Amenzi. Contraventii

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

Dosar nr....../281/2014

DECIZIA CIVILĂ NR.772

Şedinţa publică din data de 23.09.2014

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată cu nr. ...../281/15.04.2014 la Judecătoria Ploieşti,  creditoarea CNADNR SA - prin DRDPB, prin intermediul petentei SCPEJPM,  a chemat în judecată pe debitoarea NMG, solicitând instanţei ca prin încheierea ce o va pronunţa să se dispună  încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în  procesul verbal de constatare a contraventiei seria R 11,  nr. 0069112/14.04.2011 emis de către creditoare, simultan/ succesiv, prin toate modalităţile prevăzute de lege, autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinsă în titlul executoriu.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că procesul-verbal sus menţionat reprezintă prin însăşi natura sa un titlu executoriu care atestă existenţa în favoarea sa a unei creanţe certe, lichide şi exigibile în  ceea ce priveşte obligaţia debitoarei privind plata tarifului de despăgubire, obligaţie pe care aceasta nu şi-a îndeplinit-o de bunăvoie, motiv pentru care se impune declanşarea executării silite faţă de debitoare în scopul  încasării sumei datorate de către aceasta din urmă.

După administrarea probei cu acte, prin  încheierea din data de  25.04.2014 a Judecătoriei  Ploieşti a fost respinsă  cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către creditoare împotriva debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa o asemenea soluţie, s-a reţinut că  în  baza  disp. art. 632, art. 665 alin. 5  Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu,  fiind posibilă  respingerea  cererii de încuviințare a executării silite numai  în cazul în care  înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, iar  în baza disp. art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare,  constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, motiv pentru care  în temeiul Deciziei în interesul legii  nr. 10/ 10.06.2013  a ICCJ  s-a  stabilit  că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie, a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001,  are un caracter subsidiar comunicării prin poştă, cu aviz de primire, astfel încât  analizându-se probele administrate în cauză  s-a constatat că  procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R 11, nr. 0069112/14.04.2011 a fost comunicat  direct prin afișare la domiciliul  debitorului,  în prezența unui martor asistent, ceea ce înseamnă că,  în lipsa unor dovezi privind  încunoștiințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire de existenţa  procesului verbal,  procedura de comunicare a acestuia este nelegală,  echivalând  din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, mai ales că  termenul imperativ de 15 zile nu poate  fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.

S-a  menţionat că, în condiţiile în care  procesul verbal nu a fost comunicat în mod legal,  decăderea debitorului, în calitate de contravenient, din dreptul de a contesta faptele imputate  nu operează, prezumția de legalitate,  veridicitate a procesului-verbal putând fi oricând răsturnată de către debitor prin intermediul  formulării unei plângeri contravenționale, caz în care  creanța invocată nu există în patrimoniul creditoarei, nu  are un caracter  exigibil,  motiv pentru care procesul verbal de constravenţie nu reprezintă un titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001, neîncadrându-se  în  categoriile  titlurilor  executorii reglementate  de  Codul de procedură civilă, caz în care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea  apelului,  schimbarea  în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii, motivându-se că procedura de comunicare a  procesului verbal reglementată de disp. art. 27 din OG nr.2/2001  privind afişare la domiciliul sau sediul contravenientului avea anterior emiterii Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ un caracter  alternativ şi nicidecum  subsidiar comunicării prin poştă, cu aviz de primire, fiind la latitudinea  expeditorului, procesul  verbal  constituind un  titlu executoriu în sensul art.37 din OG nr.2 /2001  şi că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit,  comunicat în termenul legal de 6 luni de la data săvârşirii contravenţiei şi de o lună de la data aplicării sancţiunii, cu respectarea disp. art.13, art.  14 din OG nr. 2/2001 modificată şi completată, proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravenţională, nefiind  îndeplinită  de bunăvoie obligaţia stabilită,  mai ales că acesta constituie titlu executoriu conform disp. art.37 din OG nr.2/2001, atât timp cât  creanţa  îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, fiind certă, lichidă, exigibilă, vizând  tariful de despăgubire distinct de sancţiunea amenzii aplicată, tarif  care reprezintă o consecinţă a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite  privind  utilizarea reţelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător,  având dreptul să-şi recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârşită de utilizator  prin  recuperarea creanţelor aferente.

