerea suflatului nasului timp de trei săptămâni după care l-a chemat la control. Nu îşi aminteşte când s-a prezentat ulterior reclamantul, aproximativ în data de 28.02.2011, constându-se o altă simptomatologie, sens în care l-a însoţit pe reclamant la dr. maxilo-facial C.O.

Martora L.O. propusă de către reclamant, a arătat că reclamantului i se efectuase o extracţie la cabinetul medical al pârâtului, care după extracţie i-a prescris antibiotice şi antiinflamatoare, după care l-a a chemat la control la un interval de 5 zile şi întrucât acuza dureri l-a însoţit pe reclamant la cabinetul doctorului maxilo facial care a constatat o gaură a sinusului. Acest a efectuat o cusătură după care l-a internat în spital timp de trei zile pentru a-l ţine sub tratament şi observaţie. Ulterior, reclamantul a apelat la tratament şi în Ungaria unde i s-au efectuat şi alte intervenţii şi tratamente care se ridică la suma de 300000 ft .

Cu privire la tratamentul efectuat de doctorul maxilo-facial s-au ataşat în probaţiune copia actelor de internare a reclamantului (filele 161-172 dosar fond) la secţia chirurgie generală, compartimentul BMF în data de 02.03.2013 .

În cauză s-a dispus şi efectuarea unei expertize medico legale la LML ...(filele 193-199 dosar fond) din care prima instanţa a reţinut că pe fondul unui proces cronic granulomatos aderent la mucoasa sinusală în momentul extracţiei pot să existe deschideri ale sinusului maxilar care pot trece neobservate la manevra valsalva şi că la câte va zile după extracţie a unui dinte masiv, simptomele postextracţionale pot consta în durere, inflamaţia şi durerea fiind puţin probabile, însă pot exista în cazul unei alveolite postextracţionale şi că responsabilitatea complicaţiilor ulterioare constatate în cazul în speţă decurge din deschiderea sinusală, urmare căreia au survenit complicaţiile şi că deschiderea sinusală este un accident destul de frecvent postextracţional, iar dacă este recunoscută şi închisă imediat aceasta se vindecă în circa 12-14 zile, reţinând culpa medicului curant şi conform Deciziei nr. .../4 nov 2011 a Colegiului Medicilor care a întârziat pre mult cu trimiterea pacientului la un medic specialist chirurg maxilo facial.

Instanţa de fond a reţinut că în mod legal pârâtul Z a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui ca persoană fizică, întrucât a acţionat în calitate de medic curant al cabinetului medical CMI dr. Z, sens în care a admis această excepţia ca fondată.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că pârâtul identificat mai sus, deţinea o poliţă valabilă (de malpraxias) la data producerii riscului asigurat şi în a cărui reglementare la art. 642 al titlului XV din Legea nr. 95/2006 se prevede răspunderea persoanei pentru acţiunile comise din culpă. S-a apreciat că în mod legal acesta a chemat în garanţie societatea de asigurare unde deţinea poliţa, sens în care în baza art. 60 C.proc.civ. a admis ca întemeiată cererea de chemare în garanţie .

Instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii promovării acţiunii invocate de către chemata în garanţie ca nefondată .

Faţă de probatoriul administrat în cauză, având în vedere actele medicale anexate, interogatoriile părţilor, depoziţiile martorilor audiaţi, precum şi expertiza medicală efectuată în cauză - care reţine o culpă în sarcina pârâtului CMI dr. Z ca urmare a complicaţiilor survenite datorită extracţiei unui dinte reclamantului, cu deschidere sinusală şi care au creat reclamantului dureri şi suferinţe -, raportat la art. 998 şi art. 999 Cod civil - incidente la data promovării acţiunii care prevăd că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciau, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat să-l repare şi că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi acela cea cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa -, instanţa de fond a admis ca întemeiată în parte acţiunea reclamantului conform dispozitivului Sentinţei civile nr. 3572/2014.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, atât reclamantul, cât şi chemata în garanţie.

