Contestație împotriva deciziei de recuperare a debitului emis de c.j.p. Art. 179-181 din Legea nr. 263/2010 Art. 2 din Legea 125/2014

În condiţiile în care legalitatea celor două decizii care au stat la baza emiterii deciziei de recuperare a debitului în discuţie a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, este evident că acelaşi caracter de legalitate l-a dobândit şi executarea silită iniţiată de către pârâtă, aceasta fiind în acord cu prevederile art. 179-181 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 125/2014, pentru a putea beneficia de scutirea de la plata debitului stabilit în sarcina sa, dimpotrivă, fiind incidente dispoziţiile art. 2 din legea menţionată, potrivit cărora nu fac obiectul scutirii de la plată debitele care au drept cauză culpa debitorului, respectiv folosirea de către acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii şi declararea unor date neconforme realităţii, care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei.

Prin Sentinţa civilă nr. 391/17 martie 2016, Tribunalul Harghita a respins acţiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, pentru anularea formelor de executare efectuate de aceasta în dosarul nr. 26/P/2014.

În adoptarea soluţiei menţionate, Tribunalul a reţinut că prin Decizia nr. 148461/05.02.2014, pârâta a procedat la revocarea Deciziei nr. 148461/10.01.2007, privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă, precum şi a Deciziei nr. 148461/29.05.2009, privind recalcularea pensiei, iar prin Decizia nr. 148461/05.02.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensii, s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în sumă de 24.660 lei, calculat pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, respectivul debit fiind generat de acordarea pensiei pentru limită de vârstă în baza unor documente care ulterior s-au dovedit a fi neconforme cu situaţia de fapt rezultată din evidenţele angajatorului la care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea.

De asemenea, Tribunalul a reţinut că pentru punerea în executare a deciziei de recuperare a debitului menţionat, pârâta i-a comunicat  reclamantului somaţia nr. 7062/21.02.2014, emisă în dosarul de executare nr. 26/P/2014, iar prin Încheierea nr. 1 din 12.06.2014, aceeaşi instanţă a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea dosarului nr. 618/96/2014, însă ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 2240/17.12.2015, acţiunea formulată de reclamant în dosarul menţionat şi prin care acesta contesta cele două decizii emise de către pârâtă la data de 05.02.2014 a fost respinsă, motiv pentru care executarea silită începută în dosarul nr. 26/P/2014 al Casei Judeţene de Pensii Harghita poate continua, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 181 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Reclamantul a declarat apel împotriva hotărârii anterior descrise, solicitând schimbarea integrală a acesteia, în sensul admiterii acţiunii şi anulării  Decizie nr. 148461/05.02.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensii, precum şi a formelor de executare silită din dosarul nr. 26/P/2014.

În motivarea apelului s-a arătat că prin Încheierea penală nr. 6/10.03.2016, pronunţată de Judecătoria Topliţa în dosarul nr. 210/326/2016, a fost respinsă plângerea formulată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita împotriva Ordonanţei din 16.12.2015, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa în dosarul nr. 157/P/2014, în care reclamantul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, nefiind găsit vinovat.

De asemenea, reclamantul a invocat în sprijinul apelului declarat incidenţa prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 125/2014, susţinând că în baza acestora este scutit de la plata debitului constatat prin Decizia nr. 148461/05.02.2014.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia tardivităţii apelului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că prin Încheierea penală nr. 37/2015 a Judecătoriei Topliţa au fost anulate înscrierile neconforme realităţii din carnetul de muncă al reclamantului, astfel că decizia de stabilire a debitului reprezentând prejudiciul cauzat prin încasarea necuvenită a drepturilor de pensie este legală, până la acest moment nefiind recuperată din acesta nicio sumă.

De asemenea, referindu-se la solicitarea privind scutirea de la plata debitului în discuţie, pârâta a arătat că nu sunt incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 125/2014, ci cele ale art. 2 din aceeaşi lege, potrivit cărora nu fac obiectul scutirii debitele care au drept cauză culpa debitorului, cum ar fi folosirea de către acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii sau declararea unor date neconforme realităţii şi care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei.

La termenul de judecată din 22 septembrie 2016, Curtea a dispus respingerea excepţiei tardivităţii apelului, constatând că hotărârea primei instanţe i-a fost comunicată reclamantului la data de 28 iunie 2016, iar apelul a fost declarat la data de 19 mai 2016, deci anterior primirii sentinţei atacate (fila 47 dosar fond, fila 36 verso, dosar apel).