În continuare, creditoarea a arătat că  procedura de încuviinţare a executării silite  are un caracter  necontencios, implicând o cercetare formală, limitată constând în verificarea pur şi simplu dacă  actul invocat îndeplineşte condiţiile  privind existenţa  unui  titlu executoriu, fiind imposibilă analizarea  împrejurărilor referitoare la modalitatea de emitere, comunicare a procesului verbal  care reprezintă  apărări pe fond, putând face  obiectul  unei analize numai  în cadrul  procedurii contencioase  şi că în cadrul procedurii de încuviinţare instanţa  are obligaţia să  verifice dacă procesul verbal de contravenţie a fost  comunicat  contravenientului, fiind imposibilă  analizarea  modalităţii în care a avut loc comunicarea  acestuia, mai ales că  numai partea interesată poate invoca neregularităţile procedurale  privind modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie în măsura în care face dovada unei vătămări a  drepturilor  acesteia reglementate  de lege  şi  nicidecum  instanţa din oficiu  investită cu o cerere de încuviinţare a executării  silite.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr....../281/2014, la data de  17.06.2014.

Tribunalul, examinând  cauza în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate  şi ţinând seama de dispoziţiile legale incidente în cauză,  constată că apelul este fondat, pentru  următoarele considerente:

Conform procesului verbal de constatare a contravenţiei seria R 11,  nr. 0069112/14.04.2011,  debitoarea a fost sancţionată  contravenţional constând în plata unei  amenzi  pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 deoarece  la data de 12.11.2010, aceasta  a circulat  pe raza  localităţii  M, DN 2 Km 115+80m, jud.  Buzău, fără să  deţină rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis şi înştiinţarea de plată prin care contravenienta a fost obligată să plătească şi c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, proces-verbal de contravenţie comunicat  debitoarei  prin afişare la domiciliul acesteia la data de  14.04.2011, aspect confirmat de  procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare  întocmit în acest sens, semnat şi de către un martor.

Potrivit disp. art.27, art. 37  din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal şi a înştiinţării de plată de face prin poştă, cu aviz de primire sau prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, operaţiunea  de comunicare  consemnându-se într-un proces verbal semnat de cel puţin un martor, iar  procesul verbal necontestat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Disp. art.622 c.pr.civ. prevăd  că obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar  procedându-se  la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori a altei lucrări, încredinţarea, stabilirea locuinţei, vizitarea  minorului, luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.

De asemenea, art.632 c.pr.civ.,  stipulează că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătoreşti executorii, definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanţe certe, lichide şi exigibile potrivit art.662 c.pr.civ., în  timp ce disp. art.712 c.pr.civ. stabilesc  că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executori o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Totodată,  în baza disp.  art. 665 alin. 5 NCPC, instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii; înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;  debitorul se bucură de imunitate de executare;  titlul cuprinde dispoziţii  care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege.

 Aşadar, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă  că în baza procesului verbal de constatare a contravenţiei seria R 11,  nr. 0069112/14.04.2011,  debitoarea a fost sancţionată  contravenţional constând în plata unei  amenzi  pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.8 alin. 1 din OG  nr. 15/2002 deoarece  la data de 13.12.2010, acesta  a circulat  pe raza  localităţii  M, DN 2 Km 115+80m, jud.  Buzău fără să  deţină rovinietă valabilă, ocazie cu care a fost obligată să plătească şi c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, proces-verbal de contravenţie comunicat  debitoarei  prin afişare la domiciliul acesteia la data de  14.04.2011, aspect confirmat de  procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare  întocmit în acest sens, semnat şi de către un martor, proces verbal necontestat până în prezent de către debitoare care nu a achitat c/valoarea tarifului de despăgubire.

Ca atare, atât timp cât prin procesul verbal de contravenţie sus menţionat  debitoarea a fost obligată  la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 de euro, proces verbal comunicat acesteia la data de 14.04.2011 şi împotriva căruia contravenienta  nu a formulat plângere contravenţională, înseamnă că acest proces verbal atestă existenţa unei creanţe certe, a cărei existenţă se dovedeşte  prin însuşi procesul-verbal sus-menţionat, lichidă, în condiţiile în care cuantumul acesteia este strict prevăzut în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie şi exigibilă, fiind ajunsă la scadenţă prin expirarea termenului de plată a acestui tarif, caz în care un asemenea proces verbal  comunicat  debitoarei şi  care atestă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constituie prin însăşi natura sa un titlu executoriu fără îndeplinirea altor formalităţi, mai ales că OG nr. 2/2001 prevede în cazul proceselor verbale de contravenţie un caracter executoriu, impunându-se încuviinţarea executării silite a acestuia în temeiul art. 622 c.pr.civ.