I. Prin recursul său, reclamantul X, prin avocat, solicită admiterea căii de atac promovate şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Z şi admiterii acţiunii astfel cum a fost ea formulată, cu obligarea pârâţilor, alături de asigurător la plata sumei de 4.500 lei reprezentând prejudiciu material şi 45.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit. De asemenea, solicită obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, se susţine că, aşa cum a arătat în acţiunea introductivă şi a demonstrat în faţa primei instanţe, recurentul reclamant a fost pacient al pârâţilor. La data de 02.02.2011 i s-a extras o măsea conform prescripţiei şi investigaţiilor făcute de către intimatul doctor Z. Ulterior extracţiei s-a efectuat o verificare prin care s-a constatat că a fost găurit un sinus, dar în ciuda faptului că în astfel de situaţii se impune o operaţie de coasere a rănii, intimatul a eliberat o simplă reţetă cu antibiotice şi analgezice.

La data de 07.02.2011 şi apoi la 28.02.2011 recurentul reclamant s-a prezentat la cabinetul intimatului pârât, deoarece locul extracţiei nu se vindeca, începuse să se infecteze şi starea generală de sănătate a acestuia se deteriora accelerat. Văzând această situaţie, intimatul pârât personal l-a însoţit pe recurent la doctor C.O., care a fost minţit că extracţia s-a făcut în acea zi, acesta efectuând o intervenţie chirurgicală de curăţare şi coasere.

Deoarece starea de sănătate a recurentului reclamant continua să se agraveze, iar doctor C.O. se afla plecat în concediu, acesta a fost internat de urgenţă la o clinică din Debrecen unde a fost tratat corespunzător. Abia în luna august 2011 situaţia recurentului s-a stabilizat, a început să se simtă mai bine, a început să se poată alimenta corespunzător, treptat durerile încetând.

Iniţial a încercat soluţionarea conflictului pe cale amiabilă, însă intimatul pârât a refuzat orice comunicare, reclamantul recurent înregistrând sub nr. .../12.05.2011 o plângere la Colegiul Medicilor Dentişti din ..., care a constatat culpa medicală a intimatului pârât şi i-a aplicat acestuia sancţiunea mustrării, însă în ceea ce priveşte aspectele financiare nu s-a luat nici o decizie.

Recurentul reclamant precizează că a suportat cheltuieli în vederea recuperării stării de sănătate iniţiale în cuantum de 4.500 lei, reprezentând contravaloarea intervenţiilor chirurgicale, spitalizării şi transporturilor în Ungaria. În cele 7 luni cât au fost necesare pentru recuperarea stării de sănătate avută anterior intervenţiei efectuate de către pârât, recurentul a suportat permanent dureri, nu a putut să se alimenteze corespunzător fiindu-i astfel afectată capacitatea de muncă, însăşi viaţa de zi cu zi. Apreciază că suma 45.000 lei solicitată cu titlu de prejudiciu moral este una rezonabilă, raportat la cele arătate mai sus.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a dr. Z, recurentul reclamant apreciază că aceasta există, Z - în calitate de medic, fiind cel care a efectuat intervenţia medicală asupra recurentului, fiind astfel direct responsabil de prejudiciul produs.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale, recurentul reclamant apreciază că acesta a fost redus în mod nejustificat de către prima instanţă, susţinând că a demonstrat atât cu acte, cât şi cu martorii audiaţi cuantumul real al acestor cheltuieli.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, recurentul reclamant apreciază că suma dispusă a fi achitată de către instanţă poate fi mai în cel mai bun caz jignitoare; a arătat primei instanţe că suferinţele au fost intense şi îndelungate; vreme de 7 luni, în loc să beneficieze de o viaţă normală, a fost „abonat" al clinicii din Debrecen, unde a fost supus la două intervenţii chirurgicale, tratamentul postoperator derulându-se pe durata mai multor luni.

Consideră că odată constatată culpa indubitabilă a medicului Z, instanţa de fond trebuia doar să cuantifice prejudiciul moral suferit prin crearea stării de pericol şi de suferinţă la adresa recurentului.

Având în vedere că instanţa de fond a admis, chiar şi în parte, acţiunea sa, reclamantul apreciază că este injustă compensarea cheltuielilor de judecată raportat la faptul că inclusiv expertiza efectuată în cauză a confirmat existenţa culpei medicale.

