Răspundere civilă delictuală.necesitatea ca prejudiciul să nu fi fost reparat

RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ.NECESITATEA CA PREJUDICIUL SĂ NU FI FOST REPARAT.

SENTINŢA CIVILĂ nr. 17410/05.12.2012

AUTOR - Miruna Ioana Căzănescu

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, la data de 26.06.2012, reclamanta a chemat în judecată pe pârât, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, obligarea pârâtului la plata unei sume de 30.000 lei reprezentând daune materiale şi morale.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în luna ianuarie 2011, a avut loc un incident rutier, în zona Carreforur Ploieşti, a cărui victimă a fost, incident produs din culpa pârâtului care nu s-a asigurat şi a intrat cu maşina sa, în maşina proprietatea reclamantei, provocând acesteia multiple leziuni în zona capului.

Ca urmare a loviturilor suferite reclamanta a fost nevoită să urmeze diferite tratamente şi să îşi cumpere ochelari, iar de atunci şi până în prezent, pârâtul nu s-a interesat niciodată de starea sa de sănătate.

În drept, au fost invocate disp. art. 998, 999 c. civ. coroborat cu art. 20 ind. 3 c.pr.pen.

Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de către reclamantă; cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul a arătat că în urma incidentului produs, a însoţit-o pe reclamantă la Spitalul Judeţean Ploieşti, unde i s-au acordat îngrijiri, aceasta având  leziuni doar în zona pometelui.

A mai arătat că ulterior, a ajutat-o pe reclamantă să-şi ducă autovehiculul avariat la service şi că aceasta a ridicat de la societatea de asigurări contravaloarea autovehiculului .

Totodată a învederat că s-a preocupat de starea de sănătate a reclamantei şi că i-a făcut acesteia programare la Clinica de Oftalmologie Oculus, consultaţia fiind achitată de el, însă reclamanta a refuzat să se prezinte.

În drept, au fost invocate disp. art. 115 c.pr.civ.

Numitul SM a formulat cerere de intervenţie accesorie voluntară, fiind proprietarul autovehiculului în cauză, cerere încuviinţată în principiu în şedinţa publică din data de 31.10.2012.

La data de 11.04.2012, pârâtul a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanţie a SC AA SA, solicitând ca în cazul în care va fi obligat să achite daune civile reclamantei, chemata în garanţie să fie obligată să o despăgubească cu suma stabilită de instanţă şi să îi achite cheltuielile de judecată.

Chemata în garanţie a depus întâmpinare, invocând în principal, excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie, iar pe fondul cauzei, solicitând respingerea acţiunii.

În drept, au fost invocate disp. art. 155 şi urm. C pr.civ., Legea nr. 136/1995, Ord. CSA nr. 5/2010, Lege 146/1997, C.civ.

În şedinţa publică din data de 31.10.2012, reclamanta a depus precizare la acţiune, prin care a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei totale de 30.000 lei, din dare 25.000 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 5000 lei reprezentând daune morale.

Sub aspect probatoriu, au fost încuviinţate probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martori şi administrate probele cu înscrisuri şi interogatoriul părţilor.

În şedinţa publică din data de 28.11.2012, instanţa a decăzut reclamanta din proba testimonială, faţă de împrejurarea că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura prezenţa martorului la acel termen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, din coroborarea înscrisurilor de la dosar rezultă că la data de 17.01.2011 autoturismul cu nr. de înmatriculare ..., condus de către pârât, asigurat al chematei în garanţie, a pătruns în intersecţia cu bd. Republicii cu nerespectarea indicatorului "oprire" şi a intrat în coliziune cu autoturismul având numărul de înmatriculare ..., aparţinând intervenientului forţat, care circula regulamentar, în urma coliziunii reclamanta suferind vătămări manifestate prin cefalee, vertij, escoriaţii şi echimoze precum şi hematom preorbital drept, vătămări ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale. 

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză mai rezultă că pentru accidentul respectiv chemata în garanţie a achitat intervenientului suma de 11.010,81 lei, sumă pe care acesta nu a contestat-o, totodată acesta ridicând şi epava autoturismului, pe care ulterior a vândut-o, astfel cum a arătat la ultimul termen de judecată.

Faţă de cauza cererii de chemare în judecată, reclamanta solicitând instanţei obligarea pârâtului la plata către acesta a unor sume de bani, ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale a acestora, pentru fapta proprie, instanţa urmează să analizeze întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 998-999 C. Civ, anume existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite săvârşite cu vinovăţie, precum şi a unei legături de cauzalitate între comiterea faptei respective şi producerea prejudiciului. În acest sens, art. 998 prevede că "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 999 dispune că "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa".

În ceea ce priveşte fapta ilicită, aceasta constă în conduita (acţiune sau inacţiune) unei persoane, prin care se aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altei persoane, conduită care, în acelaşi timp, încalcă şi normele dreptului obiectiv.

Astfel, din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă că pârâtul, datorită nerespectării regulilor de circulaţie, a intrat în coliziune cu autoturismul intervenientului accesoriu, provocând reclamantei vătămările corporale menţionate mai sus.

De asemenea, instanţa reţine că în cauză nu este incident niciunul din cazurile de înlăturare a caracterului ilicit al faptei, anume legitima apărare (nu este vorba de niciun fel de atac exercitat, în speţă, împotriva pârâtului), starea de necesitate, îndeplinirea ordinului superiorului, consimţământul victimei, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei activităţi permise de lege.

Astfel fiind, instanţa constată că fapta pârâtului întruneşte condiţiile necesare pentru a se circumscrie noţiunii de "faptă ilicită", în sensul art. 998-999 C. civ.