Examinând pe fond apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate şi în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Prin acţiunea care formează obiectul prezentei judecăţi, reclamantul a contestat doar actele de executare silită din dosarul nr. 26/P/2014, constituit de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita în vederea recuperării unui debit în cuantum de 24.660 lei, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit în perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, ca efect al emiterii Deciziei nr. 148461/05.02.2014, prin care a fost revocată Decizia nr. 148461/10.01.2007, privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă, precum şi Decizia nr. 148461/29.05.2009, privind recalcularea pensiei.

Din această perspectivă, Curtea a constatat că invocarea prin apelul declarat a nelegalităţii deciziei de recuperare a debitului menţionat, stabilit în sarcina reclamantului prin Decizia nr. 148461/05.02.2014, excede obiectului cererii adresate primei instanţe, astfel că această chestiune nu a putut fi examinată de către instanţa de control judiciar, fiind contrară prevederilor art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Pe de altă parte, Curtea a constatat sub acelaşi aspect şi faptul că reclamantul a contestat amintita decizie de recuperare debit, precum şi decizia de revocare a celei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, respectiv a celei de recalculare, în dosarul nr. 618/96/2014 al Tribunalului Harghita, soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 2240/17.12.2015 în sensul respingerii contestaţiei, respectiva soluţie devenind definitivă prin neapelare (filele 6-9, 29-30, 43 dosar fond).

Or, în condiţiile în care legalitatea celor două decizii care au stat la baza emiterii deciziei de recuperare a debitului în discuţie a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, este evident că acelaşi caracter de legalitate l-a dobândit şi executarea silită iniţiată de către pârâtă  în dosarul nr. 26/P/2014, aceasta fiind în acord cu prevederile art. 179-181 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În ceea ce priveşte invocarea în sprijinul apelului declarat a soluţiei din dosarul nr. 210/326/2016, constând în Încheierea penală nr. 6/10.03.2016, Curtea a constatat că aceasta nu prezintă relevanţă în cauză, deoarece, astfel cum rezultă din considerentele respectivei hotărâri, prin Ordonanţa din 29 iunie 2015, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa în dosarul nr. 157/P/2014, s-a dispus clasarea sub aspectul săvârşirii de către reclamant, în anul 2006, a infracţiunii de înşelăciune (prin depunerea la dosarul de pensionare a unor adeverinţe emise de S.C. G. S.A., care atestau date nereale în privinţa stagiului de cotizare realizat, fapt ce a condus la acordarea în mod eronat a pensiei pentru limită de vârstă prin Decizia nr. 148461/10.01.2007), cu motivarea că în privinţa respectivei fapte a intervenit prescripţia răspunderii penale, prin aceeaşi ordonanţă dispunându-se şi renunţarea la urmărire penală pentru comiterea unei alte infracţiuni de înşelăciune în anul 2009, pe considerentul că nu există interes public în urmărirea acesteia, în raport de atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală (filele 5-6 dosar apel).

De asemenea, s-a constatat că la emiterea Deciziei nr. 148461/05.02.2014, având ca obiect revocarea Deciziei nr. 148461/10.01.2007, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi a Deciziei nr. 148461/29.05.2009, privind recalcularea pensiei, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita s-a raportat la conţinutul Adresei nr. 129/13.12.2013, din care rezultă că reclamantul nu a fost găsit în evidenţele S.C. G.S.A. ca salariat în perioada 03.12.1997-28.04.2000, astfel că respectiva perioadă nu constituie vechime în muncă şi nu se valorifică la stagiul de cotizare realizat, acest fapt determinând neîndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea pensiei (fila 5, dosar fond).

În plus, prin Încheierea penală nr. 37/23 iulie 2015, pronunţată de Judecătoria Topliţa în dosarul nr. 1601/326/2015, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa şi s-a dispus desfiinţarea înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantului referitor la perioada de activitate pretins desfăşurată la S.C. G. S.A. în perioada 03.12.1997-28.04.2000, precum şi a adeverinţelor nr. 1410/27.11.2006 şi nr. 52/16.02.2009, emise de respectiva societate cu referire la aceeaşi perioadă (filele 35-36, dosar fond), iar din această perspectivă se impune a se constata şi faptul că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 125/2014, pentru a putea beneficia de scutirea de la plata debitului stabilit în sarcina sa, dimpotrivă, fiind incidente dispoziţiile art. 2 din legea menţionată, potrivit cărora nu fac obiectul scutirii de la plată debitele care au drept cauză culpa debitorului, respectiv folosirea de către acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii şi declararea unor date neconforme realităţii, care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei.

Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că soluţia criticată prin apelul dedus judecăţii era legală,  Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a dispus respingerea acestuia ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare