Plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Dosar nr. 175/308/2014

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

PENAL

SENTINŢA PENALA Nr. 92/2014

Şedinţa publică de la 17 Iunie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE Liliana Misirgic

Grefier Maria Hosu

PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA SIGHISOARA, prin  PROCUROR MARCU VIRGINIA

Din partea Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara – procuror VIRGINIA MARCU

Pe rol pronunţarea asupra cauzei penale privind pe  petentul P.F. şi pe intimaţii F.N.I. şi R.A.A. , având ca obiect plângere  împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

La apelul nominal făcut în şedinţa publică cu ocazia pronunţării nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 12 iunie 2014, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi,  17 iunie 2014, când s-a pronunţat prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe, aleatoriu în sistem informatic, sub nr. de dosar 175/308/2013, petentul P.F. s-a îndreptat împotriva Rezoluţiei din 28.10.2013 emise în Dos. 814/P/2009 şi a celei din data de 17.12.2013, emisă în Dosarul nr. 321/II/2/2013, solicitându-se :  admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei din 17.12.2013 a prim procurorului  cu consecinţa admiterii plângerii penale formulate împotriva Rezoluţiei procurorului din 28.10.2013 din Dosarul nr.814/P/2009 şi reţinerea cauzei spre rejudecare în vederea începerii urmăririi penale şi condamnarea numiţilor F.N.J. şi R.A. Adriana pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a formulat plângerea penală.

În subsidiar,  petentul a solicitat în baza art.278 ind.1 al.8 lit.b C.pr. penală, admiterea plângerii, desfiinţarea ambelor rezoluţii şi trimiterea dosarului procurorului în vederea reluării urmăririi penale şi trimiterea în judecată a numitului F.N.J. şi a altor persoane vinovate de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.215 al.3 C.penal şi alte infracţiuni, fapte săvârşite ca urmare a încheierii contractului de închiriere nr.6/26.02.2002 înregistrat la SC Balneoclimaterica SA Sovata sub nr. 473/2002.

În fapt petentul a arătat că a formulat plângere împotriva Rezoluţiei procurorului din 28.10.2013, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii Fulop Nagy Janoş şi R.A. Adriana, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art.215 al.3 Cod penal, în temeiul art.10 lit.b C.pr. penală, ca netemeinică şi nelegală, faţă de probele deja existente la dosar şi din care rezultă săvârşirea faptelor.

Împotriva acestei soluţii, în termenul legal de 20 de zile, petentul a formulat plângere, în baza art.278 ind.1 C.pr.penală, urmând ca aceasta să fie soluţionată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, dar care nu s-a soluţionat în termenul de 20 de zile, astfel că pentru a nu fi decăzut din dreptul  de a sesiza instanţa, pe motivul nerespectării termenelor imperative, petentul s-a adresat instanţei de judecată.

Petentul a mai precizat că înţelege să formuleze plângere şi împotriva soluţiei prim procurorului, dată în Dosarul nr.327/II/2/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, solicitând în principal admiterea plângerii, infirmarea soluţiei prim procurorului şi în consecinţă admiterea plângerii împotriva Rezoluţiei din 28.10.2013.

Petentul a solicitat  ca în urma desfiinţării ambelor Rezoluţii, instanţa să reţină dosarul spre soluţionare, dată fiind durata mare de timp de când a formulat plângerea.

În subsidiar a solicitat trimiterea dosarului la Parchet, pentru a se administra toate probele dispuse prin rezoluţia Procurorului General care a infirmat soluţia in Dosarul 279/P/2011, pe motiv că nu există referiri la elementele noi ce ar fi trebuit să fie cercetate după infirmare, în condiţiile in care nu s-a indicat expres ce anume nu a fost cercetat iniţial în dosar.

În cursul anului 2009, învederează petentul că a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara împotriva numitului F.N.J. şi a altor persoane pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, dar şi a altor fapte penale săvârşite cu ocazia încheierii Contractului de închiriere nr.6/2002 pentru Vila 59, cunoscută sub numele Vila Marta, situată in Sovata, str. Vulturului nr.59, înscris in CF nr.5929/Sovata.

S-a susţinut că prim procurorul în Rezoluţia pronunţată a reluat argumentele procurorului, fără însă a verifica dacă acesta a respectat dispoziţiile din Rezoluţia Procurorului General care  a infirmat  iniţial soluţia din Dosarul nr.279/P/2011 şi că prim procurorului i s-a părut firesc ca un neproprietar să încheie un contract de închiriere pentru un bun prezentându-se ca şi proprietar, să încaseze chiar şi chirie aferentă unui spaţiu fără să fie în vreun fel sancţionat, deşi art.215 al.3 C.penal reglementează expres acest lucru.