În drept, invocă art. 299 şi urm. C.proc.civ., art. 1349, art. 1357, art. 1381 Cod civil.

II. Prin recursul formulat (filele 6-13 de la dosar), chemata în garanţie Y, prin avocat, solicită admiterea căii de atac promovate, modificarea sentinţei recurate, iar pe fond respingerea acţiunii formulată de intimatul reclamant X şi pe cale de consecinţă a cererii de chemare în garanţie, ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

Recurenta învederează faptul că intimatul reclamant a sesizat instanţa cu o acţiune în pretenţii, constând în plata sumei de 4.500 lei prejudiciul material şi suma de 45.000 lei reprezentând prejudiciul moral, ca urmare a unei culpe medicale a intimaţilor pârâţi Z şi CMI doctor Z, în motivarea acţiunii, invocându-se faptul că, prin Decizia nr. …/04.11.2011, Colegiul Medicilor Dentişti din … a constatat culpa medicală a intimatului pârât Z şi i-a aplicat acestuia sancţiunea mustrării.

Se menţionează că intimatul pârâtul CMI dr. Z a deţinut poliţa privind asigurarea malpraxis medical având nr. …, emisă de societatea recurentă, cu valabilitate între 08.05.2010 şi 07.05.2011.

În baza calităţii sale de asigurător, legiuitorul a acordat societăţii recurente unele drepturi în legătură cu actele emise de organele medicale competente a analiza activitatea asiguratului său dr. Z.

Astfel, prin Capitolul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, este prevăzută „Procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale".

La art. 672 din actul normativ invocat, este statuat: „Comisia stabileşte, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis. Decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice".

Aceste obligaţii ale Comisiei de Monitorizare şi Competenţă Profesională pentru cazurile de malpraxis sunt reiterate şi prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis (Aprobat prin Ordinul nr. 1343/2006 emis de Ministerul Sănătăţii).

Ori, în speţa dedusă judecăţii, recurenta chemată în garanţie susţine că această procedură nu a fost respectată faţă de asigurător - respectiv Y - decizia invocată nefiindu-i comunicată. Prin aceasta desconsiderare a prevederilor legale apreciază că i-a fost adusă o atingere drepturilor sale procesuale, prin faptul că i s-a negat dreptul de a formula apărări, la cercetarea efectuată sub auspiciul acestei Comisii.

Faţă de acestei împrejurări, cu ocazia soluţionării în fond a cauzei chemata în garanţie a invocat pe cale de excepţie nulitatea absolută a Deciziei nr. …/2011, instanţa de fond omiţând să se pronunţe asupra acestei excepţii.

Raportat la întregul probatoriu ce a fost administrat în cauză, recurenta chemată în garanţie consideră că instanţa de fond a comis o gravă eroare de judecată apreciind ca fiind întrunite în sarcina intimatului pârât Z elementele răspunderii civile delictuale.

Malpraxisul este definit de art. 642 al titlului XV al Legii nr. 95/2006 ca fiind: „eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civică a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitar şi farmaceutice". Ori, în cazul dedus judecăţii, recurenta consideră că nu există nici una din formele de culpă medicală care să-l îndreptăţească pe intimatul reclamant la obţinerea de despăgubiri.

Recurenta solicită a se observa faptul că potrivit poziţiei procesuale arătată de intimatul pârât CMI dr. Z, în data de 02.02.2011, intimatul reclamantul X s-a prezentat la cabinetul medical cu o măsea fracturată, ce fusese tratată tot de cabinet cu câteva luni în urma, dar pacientul nu se mai prezentase pentru finalizarea tratamentului. La examenul radiologie, s-a constatat pe lângă fractura coronară şi un proces cronic periapical aflat în contact intim cu membrana sinusală. De comun acord cu pacientul s-a luat măsura extracţiei dintelui. După extracţia dintelui, zona a fost curăţată de resturi de membrană chistică, medicul fiind foarte atent să nu lezeze membrana sinusală, de altfel, manevra Valsalva a fost negativă, contrar celor afirmate de reclamant, care dat fiind starea de frică în care se afla cu greu mai putea fi atent la manevrele pe care le efectua medicul. De altfel, deschiderea sinusală, este un accident relativ destul de frecvent postextracţional, astfel cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză (pct. 11 din concluzii) neputând fi vorba de o eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical.

