Accident de circulaţie. Obligarea societăţii de asigurare

Asigurări SA.

S-a admis în parte acţiunea reclamanţilor S. A. şi S. An. în contradictoriu cu pârâţii C. I. M. şi SC Asigurări SA.

A fost obligată pârâta SC Asigurări SA să plătească reclamanţilor suma de 14012,39 (3179 euro) cu titlu de despăgubiri materiale şi 10000 lei daune morale şi 4000 lei cheltuieli de judecată parţiale.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că

La data de …., în timp ce conducea autoturismul marca VW, pe DN 14, între localităţile  S. –  A., pârâtul C. I. M.  angajându-se în depăşirea unui TIR  fără a se asigura suficient a intrat în coliziune cu autoturismul marca Audi, care circula regulamentar din sens opus şi care era condus de reclamantul S. A., în autoturism mai fiind soţia acestuia S. An. şi fiul lor S. A. D.

În urma impactului a rezultat avarierea gravă a celor două autovehicule şi accidentarea  reclamantei  S. An., care a suferit o contuzie de torace, ce nu a necesitat  internarea în spital.

Rezultatul alcoolemiei ambilor conducători auto implicaţi în accident a fost zero.

Ca urmare a acestui eveniment rutier soldat şi cu persoane accidentate, a fost deschis dosarul penal nr. …, dosar soluţionat cu  rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul C. I. M. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală şi  distrugere din culpă, pentru nedepunerea plângerii penale de către partea vătămată S. A. şi respectiv neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii .

În cursul cercetărilor penale, părţile vătămate – în calitate de proprietari ai  autovehiculului  Audi au formulat cerere de constituire de parte civilă, prin care au solicitat de la făptuitor despăgubiri în sumă de 18.000 euro, pentru avariile produse autoturismului care a fost distrus aproape în totalitate în  accident, şi suma de 3000 euro cu titlu de daune morale.

La data producerii evenimentului  rutier, autoturismul marca VW era asigurat cu poliţa de asigurare de răspundere civilă auto încheiată cu pârâta S.C. Asigurări S.A.

Ca urmarea accidentului, autoturismul marca Audi aparţinând reclamanţilor, a fost prezentat în vederea efectuării reparaţiilor la unitatea SC P. SRL, ce a emis devizul de reparaţii, stabilindu-se o valoare de 79341, 28 lei ( 18.000 euro ) f. 17 dos..

În temeiul obligaţiilor asumate prin contractul de asigurare, pârâta S.C. Asigurări S.A., în calitate de asigurător RCA, a deschis dosarul de daună, şi şi-a exprimat acordul ca reclamanţii să se despăgubească din asigurarea RCA, stabilind nivelul despăgubirii la suma de 12273,73 lei, sumă neacceptată de aceştia .

Instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice auto.

 Prin raportul de expertiză efectuat de expertul D.V.  s-a stabilit existenţa legăturii de cauzalitate între impact şi avariile  autovehiculului marca Audi A4, constatate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de Poliţia Mediaş, devizul de reparaţii întocmit de SC. P. SRL f. 17,  constatările din dosarul de daună f. 11., precum şi vinovăţia pârâtului C. I. M.  care, prin încălcarea disp. art. 45,48 şi 49 din OUG. nr. 195/2002, art. 120 şi 121 din Regulamentul de aplicare a OUG. nr. 195/2002, a declanşat starea de pericol ce a condus la producerea evenimentului rutier.

Acelaşi expert a mai  stabilit costul şi manopera pentru reparaţia autoturismului reclamanţilor şi deoarece a ajuns  la concluzia că este vorba de o daună totală, întrucât valoarea reparaţiei, pe care a estimat-o la 15119,25 euro, depăşeşte valoarea pe piaţă a autoturismului la data accidentului, stabilită  la  4239 euro, a calculat limita maximă de despăgubire raportat la prev. art. 50 din Ordinul CSA nr. 14/2011 la suma de 14012,39 lei, în echivalent  3179 euro .

Atât în declaraţia dată în calitate de făptuitor în dosarul penal cât şi în răspunsul  la interogator f. 20, 185, 195 , pârâtul C.I. M. a recunoscut că se face vinovat de săvârşirea accidentului , în modalitatea anterior  descrisă,  precizând  totodată că la momentul respectiv reclamanţii au declarat că nu au  pretenţii pentru vătămările corporale suferite, ci doar pentru avariile produse autoturismului lor.

Prin urmare, de vreme ce persoanele vătămate şi-au manifestat în mod neechivoc dorinţa de a fi despăgubiţi cu privire la daunele aduse autoturismului lor, dovadă în acest sens fiind şi constituirea de parte civilă din dosarul penal, aceştia înţelegând să renunţe la eventuale  pretenţii şi la a  depune plângere penală împotriva autorului accidentului doar sub aspectul leziunilor corporale suferite, rezultă că în cauză nu se poate reţine  incidenţa prev. art. 132 al.1 C. pen.  în ceea ce priveşte plata despăgubirilor  solicitate, astfel că instanţa va respinge ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Potrivit art. 49 din L. nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule.

Conform art. 27 din L. nr. 136/1995 despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat .

Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.