S-a mai menţionat de către petent că, cu prilejul încheierii Contractul de închiriere nr.6/26.02.2002, înregistrat la Societatea Balneoclimaterică Sovata SA sub nr. 473/26.02.2002, a fost dus în eroare de către reprezentantul societăţii, F.N.J. în calitate de director general, în sensul că i s-a indus reprezentarea faptului că încheie un contract de închiriere cu adevăratul proprietar al vilei , cu consecinţa achitării către SC Balneoclimaterica  Sovata  SA a chiriei stabilite în contract, astfel că petentul a efectuat îmbunătăţiri la vilă, pe considerentul că in viitor îşi va recupera investiţiile.

S-a susţinut că dacă la încheierea contractului i s-ar fi adus la cunoştinţă petentului că societatea Balneoclimaterică SA Sovata nu mai are calitate de proprietar al imobilului, fiind restituită urmaşilor  foştilor proprietari, nu ar fi încheiat contractul şi nu ar mai fi cheltuit importante sume de bani, cu promovarea unor procese pe considerentul că restituirea a fost ilegală.

În cuprinsul Contractului la art.3 s-a menţionat că, obiectul contractului  constă în folosinţa imobilului Vila nr.59 Marta, proprietatea SC Balneoclimaterica Sovata SA.

Prin Decizia nr.750/R/8.06.2000 s-a respins recursul SC Balneoclimaterica Sovata SA, astfel că din 8.06.2000 , în urma unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile SC Balneoclimaterica Sovata SA a pierdut orice drepturi asupra acestei vile.

Deşi nu mai avea drepturi asupra vilei, SC Balneoclimaterica Sovata SA prin acelaşi reprezentant legal înregistrează sub nr. 473 /26.02.2002 un contract de închiriere în care se prezintă ca proprietar al Vilei nr.59, astfel că petentul susţine că a fost înşelat de reprezentanţii societăţii care şi-au atribuit false calităţi şi în acest mod au vătămat chiriaşul.

S-a învederat de către petent că,  în Referatul ataşat rezoluţiei contestate nu există referiri la elementele noi care  ar fi trebuit fi cercetate , în condiţiile in care Procurorul General a trasat expres ce anume nu s-a cercetat.

Deşi imobilul  ieşise din proprietatea SC Balneoclimaterica Sovata SA, după aproape 2 ani de zile , în februarie 2002 s-a încheiat un contract de închiriere.

Petentul învederează că persoana împotriva  căreia a formulat plângere a continuat să semneze facturi fiscale în calitate de reprezentant al SC Balneoclimaterica Sovata SA.

De asemenea s-a susţinut de către petent că soluţia pronunţată este practic copierea primei Rezoluţii , cu schimbarea art.10 din lit.d în lit.b C.pr. penală şi este nelegală în condiţiile în care nu s-au respectat dispoziţiile procurorului general, nu s-au administrat probe pentru a se elucida dacă a existat o acţiune de inducere în eroare a petentului, nu s-au administrat probe din care să rezulte care a fost paguba suferită de petent, nu s-au efectuat verificări cu privire la bunurile petentului şi pe care nu şi le-a recuperat.

S-a mai susţinut de către petent că prim procurorul a reţinut în mod greşit că petentul a fost notificat de noii proprietari cu privire la părăsirea imobilului în 2012, moment în care acesta a luat cunoştinţă de faptul că SC Balneoclimaterica Sovata SA nu mai este proprietar, în condiţiile în care petentul a formulat plângere penală în anul 2009, iar cu mult înaintea acestui moment a fost lipsit de bunurile sale, fără ca nimeni să îl notifice cu privire la schimbarea proprietarului imobilului.

Faţă de aceste aspecte  petentul a solicitat admiterea plângerii aşa cum a fost formulată, infirmarea Rezoluţiei prim procurorului, precum si a procurorului, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii şi, în principal condamnarea persoanelor vinovate de săvârşirea infracţiunilor pentru care a existat plângerea , iar în subsidiar trimiterea dosarului la procuror  în vederea emiterii Rechizitoriului în acest sens.

De către petent, în susţinerea plângerii formulate s-au depus următoarele înscrisuri: dovada comunicării cu petentul în dosarul 321/II/2/2013,  Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara dată în dosarul 321/II/2/2013, din 17.12.2013, toate în copie (f.6-14 din dosar).