În speţa de faţă, după extracţia dintelui, membrana sinusală nu era ruptă, manevra Valsava a fost negativă, dar preventiv medicul a umplut locul extracţiei cu gelaspon iodoformat, a afrontat marginile plăgii şi a aplicat un tratament compresiv, dându-i pacientului o reţeta cu antibiotice şi antiinflamatoare, precum şi o listă de sfaturi cu privire la îngrijirea locului de extracţie: igienă bucală riguroasă, interzicerea de suflare a nasului timp de trei săptămâni, evitarea eforturilor fizice, administrarea de antibiotice conform reţetei şi antiinflamatoare la nevoie.

În data de 07.02.2011, intimatul reclamant s-a prezentat la cabinet, acuzând dureri la locul extracţiei. În urma examenului local, s-a constatat că alveola fusese golită de conţinut, probabil în urma explorărilor locale intempestive efectuate de pacient. În lipsa altor semne obiective, data fiind şi dificultatea extracţiei lipsa de cooperare a pacientului, medicul a suspectat o alveolită. Aceasta este o afecţiune inflamatorie autolimitantă a alveole care apare de obicei când alveola este golită de cheagul de sânge protector ce se formează în urma sângerării locale. Drept urmare s-a recomandat intimatului reclamant să continue cu antibioticele cu antiinflamatoarele de pe reţetă, fiind chemat pentru control o săptămână mai târziu. Acest tratament era cel indicat într-o astfel de situaţie, astfel cum se confirmă şi la ad. 7 din concluziile raportului de expertiza întocmit în cauză.

Intimatul reclamant nu s-a prezentat la control decât trei săptămâni mai târziu, în 28.02.2011, alarmat de prezenţa unei formaţiuni aberante în alveolă. La examenul local s-a constatat prezenţa unei sinuzite cronice a unui polip sinusal. În aceste condiţii, intimatul reclamantul a fost îndrumat spre serviciul de chirurgie maxilo facial, acesta fiind recalcitrant, a insistat să meargă la dr. S.F.

Intimatul pârât Z i-a explicat că afecţiunea de care el suferea nu putea fi tratată decât de un chirurg maxilo-facial, singurul din … cu acest nivel de competenţă fiind dr. C.O. Deoarece intimatul reclamant insista să facă contrar indicaţilor recomandate, intimatul pârât Z a luat decizia de a-l însoţi personal la dr. C.O.

În momentul în care aceştia au ajuns la dr. C.O., s-a efectuat un examen loco-regional al intimatului reclamantul. Dr. C. a preluat pacientul, a efectuat o curăţare locală, urmată de spălaturi şi sutură.

Reîntorşi la cabinet, intimatului reclamant i-a fost eliberată o altă reţetă de medicamente, acesta fiind rugat să-l informeze pe intimatul pârât cu privire la evoluţia sa, în condiţiile în care acesta era preluat de către dr. C.O. la Spitalul Judeţean …, secţia Chirurgie Oro-Maxilo- Facială.

Acest lucru bineînţeles că nu s-a petrecut, intimatul reclamant acţionând din nou după propriile sale reguli.

Cu privire la constatarea Colegiului Medicilor Dentişti …, de întârziere a trimiterii pacientului într-un serviciu specializat, este de reţinut faptul că intimatul pârât a făcut acest lucru cu prima ocazie ce a avut-o fiind imposibil mai devreme acest lucru datorită lipsei de cooperare a intimatului reclamantului. Pe de alta parte, recurenta chemată în garanţie arată că intimatul reclamant a ajuns în serviciul OMF din Debrecen în 20.08.2011. Din martie până în august e o perioadă suficient de mare ca pacientul să se fi putut adresa gratuit oricărui serviciu OMF din România.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii Y a fost introdusă în calitate în chemat în garanţie-asigurator în baza poliţei de asigurare de răspundere civilă profesională a medicilor şi personalului asigurat malpraxis nr. … în vederea acordării de despăgubiri pentru prejudiciile produse de asigurat din culpă, pacienţilor în timpul şi în legătură cu exercitarea activităţii profesionale.