De fapt, în condiţiile în care  procesul verbal de contravenţie sus menţionat nu a fost contestat  timp de 3 ani de zile,  ţinându-se seama de data emiterii  şi comunicării acestuia -2011, procedându-se, de regulă, la executarea silită, prin intermediul organelor fiscale, a amenzii stabilită în sarcina debitoarei în cazul refuzului acesteia de a o achita, este normal şi firesc ca procesul verbal  să aibă acelaşi regim juridic din punct de vedere al  executării silite şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a  sumei de bani datorată de către debitoare reprezentând c/valoarea tarifului la care fost obligată  în condiţiile în care acesta reprezintă o măsură cu caracter accesoriu aplicată debitoarei, cu titlu de despăgubire,  fiind imposibil din punct de vedere legal ca procesul  verbal  să reprezinte titlu executoriu numai în ceea ce priveşte amenda şi să fie înlăturat un asemenea efect juridic în cazul executării cu privire la încasarea tarifului,  considerându-se ca fiind un act necomunicat valabil după un interval de 3 ani, ceea ce este inadmisibil.

Faptul că prin decizia nr. 10/2013 a ICCJ s-a stabilit  că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenţie prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului  are un caracter  subsidiar comunicării prin poştă, cu aviz de primire, nu înseamnă în mod automat  că  procesul  verbal de contravenţie seria R 11,  nr. 0069112/14.04.2011, nu reprezintă un titlu executoriu şi că acesta nu ar fi fost comunicat în mod legal debitoarei întrucât la stabilirea  caracterului de titlu executoriu al  procesului verbal se ţine seama dacă,  într-adevăr,  acesta a fost comunicat sau nu într-una dintre modalităţile prevăzute de lege, în vigoare,  la data întocmirii acestuia- 14.04.2011, dacă a fost sau nu contestat şi nicidecum de valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea procedurii în sine de comunicare a procesului verbal la data de  14.04.2011, mai ales că la data emiterii şi comunicării procesului verbal nu exista decizia sus menţionată,  fiind imposibil  din punct de vedere legal să se invoce o decizie în interesul legii  privind  aplicarea, interpretarea unor dispoziţii legale pentru fapte contravenţionale şi acte întocmite anterior cu 2 ani emiterii acesteia, fiind  normal,  firesc şi  legal ca o decizie  în interesul legii, deci inclusiv decizia sus menţionată să producă efecte juridice, devenind obligatorie pentru viitor  şi nicidecum pentru trecut, fiind imposibil să retroactiveze. 

Mai mult chiar,  menţiunile  înserate în cadrul disp. art.  665 alin. 5 pct. 2, 3, 4, 7 c.pr.civ. privind  posibilitatea respingerii cererii de încuviinţare în cazurile  în care  înscrisul a cărei executare se solicită nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu sau nu întruneşte toate condiţiile de formă prevăzute  de lege ori creanţa nu este certă, lichidă, exigibilă  nu se interpretează în sens larg  şi nu implică o analiză  a valabilităţii sau nevalabilităţii, legalităţii sau nelegalităţii înscrisului  ce face obiectul unei cereri de încuviinţare a executării silite deoarece  în realitate dispoziţiile sus menţionate au un caracter limitativ, stabilind strict cazurile  în care  poate fi respinsă o asemenea cerere, implicând doar o analiză pur formală a înscrisului respectiv şi anume a existenţei sau inexistenţei unor condiţii de formă privind existenţa în sine a titlului executoriu, a unor  împrejurări care împiedică executarea silită din punct de vedere obiectiv,  ţinându-se seama de caracterul necontencios al procedurii aplicabilă  în acest caz, fiind imposibilă analizarea existenţei unor condiţii de fond în ceea ce priveşte înscrisul respectiv, condiţii din care fac parte şi  legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea actelor de comunicare, a procedurii de realizare a acesteia  în ceea ce priveşte un proces verbal  de contravenţie.

Astfel, în mod greşit,  instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi  a respins cererea ca neîntemeiată, fără să ţină seama că în speţă sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art.622 şi urm. c.pr.civ., art. 27 din OG  nr. 2/2001, impunându-se încuviinţarea executării silite a procesului verbal de contravenţie seria R 11, nr.  0069112/14.04.2011 care  reprezintă prin însăşi natura sa un titlu  executoriu, făcând dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile în favoarea creditoarei, mai ales că  disp. art. 665 alin.5 c.pr.civ. stabilesc cu caracter imperativ, limitativ  condiţiile în care poate fi respinsă o cerere de încuviinţare a unui titlu executoriu, condiţii inexistente în speţă.

