Distrugere

Prin plângerea înregistrată la această instanţă la nr. 660/292 din 6 martie 2014, petenţii B.A. şi B. T. au solicitat schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ei şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

În motivarea plângerii formulate, petenţii au arătat că I. D. a formulat plângere împotriva lor susţinând comiterea a două infracţiuni în daună, şi anume cea de distrugere şi cea de furt, ultima fiind soluţionată de procurorul de caz în sensul neînceperii urmăririi penale, conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, această faptă nefăcând obiectul plângerii de faţă. Petenţii critică în parte soluţiile pronunţate doar în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina lor a comiterii faptei de distrugere, în condiţiile aplicării unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de următoarele argumente: Aşa cum în mod corect s-a reţinut de procurorul de caz, regimul juridic al terenului pe care sunt proprietari şi terenul intimatului, care se învecinează cu al lor, nu a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească, context în care în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi lor penale pentru comiterea infracţiunii de furt. Fiind o situaţie incertă, în cursul lunii iunie 2013, intimatul I.D. a montat un gard de plasă de sârmă pe o distanţă de circa 12 ml, prin nerespectarea semnelor de hotar pe care ei le ştiau de foarte mult timp şi care apar şi în schiţă. Faţă de această situaţie, ei au procedat la ridicarea plasei montate, la circa 2 – 3 zile, fără a aduce modificări acesteia şi poziţionarea respectivei plase pe aliniamentul pe care îl considerau corect, adică fără a le afecta curtea lor. Intimatul a făcut intenţionat gestul de a monta gardul pe un alt aliniament întrucât a dorit să-şi creeze o probă pro causa în procesul de revendicare pe care în care se judecă, dorind să arate că limita de hotar este trasată pe unde a montat el gardul. Petenţii consideră că nu au comis în nici un caz infracţiunea de distrugere, neputându-se reţine nici în privinţa acestei infracţiuni latura obiectivă, ei dorind doar să restabilească legalitatea, soluţia legală fiind aceeaşi de neîncepere a urmăririi penale în ceea ce priveşte impedimentul prev. de art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Au mai arătat că soluţia primului procuror este greşită, nedreptatea care se crease de intimat neputând fi reparată decât într-un timp foarte lung, având în vedere cât timp durează să faci o plângere şi să se şi soluţioneze la organele de urmărire penală ale statului, timp în care intimatul s-ar fi folosit de aceste noi îngrădiri pentru a-şi crea o situaţie avantajoasă în cadrul procesului de revendicare. Ca urmare, petenţii solicită reanalizarea situaţiei şi, pe fond, admiterea plângerii. Au solicitat suplimentarea probatoriilor cu înscrisuri, depunând în acest sens la parchet dar nefiind analizată, o schiţă în care este prezentată linia de hotar pe aliniamentul punctelor 211– 109, cu menţiunea că pe această linie între punctele 206 şi 109 a fost montat un gard în linie dreaptă de către intimat iar ei nu au făcut altceva decât să îl repoziţioneze conform acestei schiţe pe aliniamentul de linie frântă aşa cum apare în schiţă. 

Prin rezoluţia judecătorului de cameră preliminară s-a stabilit termen de soluţionare a plângerii la data de 26 martie 2014, ce a fost comunicat părţilor şi procurorului, pentru a depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii, conform art. 341 Cod procedură penală.

A fost ataşat dosarul penal nr. 1887/P/2013, în care s-a dat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 23 decembrie 2013 şi Rezoluţia nr. 73/II/2/2014 din 11 februarie 2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede.

Analizând actele dosarul, instanţa a constatat şi reţinut următoarele:

Prin Ordonanţa de neîncepere a urmării penale şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 23 decembrie 2013, dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria RV în dosarul penal nr. 1887/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuiţii B.A. şi B. T., pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal anterior, aplicarea unei amenzi în sumă de câte 100 lei fiecare şi neînceperea urmăririi penale faţă de învinuiţi pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, conform art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Prin Rezoluţia nr.73/II/2/2014 din 11 februarie 2014 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria RV s-a respins plângerea petenţilor împotriva soluţiei date de procuror, constatându-se după reanalizarea materialului din dosarul cauzei şi a soluţiei date, că aceasta este legală şi temeinică întrucât dacă în ceea ce priveşte situaţia terenului în litigiu pe care erau plantaţi pomii reclamaţi ca sustraşi este incertă, în privinţa gardului este fără echivoc că acesta fusese montat de către partea vătămată, petenţii neputând să-şi facă singuri dreptate prin demontarea gardului. A reţinut instanţa că petenţii au fost scoşi de sub urmărire penală pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal anterior, fără a fi însă  descrisă în concret fapta săvârşită de aceştia. Distrugerea este o infracţiune de rezultat şi presupune ca element material dar şi ca rezultat al acţiunii infracţionale, alternativ: dispariţia completă a bunului, divizarea totală, pierderea calităţilor esenţiale, ceea ce îl face impropriu destinaţiei sale  sau aducerea în stare de neîntrebuinţare.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că petenţii au mutat gardul intimatului, fără a acţiona în vreun fel asupra integrităţii bunului. Chiar din procesul verbal încheiat la faţa locului de către un lucrător din cadrul Postului de Poliţiei Necşeşti s-a reţinut că petenţii au scos din pământ stâlpii de lemn fără a-i „rupe”, mutându-i cu aproximativ 60 cm spre proprietatea intimatului. De altfel, în cauză nu au fost administrate alte probe în afara declaraţiilor părţilor.

Ca urmare, instanţa a constatat că faptei săvârşite de cei doi petenţi îi lipseşte elementul material pentru a constitui infracţiunea de distrugere.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluţiilor date prin ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. 1887/P/2013 din 23 decembrie 2013 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria RV şi împotriva ordonanţei nr. 73/II/2/2014 din 11 februarie 2014 dată de prim procurorul aceluiaşi parchet .

În baza art. 341 alin. 6 lit. c Cod procedură penală a schimbat temeiul juridic în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru B.A. şi B. T., în ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal anterior, din art. 10 lit. b1 Cod procedură penală anterior, în art. 10 lit. d Cod procedură penală anterior. A înlăturat sancţiunea cu caracter administrativ, respectiv amenda în sumă de câte 100 de lei, pentru fiecare petent; a menţinut celelalte dispoziţii ale ordonanţei iar în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală l-a obligat pe intimat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 50 lei. 

Domenii speta

Spete similare