Revendicare şi rectificare carte funciară

Hotărâre 416 din 27.01.2014


La ordine, pronunţarea cu privire la rejudecarea cauzei civile, având ca obiect „revendicare şi rectificare carte funciară” privind pe reclamanţii P. A. şi P. E., în contradictoriu cu pârâţii J. P., J. M., B. E., C. E., B. L., B. C., B. A., L. V., B.. E., B.M. şi B. I..

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2014, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, redactată separat şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi, dând posibilitatea apărătorilor părţilor să depună concluzii scrise.

Deliberând,

J U D E C Ă T O R I A:

Din lucrările dosarului, constată:

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.6779/285 din 2 decembrie 2011 reclamanţii P. A. şi P. E.i-au chemat în judecată pe pârâţii J. Petru, J. M., B. G. şi B. E., solicitând instanţei:

- să-i oblige pe aceştia să le predea în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 350 mp teren identică cu o parte din pf 651/5 din CF 759 Straja;

- să rectifice din cartea funciară întabulările drepturilor de proprietate ale pârâţilor, cu privire la pf 651/1 şi pf 651/3, în sensul excluderii suprafeţei de 350 mp.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului revendicat, dreptul lor de proprietate – dobândit prin uzucapiune – fiind constatat prin sentinţa civilă nr.1315/19.06.2009 a Judecătoriei Rădăuţi. Acest teren reprezintă o cale de acces, având dintotdeauna această destinaţie.

În mod abuziv, pârâţii au ocupat acest teren şi, folosindu-se de un plan de situaţie greşit, şi-au întabulat dreptul de proprietate cu privire la pf 651/1, pf 651/3 şi pf 651/4, în care însă a fost inclus şi terenul din litigiu.

Pârâţii au depus întâmpinare (filele 22-27) prin care au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive, cu motivarea că nu deţin terenul revendicat. Astfel, pârâţii J. P. şi  J. M. au susţinut că deţin doar suprafaţa de 1.243 mp teren identic cu pf 651/1 din CF 30030 Straja, al cărei proprietari tabulari sunt, iar pârâţii B. G. şi B. E. au susţinut că deţin numai suprafaţa de 2.307 mp teren identic cu pf 651/3 şi pf 651/4 din CF 30029 Straja, fiind proprietarii acesteia.

Pârâţii au mai susţinut că reclamanţii au obţinut în mod fraudulos hotărârea judecătorească pe care o invocă şi că, oricum, în cuprinsul acesteia terenul nu este identificat cadastral.

Pentru termenul de judecată din 15 mai 2012 pârâţii J. P. şi  J. M. au depus o cerere (fila 15) prin care au invocat excepţia de netimbrare a acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2012 toate excepţiile invocate de pârâţi au fost unite cu fondul cauzei.

Prin sentinţa civilă nr.2192/21.05.2012 a Judecătoriei Rădăuţi acţiunea a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat recurs, iar în timpul judecării recursului pârâtul B. G. a decedat, în cauză fiind introduşi moştenitorii săi C. E., B. L., B. C., B. A., L. V., B.. E., B.M. şi B. I..

Prin decizia civilă nr.628/05.03.2013 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul, iar sentinţa civilă nr.2192/2012 a fost casată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe. În considerentele deciziei se arată că instanţa de fond:

-trebuie să compare actele de proprietate ale părţilor (şi chiar ale unor terţe persoane, străine de proces);

-a greşit „respingând nemotivat” administrarea probei cu expertiză cadastrală.

În rejudecare, pârâţii C. E., B. L., B. C., B. A., L. V., B.. E., B.M. şi B. I.. au depus înscrisul intitulat „Întâmpinare” (filele 64-69) – în mod evident, această cerere nu mai poate îndeplini funcţiile procedurale ale unei întâmpinări – prin care au invocat excepţiile:

1.Inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că reclamanţii nu au avut niciodată proprietatea sau posesia parcelei revendicate, iar acţiunea în revendicare poate fi formulată numai de „proprietarul care a pierdut posesia lucrului”.

2.Lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că dânşii nu posedă terenul revendicat.

3.Nulităţii cererii de chemare în judecată, cu motivarea că „..nu este întemeiată n drept /…/ nu este argumentată şi nici motivată concret în fapt”.