Potrivit definiţiei cuprinse în art. 642 alin. f1 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului şi implică răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, şi pe cale de consecinţă, în măsura în care pentru evenimentul generator de prejudicii.

În prezenta cauză, dacă s-a apreciat - în mod greşit consideră recurentă -, că poate fi antrenată răspunderea civilă a intimatului pârâtului Cabinet Medical Individual Z, antrenare şi răspunderea chematului în garanţie în calitate de asigurător se putea face numai în limitele şi condiţiile poliţelor de asigurare Malpraxis menţionate.

În susţinerea caracterului eminamente contractual al răspunderii asigurătorului, care nu poate fi altfel decât circumscrisă celor convenite prin clauzele (condiţiile) contractului de asigurare, sunt şi prevederile din dreptul comun în materia asigurărilor de răspundere civilă, respectiv art. 42 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 unde se arată: „Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare."

Din cuprinsul textului de lege mai sus enunţat se desprind două linii directoare în fixarea poziţiei Y în acest proces şi a modului în care trebuie apreciată şi evaluată obligaţia de despăgubire în sarcina sa, astfel:

Răspunderea societăţii chemate în garanţie în calitate de asigurător este o răspundere contractuală angajată în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul şi nu o formă a răspunderii civile delictuale.

Conform art. 663 din Legea nr. 95/2006 „Despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat”. Această normă juridică nu instituie un raport obligaţional direct între terţul prejudiciat şi asigurător ci, este o dispoziţie de favoare în beneficiul terţului prejudiciat pentru a se evita o eventuală insolvabilitate a debitorului sau a autorului prejudiciului.

În privinţa daunelor materiale, solicitate de intimatul reclamant recurenta susţine că - pentru justa stabilire a despăgubirilor materiale de către instanţă - nu este suficientă simpla enumerare a cheltuielilor efectuate de reclamant (aproximate global de acestea), fiind necesară dovedirea prejudiciului suferit.

Potrivit capitolului 1 art. 1 lit. e) din Condiţiile de Asigurare prin cuantumul prejudiciului se înţelege contravaloarea costurilor şi cheltuielilor în sarcina asiguratului, rezultate în urma producerii unui eveniment asigurat.

Recurenta solicită ca la acordarea daunelor materiale să se aibă în vedere că acestea se pot acorda de asigurător numai în conformitate cu clauzele contractelor de asigurare malpraxis şi constau doar în contravaloarea costurilor şi a cheltuielilor generate de eveniment şi trebuie dovedite cu înscrisuri.

În temeiul poliţei de asigurare Malpraxis nr. …suportarea de către asigurătorul de malpraxis Y a daunelor morale a fost exclusă.

Astfel, potrivit Capitolul IV. art. 1 lit. q) din Condiţiile de asigurare privind asigurarea de răspundere civilă profesională a medicilor şi personalului auxiliar: „Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru prejudicii rezultând din daune morale”. Pe cale de consecinţă, fiind vorba de o excludere, asigurătorul nu acordă în baza poliţelor de asigurare Malpraxis mai sus¬menţionate despăgubiri pentru daune morale

Recurenta chemată în garanţie reiterează faptul că în cauza dedusă judecăţii asigurătorul Y plăteşte despăgubiri nu pe baza delictuală, ci în baza contractului de asigurare de răspundere civilă profesională a medicilor şi a personalului asigurat (malpraxis) în conformitate cu termenii şi clauzele contractului de asigurare de răspundere civilă profesională - inclusiv preţul plătit cu titlu de primă (nivelul primei de asigurare plătită, a ţinut, în mod evident, seama şi de faptul că asigurătorul nu suportă daunele morale).

Prin întâmpinările formulate (filele 26-27 şi 28), atât CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. Z, cât şi Z, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul X, constatându-se temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate; cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a reţinut existenţa unei culpe în sarcina CMI DR. Z ca urmare a complicaţiilor survenite datorită refracţiei unui dinte al reclamantului, urmată de o deschidere sinusală, admiţând în parte acţiunea reclamantului şi obligând la repararea prejudiciului ce i-a fost acestuia cauzat.