Cum, art. 54 al.1 din L. nr. 136/1995 (modificată) stabileşte că drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor, asigurate în România, se exercită numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, angajarea răspunderii asiguratului în temeiul răspunderii delictuale fiind posibilă doar pentru pagubele neacoperite, în ipoteza în care prejudiciul depăşeşte întinderea răspunderii asiguratorului, determinată prin contractul de asigurare şi normele speciale în materie, iar din probele dosarului rezultă că vinovat de producerea accidentului este C. I.M., conducătorul autoturismului marca VW, asigurat RCA de către pârâta S.C. Asigurări S.A, fiind astfel îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1357 şi urm. NCC , urmează ca în temeiul disp. art. 54 al.1 şi 55 din l. nr. 136/1995 pârâta S.C. Asigurări S.A, garant al plăţii despăgubirilor civile imputabile asiguratului său C. I. M., să fie obligată să plătească reclamanţilor suma reprezentând cuantumul pagubei produse, anume 3179 euro, în echivalent 14012,39 lei ( sumă cu care în final aceasta  a fost de acord)., respingând ca nefondate restul pretenţiilor formulate cu acest titlu.

Cu privire la  daunele morale solicitate de reclamanţi a le fi plătite, rezultă din declaraţia martorului F.V. şi a pârâtului C. I. M.,  că aceştia au fost vizibil afectaţi de accidentul produs, mai ales că  în autoturism se afla şi fiul lor minor, căruia i s-a pus în pericol viaţa şi care a şi fost  transportat de urgenţă cu ambulanţa la spital, împreună cu reclamanta care suferise o contuzie toracică.

Coroborând aceste susţineri cu împrejurarea că reclamantul S. A. nu are nicio vină la producerea accidentului şi că datorită acestor circumstanţe a fost lipsit de folosinţa autoturismului , acesta şi familia  având reşedinţa în străinătate, instanţa apreciază că pretenţiilor reclamanţilor privind acordarea unor despăgubiri morale în sumă de 10.000 lei nu sunt exagerate , acestea reprezentând un contraechivalent al prejudiciului psihic dar şi fizic suferit după accidentul în care reclamanta a fost uşor rănită, viaţa minorului pusă în pericol iar autoturismul grav avariat, astfel că pentru aceste considerente acest capăt de cerere urmează a fi admis în întregime în baza disp. art. 1381, 1385 NCC.

Împotriva sentinţei a declarat în termen apel pârâta SC Asigurări SA care a solicitat schimbarea hotărârii şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Apelanta a invocat că nu pot exista două acţiuni una împotriva învinuitului şi una împotriva asigurătorului iar reclamanţii nu au formulat acţiune directă împotriva învinuitului.

S-a solicitat în subsidiar reducerea daunelor morale.

S-a arătat că intimaţii reclamanţi nu au solicitat despăgubiri de la societate astfel că nu le-a putut acorda şi nu s-au îndreptat împotriva persoanei vinovate în faza de cercetare penală.

Neîndreptându-se împotriva făptuitorului nu pot avea pretenţii de la asigurător.

S-a mai invocat că nefondat s-au acordat daune morale într-un cuantum aşa de mare iar daunele materiale au fost de asemenea acordate într-un cuantum ridicat.

Daunele morale trebuie să acopere suferinţa pricinuită şi nu să reprezinte un izvor de îmbogăţire fără justă cauză.

În drept s-au invocat prev. art. 480 alin. 2 NCpc.

Intimatul S. A. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând apelul în limita motivelor invocate instanţa l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de apelantă instanţa de apel o va respinge aşa cum fondat a respins-o şi instanţa de fond.

Acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată împotriva asigurătorului cu titlu de garant al obligaţiilor celui vinovat de producerea accidentului, adică a asiguratului în temeiul răspunderii civile delictuale. SC Asigurări SA fiind răspunzătoare pentru producerea riscului asigurat în temeiul contractului de asigurare dintre aceasta şi pârâtul C. I.M.

Pârâtul C. I.M. a fost chemat în judecată în calitate de intervenient forţat, fiind cel vinovat de producerea accidentului, iar judecarea cauzei nu se putea face decât în contradictoriu şi cu acesta. Mai mult, asiguratul răspunde doar în limitele poliţei şi contractului de asigurare, iar în cazul în care prejudiciul depăşeşte întinderea răspunderii asiguratului, responsabil pentru plata daunelor ce depăşesc cadrul contractual este asiguratul.

În aceste condiţii chemarea în judecată a pârâtului C. I. M. era imperios necesară.

Nu se poate reţine susţinerea apelantei cum că neacordarea despăgubirilor nu s-ar fi realizat din lipsa adeverinţelor de venit ale reclamanţilor deoarece acestea nu au nici o relevanţă în stabilirea despăgubirilor.

Nu se poate reţine de asemenea invocarea faptului că reclamanţii nu au solicitat daune morale şi materiale.

Aceştia s-au constituit parte civilă în dosarul penal solicitând daune materiale de 18.000 euro şi daune morale de 30.000 euro.

În ceea ce priveşte motivul de apel vizând netemeinicia cuantumului daunelor morale acesta este nefondat.

Este neîndoielnic că fapta săvârşită  de pârât împotriva reclamanţilor le-a cauzat nu numai o suferinţă materială dar şi una psihică ori nimănui nu-i este permis să atenteze la viaţa şi sănătatea altei persoane, toate aceste agresiuni creând un disconfort, o tulburare de ritm în viaţa persoanei.

Ori aşa cum s-a reţinut din probele administrate la fondul cauzei reclamanţii au fost vizibil afectaţi de accident mai ales că în autoturism era şi fiul lor minor. Mai mult decât atât aceştia au fost lipsiţi de folosinţa maşinii lor iar reşedinţa acestora era în străinătate.

Ca atare instanţa de fond a făcut o legală aplicare a prevederilor art. 1381, 1385 NCC iar instanţa în baza art. 480(1) NCpc va respinge apelul declarat.

Conform art. 453 NCpc  apelanta va fi obligată să plătească intimatului S. A. suma de 600 lei cheltuieli de judecată justificate conform art. 452 NCpc.

Domenii speta

Spete similare