Prejudiciul, în cazul acestui fel de răspundere civilă delictuală, constă în rezultatul negativ suferit de către o persoană, ca urmare a faptei ilicite a altei persoane, rezultat constând într-o atingere adusă unui drept sau interes legitim al său. Pe lângă aceasta, pentru a se putea obţine repararea sa, prejudiciul trebuie să aibă un caracter cert şi să nu fi fost încă reparat

În acest sens, existenţa unui prejudiciu suferit de către reclamantă, în urma conduitei pârâtului, instanţa va analiza în cele ce urmează aspectul daunelor materiale, alcătuite din eventuala contravaloare a costului îngrijirilor medicale şi contravaloarea daunelor aduse autoturismului intervenientului accesoriu.

În ceea ce priveşte contravaloarea îngrijirilor medicale, aceasta nu este dovedită în cauză, reclamanta nedepunând la dosar niciun înscris care să ateste efectuarea vreunei cheltuieli de ordin medical în acest sens, cu excepţia prescripţiei pentru ochelari. Pe aceasta din urmă însă instanţa nu o va avea în vedere, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între aceasta şi accidentul în cauză. Simplul fapt al existenţei acestei prescripţii ulterior datei producerii accidentului, dată fiind şi vârsta reclamantei, nu este suficientă dovadă în sensul legăturii de cauzalitate, cu atât mai mult cu cât nici certificatul medico-legal şi nici biletul de externare de la dosar nu fac nicio menţiune referitoare la vreo afecţiune oculară care să justifice purtarea de ochelari. Existenţa unui hematom în zona orbitală în niciun caz nu poate constitui un astfel de indiciu.

Cu referire la daunele constând în avariile aduse autoturismului, existenţa prejudiciului sub acest aspect este dovedită, aceasta rezultând din actele de la dosar.

Referitor la cea de-a doua condiţie, instanţa reţine însă că prejudiciul suferit de către intervenientul accesoriu şi reclamantă a fost reparat, urmare a achitării despăgubirii de către chemata în garanţie şi prin vânzarea epavei de către intervenient. Câtă vreme din niciun mijloc de probă nu rezultă vreo diferenţă între totalul sumei încasate de către reclamantă şi intervenientul accesoriu şi contravaloarea autoturismului avariat, având în vedere şi vechimea acestuia şi starea sa tehnică, rezultă că sub acest aspect prejudiciul a fost în totalitate reparat.

Referitor la atitudinea psihică avută de pârât, în ceea ce priveşte fapta sa şi urmările acesteia, instanţa reţine că pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a acestuia este necesar ca acesta să fi acţionat cu vinovăţie (intenţie sau culpă). În acest sens, instanţa constată că pârâtul nu a negat niciun moment accidentul în cauză şi culpa ce-i revine, arătând doar că reclamanta a solicitat prea mulţi bani şi că s-a interesat de starea sa de sănătate a acesteia.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între fapta ilicită reţinută în sarcina pârâtului şi prejudiciul cauzat reclamantei, aceasta rezultă din chiar materialitatea faptei, prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei fiind consecinţa vătămării sale corporale de către pârât.

Cu privire la daunele morale instanţa reţine că acestea au caracter de compensaţie şi sumele acordate nu au drept scop să înlocuiască o valoare economică cu altă valoare economică ci de a atenua sau alina suferinţele fizice şi psihice ale victimelor. 

Daunele morale reprezintă  consecinte de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând in atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial .

Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral nepatrimonial, instanţa trebuie sa aibă in vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Instanţa apreciază că suma de 4.000 de lei este proporţională cu prejudiciului moral suferit de reclamantă ca urmare a traumei provocate de către pârât, având în vedere vârsta înaintată a reclamantei, faptul că accidentul a fost produs în condiţiile în care autoturismul intervenientului circula regulamentar, starea de teamă şi tensiune pe care o astfel de situaţie este de natură să o inspire unui om în etate. Nu va fi reţinut însă niciun prejudiciu de agrement, având în vedere că din ansamblul probatoriu administrat nu rezultă ca loviturile în cauză să fi provocat reclamantei leziuni de durată, care să-l împiedice în mod pregnant de la îndeplinirea activităţilor sale zilnice.

În ceea ce priveşte apărarea pârâtei, în sensul că reclamanta nu a suferit leziuni de durată, care să justifice acordarea unor daune moreale, aceasta va fi înlăturată, reţinându-se că teama este o emoţie alarmantă declanşată de perceperea unei ameninţări, un mecanism de supravieţuire de bază, care apare ca răspuns la un anumit stimul, cum ar fi durerea, pericolul sau numai intuirea iminenţei durerii sau pericolului. Câtă vreme persoana a fost expusă unor stimuli/experienţe neplăcute, traunatizante, dureroase, nu se poate susţine că vârsta înaintată sau lipsa unor leziuni grave o imunizează la declanşarea mecanismului fricii în momentul în care este confruntată din nou cu prezenţă obiectului sau persoanei ce a agresat-o, ci din contră.

Astfel fiind, în concluzie acţiunea va fi admisă în parte şi pârâtul obligat la plata către reclamantă a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune morale.

Dată fiind soluţia ce urmează a fi pronunţată asupra cererii principale, cererea de intervenţie accesorie va fi de asemenea admisă în parte, întrucât apărările intervenientului în favoarea reclamantei au fost parţial încununate de succes.

Asupra cererii de chemare în garanţie, având în vedere că pârâtul va răspunde faţă de reclamantă, instanţa va obliga chemata în garanţie la plata către această pârât a sumei de 4.000 lei, în măsura în care pârâtul va plăti această sumă reclamantei, reţinând în acest sens prevederile art. 49 pct. 1 şi 2 din Ordinul CSA nr. 5/2010.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, ambele părţi fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 276 C. proc. civ., va compensa în tot cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Domenii speta

Spete similare