Executare silită. încuviinţare executare silită. titlu executoriu proces-verbal cnadnr. lege contravenţionala mai favorabilă

Sentinţă civilă 174 din 14.03.2014


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub numărul de mai sus, la data de 10.03.2014, petentul - BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC, AI, a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesul – verbal de constatare a contravenţiei nr. 0074948/14.04.2011, încheiat de creditoare, pentru obligaţia de plată a sumei de 28 de Euro.

În susţinerea cererii, potrivit dispoziţiilor art. 665 al. 1 CPC, la dosar au fost ataşate următoarele înscrisuri în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul: cererea de executare formulată de creditoare, titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenţiei  seria  R.11 nr.0074948/14.04.2011, procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenţiei nr.46659/AF/06.05.2011, încheierea nr. 1 din data de 07 martie 2014 a executorului judecătoresc prevăzută de disp. art. 664 alin. 1 CPC, precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Analizând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că cererea formulată este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

În fapt, instanţa a reţinut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei  seria  R.11 nr.0074948/14.04.2011 încheiat de intimată, numitul CC a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 şi 2 din OG 15/2002.

Prin acelaşi proces-verbal, numitul CC a fost obligat să achite şi tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.

Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 şi 31 din OG 15/2002, dispoziţie legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanţă a cărei executare se solicită a fi încuviinţată.

Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituţia României legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Instanţa apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 şi 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravenţională care conţine dispoziţii mai favorabile contravenientului CC, astfel încât ea se va aplica retroactiv şi contravenţiei săvârşite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârşită înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate.

În aceste condiţii, dând eficienţă principiului cu valoare constituţională al retroactivităţii legii contravenţionale, instanţa apreciază că numitul CC nu mai poate fi tras la răspundere contravenţională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârşirea contravenţiei respective, obligaţia acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.

Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituţia României, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituţia României prevede expres că dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

 În cauza Dumitru Popescu contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenţiei în dreptul intern permite instanţelor naţionale să înlăture - din oficiu sau la cererea părţilor - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale.

Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe  sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice  alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.”

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenţia anulării obligaţiilor de plată a despăgubirilor în funcţie contestarea sau necontestarea în instanţă a proceselor-verbale până la intrarea în vigoare a respectivei legi, introduce un tratament diferit în situaţii comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.

Astfel, în acord cu jurisprudenţa CEDO menţionată, care constituie izvor de drept, şi având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Constituţie, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivităţi legii contravenţionale mai favorabile, instanţa a înlăturat de la aplicarea în cauză a  prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziţii sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviinţare a executări silite, întrucât în cauză există impedimentele prevăzute de lege la care s-a făcut referire mai sus.