La solicitarea instanţei au fost înaintate Dos.nr. 814/P/2009  ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara şi nr. 321/II/2/2013.

În temeiul înscrisurilor de la dosarul cauzei, se constată şi se reţin următoarele de către instanţă :

Prin  Rezoluţia procurorului emisă la data de  28.10.2013  în Dosarul  814/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara s-a dispus, în baza art. 228 Cpp rap. la art. 10 lit. b Cpp, neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii F.N.J. şi R.A. Adriana, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev.de art.215 alin.1 şi 3 C.penal, fapta nefiind prevăzută de legea penală, motivarea în fapt fiind cea reţinută din referatul organelor de cercetare penală din 17.10.2013.

În fapt, s-a reţinut că, până în anul 1997, SC BALNEOCLIMATERICA SA Sovata a deţinut un număr de 78 de vile şi 5 hoteluri, după care un număr de aproximativ 60 de vile din cele 78 au fost revendicate de foştii proprietari.

Vila nr.59 Marta,  a fost închiriată începând cu anul 1993 părinţilor persoanei vătămate P.F. şi Pall Aurelia, foşti angajaţi ai SC Balneoclimaterica SA Sovata.Contractul de închiriere dintre Pall Aurelia şi SC Balneclimaterica SA Sovata a fost cesionat fiului acesteia, persoanei vătămate P.F..

În anul 2001 SC Balneoclimaterica SA, care până la acel moment avusese capital integral sau majoritar  (în perioada dinainte de anul 2001) de stat, s-a privatizat, iar noua conducere a acesteia, luând cunoştinţă de faptul că mai mulţi chiriaşi aveau restanţe mari  la plata chiriei, a hotărât să încheie contracte noi cu aceştia, doar după ce îşi vor achita restanţele, în această situaţie se afla şi persoana vătămată P.F., astfel că, la data de 26.02.2012, SC Balneoclimaterica SA a încheiat un nou contract de închiriere şi cu acesta, respectiv contractul de închiriere nr.6/26.02.2002, redactat de consilierul juridic (din acea perioadă), numita R.A. Adriana, şi semnat de către directorul general al societăţii, numitul F.N.J.. Acest contract de închiriere s-a încheiat pe o perioadă de un an, respectiv, până la finele anului 2002.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a vilei nr.59 din Sovata la data încheierii contractului anterior menţionat , din cercetările efectuate în cauză a reieşit faptul că acest imobil  a fost revendicat , începând cu anul 1999, de unii moştenitori ai foştilor proprietari.

Astfel, prin Decizia Civilă nr. 705/R/08.06.2000 a Curţii de Apel Tg. Mureş, numiţii Deak Attila, Major Tamas, Major Csilla şi Burghardt Piroska, au obţinut, în mod irevocabil, proprietatea Vilei nr.59 din Sovata, în urma procesului civil intentat şi câştigat, în contradictoriu cu statul român, reprezentat prin Consiliul Local Sovata şi SC Balneoclimaterica SA Sovata.

Cu toate acestea, atât în recursul formulat de SC Balneoclimaterica SA Sovata (împotriva Sentinţei Civile nr.3046/24.11.1999 a Judecătoriei Sighişoara şi a Deciziei nr.248/2000 a Tribunalului Mureş), cât şi ulterior, în cadrul altor procese civile, un alt grup de revendicatori au ridicat pretenţii cu privire la o cotă parte din vila nr.59 din Sovata.

Prin urmare, între noii proprietari ai imobilului în discuţie şi numiţii Vass Aladar jr., Vass Hilda, Vass Laszlo şi Vass Istvan, s-a declanşat un nou proces civil, ce s-a finalizat prin decizia civilă nr.263/R/15.03.2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş, deci după  data încheierii contractului de închiriere dintre persoana vătămată şi SC Balneoclimaterica SA.

Datorită acestui nou proces, numiţii Deak Attila, Major Tamas, Major Csilla şi Burghardt Piroska nu s-au prezentat, la SC Balneoclimaterica SA, pentru a intra în posesia vilei nr. 59, astfel că această societate s-a comportat, în continuare, şi după pierderea dreptului de proprietate, ca un adevărat proprietar, plătind toate taxele şi impozitele aferente deţinerii în această calitate a imobilul în discuţie.