Afirmaţiile creditoarei conform cărora  procedura de comunicare a  procesului verbal reglementată de disp. art. 27 din OG nr.2/2001 avea, anterior emiterii Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, un caracter  alternativ şi nicidecum  subsidiar, comunicării prin poştă, cu aviz de primire, fiind la latitudinea  expeditorului, procesul  verbal  constituind un  titlu executoriu în sensul art.37 din OG nr. 2/2001, fiind întocmit,  comunicat în termenul  de 6 luni de la data săvârşirii contravenţiei, respectiv  de o lună de la data aplicării sancţiunii, cu respectarea disp. art.13, art.  14 din OG nr. 2/2001, proces-verbal  necontestat,  sunt  justificate întrucât, într-adevăr, dispoziţiile legale sus menţionate  stabileau modalitatea alternativă de realizare  a procedurii de comunicare a procesului verbal fie prin poştă, cu aviz de primire, fie  prin afişare la domiciliul, sediul contravenientului, prin întocmirea unui proces verbal în acest sens, modalitate  exprimată prin sintagma „sau”, ceea ce înseamnă că  organul emitent era cel care  stabilea modalitatea de  comunicare a procesului verbal,  niciuna neavând caracter prioritar.

De altfel, în condiţiile în care procesul verbal de contravenţie  a fost comunicat  debitoarei, întocmindu-se în acest sens un proces verbal de comunicare, ţinându-se seama de dispoziţiile legale în vigoare la data aplicării  sancţiunii contravenţionale, încheierii procesului verbal, iar debitoarea  nu a contestat timp de 3 ani de zile modalitatea de comunicare a procesului verbal, fiind singura persoană interesată în acest sens, nefiind  posibilă contestarea acestei modalităţi din oficiu de către instanţele judecătoreşti,  în cadrul procedurii necontencioase  aplicabilă cererii de încuviinţare silită,  înseamnă că  procesul-verbal de contravenţie  constituie  titlu executoriu fără  nicio  altă formalitate în sensul art. 37 din OG nr.  2/2001, fiind imposibilă  contestarea acestuia  prin intermediul prezentei cereri.

Susţinerile creditoarei  potrivit cărora suma  stabilită prin procesul verbal  constituie o creanţă certă, lichidă, exigibilă, vizând  tariful de despăgubire distinct de sancţiunea amenzii aplicată, fiind  o consecinţă a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului în urma  săvârşirii unei fapte ilicite  privind  utilizarea reţelei de drumuri fără plata tarifului, având dreptul să-şi recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârşită de utilizator  prin  recuperarea creanţelor aferente au relevanţă în cauză  deoarece, atât timp cât procesul verbal de contravenţie a fost comunicat  debitoarei  care  nu l-a contestat, neformulând  plângere contravenţională, un asemenea  proces verbal în baza căruia  s-a stabilit obligaţia debitoarei  de a achita tariful de despăgubire  de 28 de euro atestă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, reprezentând titlu executoriu, caz în care creditoarea  are dreptul  să procedeze la executarea silită a  debitoarei pentru recuperarea creanţei sale.

Motivele invocate de către creditoare în sensul că procedura de încuviinţare a executării silite  are un caracter  necontencios, implicând o cercetare formală, limitată constând în  verificarea pur şi simplu dacă  actul invocat îndeplineşte condiţiile referitoare la existenţa  unui  titlu executoriu, fiind imposibilă analizarea  împrejurărilor privind  modalitatea de emitere, comunicare a procesului verbal  care reprezintă  apărări pe fond, putând face  obiectul  unei analize numai  în cadrul  procedurii de drept comun, sunt întemeiate  întrucât, într-adevăr, disp. art. 665 alin. 2, 3, 4, 6, 7 c.pr.civ.,  stabilesc  în mod expres cazurile în care poate fi respinsă o cerere de încuviinţare a executării silite, respectiv când  înscrisul  nu îndeplineşte condiţiile de formă,  nu constituie  titlu executoriu, creanţa nu are un caracter cert, lichid,  exigibil, există  impedimente  la executare,  ceea ce înseamnă că  la  momentul soluţionării unei  cereri  de încuviinţare a executării silite instanţa de executare are  obligaţia  să verifice formal  caracterul de titlu executoriu al înscrisului supus executării silite, existenţa sau inexistenţa în sine, pur şi simplu,  a unei dovezi de comunicare,  fără nicio altă condiţie, a unei  creanţe  certe, lichide şi exigibile,  a unor  situaţii de fapt, de drept  de natură să împiedice sau să facă imposibilă din punct de vedere obiectiv punerea în executare silită,  la un moment dat,  a unui titlu executoriu.