Pârâţii au mai susţinut că instanţa de fond nu trebuie să ia în considerare aprecierile instanţei de recurs, întrucât „acestea nu sunt obligatorii pentru instanţa de rejudecare, ele neavând decât valoarea unor simple indicaţii”.

Conform art.137 alin.1 C.proc.civ. instanţa a pus în discuţie aceste excepţii la termenul de judecată din 25 noiembrie 2013, iar prin încheierea de şedinţă din 2 decembrie 2013 le-a respins pentru următoarele motive:

1.Problema admisibilităţii acţiunii (sau, mai corect, a calităţii procesuale active) se putea pune numai în situaţia în care reclamanţii revendicau un lucru despre care ei înşişi afirmă că nu îl au în proprietate. Ori, în speţă, reclamanţii susţin, în mod categoric, că sunt proprietarii terenului revendicat, pe care l-au posedat (altfel nu era posibilă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune). Că afirmaţiile reclamanţilor corespund sau nu realităţii este o chestiune de fond – se impune efectiv analiza dreptului de proprietate asupra terenului8 din litigiu – dar admisibilitatea acţiunii este mai presus de orice îndoială.

2.Reclamanţii susţin că pârâţii posedă terenul revendicat, iar pârâţii neagă acest lucru. Lămurirea controversei dintre părţi este o chestiune de fond, care nu poate fi soluţionată prin invocarea unei excepţii.

3.Art.112 C.proc.civ., reglementând cuprinsul cererii de chemare în judecată, prevede că o asemenea cerere trebuie să cuprindă, printre altele, „arătarea motivelor /…/ de drept pe care se întemeiază” (pct.4). Lipsa acestui element nu este sancţionată cu nulitatea expresă (neindicarea motivelor de drept nu este menţionată în art.133 alin.1 C.proc.civ.), astfel încât pârâţii pot invoca nulitatea cererii doar în condiţiile art.105 alin.2 C.proc.civ., ceea ce presupune că pârâţii să fi suferit o vătămare. Ori, pârâţii nici măcar nu au pretins că ar fi suferit vreo vătămare (oricum, ar fi fost absurd să pretindă un asemenea lucru, în al doilea ciclu procesual).

Rejudecând cauza, instanţa constată următoarele:

Art.315 alin.1 C.proc.civ. prevede că, în cazul casării, hotărârea instanţei de recurs cu privire la necesitatea administrării unor probe este obligatorie pentru judecătorii fondului. Aşadar – contrar susţinerilor pârâţilor – instanţa este obligată să respecte indicaţiile instanţei de recurs.

După cum s-a arătat, în considerentele deciziei de casare se menţionează „obligaţia” instanţei de fond de a compara titlurile de proprietate referitoare la terenul din litigiu şi se critică faptul că „a fost respinsă nemotivat” administrarea probei cu expertiză tehnică.

În consecinţă, obligaţiile instanţei de fond – deduse din aplic. prev. art.315 alin.1 C.proc.civ. – sunt de a compara titlurile de proprietate şi de a repune în discuţie administrarea probei cu expertiză tehnică (nu există însă obligaţia administrării acestei probe, ea putând fi respinsă, dar motivat).

Analizând actele de proprietate ale părţilor, instanţa constată următoarele:

Titlul de proprietate al reclamanţilor îl constituie sentinţa civilă nr.2315/19.06.2009 a Judecătoriei Rădăuţi,prin care s-a constatat dreptul de proprietate al acestora „cu privire la suprafaţa de 350 mp teren, identică cu pf 651/5 din CF 759 a comunei cadastrale Straja”. Ulterior, reclamanţii au susţinut că dispozitivul acestei sentinţe cuprinde o eroare materială, în sensul că suprafaţa de 350 mp se identifică numai cu o parte din CF 651/5, dar cererea lor de rectificare a erorii materiale a fost respinsă prin sentinţa civilă nr.2281/10.06.2011 a Judecătoriei Rădăuţi, rectificată prin încheierea din 19.06.2011.

Aşadar, reclamanţii prezintă un titlu de proprietate despre care ei înşişi afirmă că, parţial este incorect.