În cuprinsul plângerii, s-a  arătat că, SC Balneoclimaterica SA, prin reprezentantul său legal numitul F.N.J. i-a închiriat vila nr.59 din Sovata,  în februarie 2002, în calitate de proprietar, calitate ce SC Balneoclimaterica SA nu o mai avea la această dată.

Totodată, s-a mai precizat că, prin această activitate i s-a creat un prejudiciu, constând în pierderea bunurilor ce le deţinea în respectivul imobil, precum şi în cheltuielile efectuate cu diverse procese generate de acţiunea făptuitorilor. De asemenea, persoana vătămată se mai consideră prejudiciată şi prin faptul că, în virtutea contractului în discuţie, încheiat cu SC Balneoclimaterica SA, a efectuat mai multe îmbunătăţiri la această vilă, pe care nu le-ar mai fi făcut, dacă cunoştea situaţia reală a acesteia.

S-a precizat că, în  situaţia prevăzută de art.2l5 alin.3 C.pen., chiar dacă textul nu este  explicit în acest sens, este necesar să se creeze un prejudiciu persoanei ce a fost indusă (sau menţinută) în eroare cu ocazia încheierii (sau executării) unui contract. Acest aspect este de esenţa infracţiunii de înşelăciune, astfel că în lipsa  acestuia nu se poate reţine ca fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Numitul F.N.J., în  calitate de reprezentant legal al SC Balneoclimaterica SA, a încheiat un contract de închiriere cu persoana vătămată, menţionând în cuprinsul acestuia, că societatea ar fi proprietara Vilei nr.59 din Sovata, însă, având în vedere că, efectuarea, în condiţiile anterior menţionate, a acestei activităţi nu a avut ca şi consecinţă generarea vreunui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate P.F., s-a apreciat ca neîntemeiată plângerea acestuia împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr.814/P/2009, din data de 28.10.2013 a Parchetului ce pe lângă Judecătoria Sighişoara.

Astfel, SC Balneoclimaterica SA a încheiat contractul de închiriere în calitate de proprietar al vilei nr.59 din Sovata, deoarece, încă se  considera posesor al acesteia. Acest comportament se întemeia pe faptul că a deţinut calitatea de proprietar o perioadă foarte lungă de timp, că, încă achita, către stat, impozite şi taxe pentru respectivul imobil şi că, în concret  nu i se solicitase evacuarea acestei vile.

Deci, chiar dacă cunoştea faptul că, în drept, nu mai deţinea proprietatea Vilei nr.59 din Sovata, SC Balneoclimaterica SA, pentru motivele arătate anterior, se considera posesor al acesteia. Chiar şi după încheierea  contractului de închiriere din data de 26.02.2002, această societate şi-a păstrat calitatea de posesor, posedând imobilul în discuţie, prin intermediul persoanei vătămate. Această situaţie este întărită şi de faptul că SC Balneoclimaterica SA a continuat să elibereze chitanţe pentru plata chiriei, să facă notificări privind neplata utilităţilor şi alte asemenea acte, ce sunt specifice unei persoane ce se consideră posesor.

În aceste condiţii, ca şi posesor, chiar de rea-credinţă SC Balneoclimaterica SA, putea încheia orice acte (cu atât mai mult pe cele de administrare), desigur, cu condiţia de a nu crea un prejudiciu vreunei persoane. Astfel apare evident faptul că, dacă s-ar fi vândut, în, condiţiile date, respectivul imobil, s-ar fi prejudiciat persoana de la care ar fi fost încasat preţul, iar persoana vinovată ar fi fost pasibilă de o pedeapsă penală, însă, SC Balneoclimaterica SA a încheiat  un contract de închiriere pe o perioadă determinată , de un an de zile, contract care s-a consumat în totalitate, fără ca persoanei vătămate să i se fi creat vreun prejudiciu.

În acest sens ,persoana vătămată a fost evacuată silit din Vila nr.59 din Sovata, doar  în  luna august 2003, adică la o distanţă de peste 7 luni, de momentul la care expirase termenul contractului încheiat de aceasta cu SC Balneoclimaterica SA.

Pe perioada contractului în discuţie, persoana vătămată a plătit chiria lunară, pe care, trebuia să o plătească, indiferent de proprietar, astfel că nu i s-a adus vreun prejudiciu nici prin această plată.