Este cert că procesul verbal de contravenţie prin care s-a stabilit în sarcina debitoarei  obligaţia  de a achita  suma  de 28 de euro cu titlu de tarif de despăgubire, comunicat  prin afişare la domiciliul acesteia în urmă cu 3 ani, necontestat  până în prezent, atestă  o creanţă certă, lichidă, exigibilă, constituind titlu executoriu, fiind susceptibil de a fi pus în executare, iar  debitoarea în cazul în care consideră că i s-ar fi încălcat anumite drepturi în ceea ce priveşte modalitatea  în care s-a realizat comunicarea procesului verbal, întocmirea acestuia,  are posibilitatea să –şi valorifice  anumite pretenţii prin intermediul mijloacelor procedurale reglementate de dispoziţiile legale în materie, mai  ales că este singura persoană căreia legea îi recunoaşte calitate procesuală activă  în acest sens, mai ales că, în speţă, nu există nicio dispoziţie legală care să confere instanţelor judecătoreşti calitate  procesuală activă şi implicit  dreptul de a contesta, din oficiu, modalitatea de comunicare a unui proces verbal  de contravenţie, de a analiza  legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea  procedurii de comunicare a acestuia în cadrul unei cereri de încuviinţare a executării silite  reglementată de normele procedurii necontencioase.

Criticile creditoarei  în sensul că în cadrul procedurii de încuviinţare instanţa  are obligaţia să  verifice dacă procesul verbal de contravenţie a fost  comunicat  contravenientului, fiind imposibilă  analizarea  modalităţii în care a avut loc comunicarea  acestuia  şi numai partea interesată poate invoca neregularităţile procedurale  privind modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie în măsura în care face dovada unei vătămări, sunt fondate  deoarece modalitatea de comunicare nu poate face obiectul unei analize  în cadrul procedurii necontencioase a încuviinţării executării silite în cadrul căreia se analizează, formal, caracterul cert, lichid, exigibil al creanţei,caracterul  de titlu executoriu al procesului verbal,  dacă  acesta a  fost comunicat sau nu  debitorului, iar împrejurările privind  legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia modalităţii de comunicare a  procesului-verbal  constituie prin însăşi natura lor  apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedeşte o vătămare prin intermediul  mijloacelor procedurale  cu caracter contencios, implicând administrarea unor  probe, respectarea unor drepturi procesuale  specifice procedurii contencioase.

 În realitate, respingerea cererii de încuviinţare a executării silite, invocându-se nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenţie  are ca efect încălcarea dreptului  creditoarei de a avea acces liber la justiţie constând în  imposibilitatea acesteia de a formula în principiu o cerere de încuviinţare a executării silite, de a –şi  exercita în principiu  dreptul de a pune în executare un titlu de creanţă pe care îl deţine,  necontestat timp de 3 ani de zile, în vederea recuperării creanţei sale, de a avea posibilitatea de a  declanşa procedura executării silite, ceea ce este inadmisibil, având loc o încălcare flagrantă a drepturilor sale procesuale, cu consecinţe negative constând în imposibilitatea de a nu-şi valorifica  niciodată un titlu de creanţă necontestat o perioadă îndelungată de timp de către debitoare, singura în măsură să conteste modalitatea de îndeplinire a procedurii de comunicare a  titlului executoriu.

În raport de aceste considerente,  tribunalul, având în vedere că eronat a fost respinsă cererea de încuviinţare a executării,  în baza disp. art.480 alin. 1, 2  c.pr.civ., va admite apelul, va schimba în tot încheierea atacată în sensul că va admite cererea  conform. disp. art. 662 şi urm c.pr. civ. şi va încuviinţa executarea  silită  a titlului executoriu constând în  procesul verbal de constatare a contraventiei seria R 11,  nr. 0069112/14.04.2011 emis de către creditoare, simultan/ succesiv, prin toate modalităţile prevăzute de lege, precum şi autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinsă în titlul executoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul şi, în consecinţă:

Schimbă în tot  încheierea atacată  în sensul că admite  cererea.

Încuviinţează executarea  silită  a titlului executoriu constând în  procesul verbal de constatare a contraventiei seria R 11,  nr. 0069112/14.04.2011 emis de către creditoare, simultan/ succesiv, prin toate modalităţile prevăzute de lege  şi  autorizează  creditoarea să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinsă în titlul executoriu.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi,  23.09.2014.

Domenii speta

Spete similare