Modul de dobândire a dreptului de proprietate îl constituie uzucapiunea, dar din cuprinsul hotărârii nu se poate deduce care dispoziţii legale referitoare la uzucapiune s-au aplicat (în drept, sentinţa este motivată în baza „dispoziţiilor art.1547 şi urm din Codul civil” ?! – aceste dispoziţii nu au nicio legătură cu uzucapiunea).

Pârâţii nu au nici un act de proprietate pentru terenul din litigiu, dar nici nu pretind că ar avea vreun drept asupra acestuia, susţinând că ar fi proprietarii altor parcele, respectiv pf 651/1 din CF 30030 Straja (pârâţii J. P. şi J. M.) şi pf 651/3, pf 651/4 din CF 30029 Straja (pârâţii B. G., B. E.).

Pârâţii au mai pretins însă că adevăraţii proprietari ai terenului revendicat sunt numiţii P. V., P. M. şi B. E. şi au depus la dosar sentinţa civilă nr.536/10.02.2010 a Judecătoriei Rădăuţi, conform căreia aceştia au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra pf 651/5 din CF 30020 Straja (nr. vechi 759) şi pf 650/2 din CF 30162 Straja, precum şi extrasul de carte funciară de la fila 29, care atestă că, în prezent, aceşti terţi sunt proprietarii tabulari au pf 651/5 – deci a terenului revendicat.

Aşadar, reclamanţii revendică de la pârâţi un teren care are ca proprietari tabulari terţe persoane şi pe care reclamanţii au refuzat să le cheme în judecată.

Pe de altă parte, instanţa constată că întabulările tuturor parcelelor din litigiu sunt făcute în perioada 2009-2010, în baza unor planuri de situaţie întocmite „în coordonate” şi înregistrate în baza de date a OCPI Suceava, după cum urmează:

-pentru pf 651/5 şi pf 650/2, în suprafaţă totală de 2.700 mp: planul de situaţie de la filele 33-34;

-pentru pf 651/1, în suprafaţă de 1243 mp, planul de situaţie de la fila 44;

-pentru pf 651/3 şi pf 651/4, în suprafaţă totală de 2.307 mp: planul de situaţie de la fila 56.

 Faptul că toate aceste planuri de situaţie sunt în baza de date a OCPI Suceava exclude, în mod categoric, posibilitatea unei „suprapuneri” a acestor parcele. Aceasta înseamnă că afirmaţiile reclamanţilor, în sensul că pârâţii ocupă o parte a pf 651/5, ce ar fi inclusă în pf 651/1 şi pf 651/3, sunt – în mod cert neadevărate.

În consecinţă:

-reclamanţii revendică un teren cu privire la care nu au titlu de proprietate cert şi cu privire la care terţe persoane au calitatea de proprietari tabulari;

-pârâţii nu deţin terenul revendicat, iar parcelele cu privire la care şi-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară sunt distincte de terenul revendicat.

 Pentru toate aceste motive instanţa va respinge acţiunea, în totalitate.

Din considerentele deja expuse rezultă, cu toată claritatea, de ce efectuarea unei expertize tehnice ar fi fost inutilă (proba a fost respinsă la termenul de judecată din 27 ianuarie 2014).

În temeiul art.274 C.proc.civ. pârâţii au solicitat cheltuieli de judecată, iar instanţa îi va obliga pe reclamanţi să le plătească pârâţilor J. P. şi J. M. suma de 950 lei, reprezentând onorariu de avocat (fila 13). După închiderea dezbaterilor a mai fost depusă la dosar chitanţele de la fila 163, care atestă plata unui onorariu de avocat, în sumă de 2.000 lei, la data de 28 ianuarie 2014 (deci şi plata onorariului a fost făcut după închiderea dezbaterilor). În mod firesc, instanţa nu a mai luat în considerare această chitanţă.

Pentru aceste motive,

În numele legii

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge acţiunea civilă, având ca obiect „revendicare şi rectificare carte funciară” privind pe reclamanţii privind pe reclamanţii P. A. şi P. E., în contradictoriu cu pârâţii J. P., J. M., B. E., C. E., B. L., B. C., B. A., L. V., B.. E., B.M. şi B. I..

Admite în parte cererea pârâţilor privind obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată şi obligă reclamanţii să le plătească pârâţilor J. P. şi J. M.suma de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 03 februarie 2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,