Prejudiciul material a fost admis în măsura în care acesta a fost dovedit cu chitanţele depuse la dosar, fiind stabilit la suma de 2.226,31 lei. Dauna morală a fost stabilită de instanţă la suma de 2.000 lei.

Deşi a susţinut de-a lungul derulării procesului în faţa instanţei de fond, că acele complicaţii medicale survenite în urma extracţiei dentare au fost rezultatul neglijenţei reclamantului, care nu s-a prezentat la cabinetul medical pentru controale conform instrucţiunilor ce i s-au dat, intimatul pârât nu a înţeles să declare recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, apreciind că hotărârea este întemeiată pe probele de la dosar sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului.

Intimatul pârât reiterează susţinerile privitoare la lipsa de cooperare a pacientului care trebuia să se prezinte la cabinetul medical pentru control, la o săptămână după data de 07.02.2014, i s-a prescris tratament cu antiinflamatoare şi antibiotice pe care trebuia să şi le administreze. Arată că la primul control membrana sinusală nu era afectată. Examenul medical de la acel moment nu impunea o intervenţie chirurgicală, manevra Valsava fiind negativă. Pacientul s-a prezentat la cabinet la control doar după 3 săptămâni, în data de 28.02.2011, alarmat fiind de prezenţa unei formaţiuni aberante în alveolă. La examenul local s-a constatat prezenţa unei sinuzite cronice şi a unui polip sinusal. Pacientului i s-a explicat situaţia şi a fost îndrumat spre serviciul de chirurgie maxilo-facială, intimatul pârât susţinând că a acţionat strict în conformitate cu protocolul, iar complicaţiile ulterioare nu îi pot fi imputate.

Susţinerile recurentului vizând lipsa de vigilenţă a intimatului pârât nu sunt reale, culpa proprie a pacientului se impune a fi luată în considerare.

Intimatul solicită a se aprecia că pretenţiile privind daunele morale ale recurentului sunt disproporţionat de mari faţă de suferinţa fizică pe care o acuză.

Recursul reclamantului este fondat.

 Prima instanţă a respins acţiunea în răspundere civilă delictuală faţă de pârâtul Z pe calea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, considerând că, în calitate de medic a lucrat pentru Cabinetul individual Dr. Z, condiţiile atragerii răspunderii fiind analizate faţă de acesta din urmă, astfel după cum rezultă din paragraful referitor la analizarea probelor în cuprinsul sentinţei.

 În temeiul dispoziţiilor legale care reglementează activitatea cabinetelor medicale însă, respectiv art.6 alin.2 din OG nr.124/1998 republicată, cu modificările ulterioare, „Medicul sau personalul medical care desfăşoară activitate medicală în cadrul cabinetului medical răspunde individual potrivit legii, pentru deciziile profesionale, în cazul eventualelor prejudicii aduse pacienţilor”

 În consecinţă, în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a medicului, faţă de acesta impunându-se a se concluziona în baza probelor administrate dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile. Judecătoria nu s-a pronunţat aşadar pe fond, ci pe excepţie, conducând la trimiterea cauzei spre rejudecare conform art.312 alin.5 C.proc.civ. şi reluarea procedurii de la ultima dezbatere în faţa judecătoriei, nefiind anulată întreaga procedură.

 Pe cale de consecinţă,  recursul asiguratorului va fi la rândul său admis.

 În rejudecare, se va avea în vedere şi întinderea obligaţiei asiguratorului asupra daunelor morale, raportat la clauzele contractului de asigurare, precum şi celelalte critici formulate cu privire la cuantumul daunelor materiale şi morale, din perspectiva principiului reparării integrale a prejudiciului suferit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de recurentul-reclamant X, cu domiciliul procedural ales în … şi de către recurenta-chemată în garanţie Y, cu sediul procesual ales în …, împotriva Sentinţei civile nr.3572/25.09.2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CMI DR. Z şi Z, cu sediul în …

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Z.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, conform îndrumarului prezentei decizii.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2014.

Domenii speta

Spete similare