Referitor la precizarea că, datorită încheierii în acest mod a contractului reclamat, petentul şi-ar fi pierdut lucrurile ce le avea în acest imobil, s-a  apreciat că acest lucru nu este imputabil făptuitorului F.N.J., în calitate de reprezentant legal al SC Balneoclimaterica SA., deoarece, la expirarea contractului, în mod firesc, persoana vătămată, trebuia ori să facă demersuri pentru încheierea unui nou contract de închiriere, ori să părăsească imobilul, lucruri pe care aceasta nu le-a făcut astfel că persoana responsabilă de pierderea respectivelor bunuri este persoana vătămată, deoarece timp de 7 luni nu a eliberat imobilul, pentru a cărui folosinţă nu mai deţinea nici  un titlu, iar pentru culpa acestuia, nu poate fi considerată vinovată o altă persoană, având în vedere principiul personalităţii răspunderii penale.

Prin aceeaşi Rezoluţie a prim procurorului din 17.12.2013, se menţionează că în cauză nu putea opera nici tacita relocaţiune, deoarece persoana vătămată a fost  notificată de noii proprietari, în iulie 2012, să părăsească imobilul, astfel că aceasta a  luat cunoştinţă că SC Balneoclimaterica SA nu mai este proprietar al Vilei nr.59 din Sovata, motiv pentru care, cel târziu la data expirării contractului în temeiul căruia folosea imobilul,  ar fi trebuit să ia legătura cu noii proprietari pentru a discuta posibilitatea  încheierii unui nou contract de închiriere, dar acest lucru nu s-a întâmplat, iar, pentru această pasivitate, nu poate fi acuzat făptuitorul F.N.J..

Cu privire la eventualele procese pe care le-ar fi susţinut financiar, persoana  vătămată  nu a precizat care ar fi acestea, nu a depus la dosar vreo sentinţă civilă, prin care să confirme această afirmaţie şi nici nu a indicat vreun motiv concret pentru s-ar fi judecat.

In consecinţă, nici sub acest aspect, nu se poate reţine că persoana vătămată ar fi suferit vreun prejudiciu.

În ceea ce priveşte prejudiciul constând în efectuarea unor îmbunătăţiri la vila nr.59 din Sovata, pe care nu le-ar fi făcut dacă ar fi cunoscut adevărata calitate a SC Balneoclimaterica SA la data încheierii contractului, nici existenţa acestuia nu este susţinută.

Astfel, persoana vătămată  a încheiat un contract de închiriere pe o perioadă relativ scurtă, care nu era de natură să creeze aparenţa rezonabilă că va folosi respectiva vilă mai mulţi ani, aşa cum s-a precizat în plângere, în care să aibă posibilitatea să recupereze investiţiile în discuţie, deoarece era foarte probabil ca locatorul să nu-i mai prelungească contractul.

Mai mult decât atât, eventualele îmbunătăţiri aduse  vilei de către persoana vătămată, fac obiectul unei accesiuni imobiliare artificiale  şi pot fi recuperate pe cale civilă, neatrăgând consecinţe penale. Mai mult în cuprinsul contractului de închiriere nr.6/2. 02.2002, nu este înserată nicio clauză care să prevadă în mod explicit că persoana vătămată poate face îmbunătăţiri la Vila nr.59 din Sovata, ci din contră, astfel de investiţii trebuiau făcute doar cu acordul proprietarului.

De asemenea s-a menţionat că nu trebuie neglijat nici faptul că, în contractul de închiriere nr.6/26.02.2002 s-a inserat şi clauza de la art.26, prin care se arăta că, acest contract va înceta şi în cazul în care imobilul va ieşi din proprietatea SC Balneoclimaterica SA, dar nici termenul destul de scurt, pentru care s-a încheiat contractul, aspecte ce sunt, cel puţin atipice, faţă de atitudinea anterioară a societăţii în raport cu încheierea unor astfel de contracte, astfel că, dacă nu s-ar fi pus, la momentul încheierii contractului, problema posibilităţii ca SC Balneoclimaterica SA să piardă proprietate imobilului, atunci nu ar mai fi avut rost clauza de la art.26 din contract. De asemenea, termenul scurt pentru care  s-a încheiat contractul, vine să confirme concluzia că ambele părţi aveau cunoştinţă de faptul că proprietatea vilei nr.59 putea fi pierdută pe timpul executării  contractului, de către SC Balneoclimaterica SA, deoarece, până atunci această societate încheia contracte pe termene mult mai lungi. În acest sens, s-a precizat că, persoana vătămată locuia în imobil, fără a mai încheia vreun contract  cu SC Balneoclimaterica SA, încă din anul 1993, de când a cesionat dreptul de folosinţă  deţinut de mama sa Pall Aurelia.

S-a mai învederat că persoana vătămată  a mai precizat în plângere şi faptul că, cercetările nu au fost făcute şi faţă ce alte persoane decât cele la care se referă rezoluţia criticată, respectiv, F.N.J. şi R.A. Adriana.

Cu privire la acest aspect, s-a arătat că din probele administrate în cauză a rezultat faptul că, doar cele două persoane menţionate mi sus, au participat la încheierea contractului de închiriere nr.6/26.02.2002, dintre persoana  vătămată şi SC Balneoclimaterica SA, ca atare, sub acest aspect s-a apreciat ca legală, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Rezoluţia din data de 17.12.2013 , emisă de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara în Dos. nr. 321/II/2/2013, s-a respins, în baza art. 278 Cpp rap. la art. 275 Cpp, plângerea formulată de petentul P.F. împotriva Rezoluţiei emise de procuror la data de 28.10.2013 în Dos 814/P/2009 la Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara şi s-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii F.N.J. şi R.A. Adriana.

Pentru a se pronunţa această soluţie de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, s-a avut în vedere că, prin plângerea împotriva soluţiei , formulată la data de 28 noiembrie 2013  de către petentul P.F., s-a solicitat infirmarea soluţiei din rezoluţia prim procurorului emisă la 28.10.2013 şi comunicată petentului la data 01.11.2013, şi pe cale de consecinţă, trimiterea dosarului procurorului în vederea reluării urmăririi penale, emiterii rechizitoriului şi trimiteri în judecată a lui F.N.J. şi a altor persoane vinovate de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al. 3 Cpp şi alte infracţiuni, fapte săvârşite ca urmare a încheierii contractului de închiriere nr. 6/26.02.2002 înregistrat la SC Balneoclimaterica Sovata SA sub nr. 473/2002.

Din cuprinsul plângerii înregistrate pe rolul instanţei, se constată că petentul  a contestat soluţiile date de către procurorul de caz şi prim procuror în Dosarul  814/P/2009 şi şi Dos.321/II/2/2013, fiind nemulţumit de soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată faţă de numiţii F.N.J. şi R.A. Adriana.

Însă, de către instanţă se constată că argumentele aduse de către petent în susţinerea plângerii sunt doar de ordin pur subiectiv, fără vreun suport obiectiv în planurile faptic şi juridic.

Se constată că s-a dat eficienţă de către procuror dispoziţiilor art.63 al.2 C.pr.p., în conformitate cu care, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face , atât de către organul de urmărire penală, cât şi de către instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Astfel, în cauză s-au administrat toate probele necesare şi posibile ce au putut fi identificate de către organele de urmărire penală.

Concluzionându-se, nu se poate reţine de către instanţă decât că, de către procurorul de caz s-a efectuat o analiză minuţioasă şi procedurală a probelor, pe baza acestora stabilindu-se o stare de fapt completă şi corespunzătoare adevărului, constatându-se că fapta prev. şi ped. de disp.art.215 alin.1 şi 3 C.penal, nu poate atrage răspunderea penală a intimaţilor, petentul având doar posibilitatea de a uza eventual de o acţiune civilă împotriva acestora.

După cum rezultă din considerentele  rezoluţiei din 28.10.2013, la emiterea soluţiei în Dos. 814/P/2009, procurorul a ţinut seama de ansamblul probelor administrate în cauză, pe care le-a interpretat potrivit prevederilor legale civile şi penale aplicabile speţei.

Pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul prezentei, întrucât nu s-au determinat elemente de netemeinicie şi nelegalitate al ordonanţelor atacate, cu observarea disp.art.278 ind.1 al.8 lit.a C.pr.penală, plângerea petentului  se va respinge.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge plângerea petentului  şi se va face aplicarea disp.art.192 al.2 C.pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

În baza art.278 indice 1 alin.8 lit.a Cpp respinge plângerea petentului P.F., domiciliat în Sovata, jud. Mureş, în contradictoriu cu intimaţii F.N.J. şi R.A., referitoare la Rezoluţia din 28.10.2013 emisă în Dos.814/P(2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara cu privire la care s-a pronunţat Rezoluţia din 17.12.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara în Dosarul nr.321/II/2/2013, pe care le menţine.

Definitivă.

În baza art.192 alin.2 obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată azi, 17.06.2014 , în şedinţă publică.

PRESEDINTE

MISIRGIC LILIANA

GREFIER

HOSU MARIA

M.L/H.M

3.07.2014.

Domenii speta

Spete similare