Oug 156/2007

Punerea în executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile, în baza dispoziţiilor OUG 156/2007 impune o procedură specială, derogatorie de cea de drept comun reglementată de dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Decizia civila nr. 51/R din 05.02.2014

Prin sentinţa civilă nr. 4326 din 16.04.2013, pronunţate de Judecătoria Baia Mare s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, în contradictoriu cu intimata C.E..

S-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1211/07.02.2012, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 3484/182/2010.

În considerentele sentinţei se arată că, din conţinutul somaţiei analizate a rezultat că creditorul nu a încălcat prevederile legale invocate de contestatoare, respectiv art. 371¹ Cod procedură civilă, conform căruia "(1) Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel. (3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare", raportat la faptul că executarea de bunăvoie a unei obligaţii stabilite printr-o hotărâre judecătorească  sau printr-un alt titlu executoriu de către debitor nu este în niciun fel împiedicată de emiterea către acesta a unei somaţii prin care i se solicită tocmai punerea în executare a titlului executoriu, făcându-se şi menţiunea că doar în caz contrar se va proceda la executarea silită.

De asemenea, instanţa a apreciat că nu au fost încălcate nici prevederile art. 2 din OG 22/2002, conform cărora "dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului" raportat la faptul că prin somaţia emisă s-a acordat un termen de 6 luni de la primirea somaţiei în care să poată fi pusă în executare de bunăvoie obligaţia stabilită prin titlurile executorii atacate, reţinând, de asemenea, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă, "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară", în cazul de faţă calitatea de debitor a contestatoarei nu poate fi tăgăduită, motiv pentru care dispoziţiile legale arătate mai sus îşi găsesc aplicabilitate.

Cu privire la cererea privind lămurirea dispozitivului, instanţa a reţinut că, aşa cum apare formulat acesta, respectiv "Admite în parte acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta C.E, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, şi în consecinţă: Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să acorde reclamantei despăgubiri în cuantum de 18396,47 lei în condiţiile O.U.G. 156/2007 pentru depozitul constituit de reclamantă la C.E.C. la data de 23.10.1987, în sumă de 4,9732 lei, în vederea achiziţionării unui autoturism „Dacia”, depozit transferat la BRD S.A. cu data de 14.06.1991", cererea formulată nu îndeplineşte condiţiile impuse de dispoziţiile art. 281¹ alin. 1 Cod procedură civilă, neputându-se aprecia că sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, acesta exprimând obligaţia pârâtului de a acorda reclamantei despăgubiri în cuantum de 18396,47 lei în condiţiile OUG 156/2007 într-un mod foarte clar şi explicit, acurateţea obligaţiei care se desprinde din hotărârea judecătorească a cărei lămurire se cere fiind de ordinul evidenţei, obligaţia stabilită în sarcina contestatoarei urmând a fi executată cu respectarea întocmai a dispozitivului sentinţei civile nr. 1211/2012 a Judecătoriei Baia Mare, dispozitiv care face trimitere expresă în vederea acordării despăgubirilor la condiţiile prevăzute de dispoziţiile OUG 156/2007, condiţii care prin art. 3 alin. 1 impun, în privinţa acordării despăgubirilor, că suma reprezentând despăgubirea este asigurată prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii.

Instanţa a reţinut că, prin emiterea somaţiei din data de 29.11.2012, din dosarul execuţional nr. 248/2012, s-a adus la cunoştinţa contestatoarei obligaţia care a fost stabilită în sarcina acesteia prin sentinţa civilă nr. 1211/2012, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 641/R/27.09.2012 a Tribunalului Maramureş şi anume aceea de a acorda reclamantei despăgubiri, în mod implicit respectând cu fidelitate dispozitivul sentinţei mai sus amintite şi anume în condiţiile OUG 156/2007, modalitatea de stingere a acestei obligaţii urmând a fi realizată în lumina dispoziţiilor aceluiaşi act normativ, respectiv prin emiterea unor titluri de stat pentru suma de 18396,47 lei,  doar pentru suma care excede cuantumului despăgubirilor arătat în sentinţă, obligaţia urmând a fi stinsă prin plata efectivă a acesteia şi aceasta având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. 1 conform căruia "(1)Suma reprezentând despăgubirea prevăzută la art. 2 este asigurată de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii". Aşadar, având în vedere obligaţia stabilită prin sentinţa nr. 1211/2012 a Judecătoriei Baia Mare, pentru a cărei executare dispozitivul sentinţei mai sus amintite trimite tocmai la dispoziţiile OUG 156/2007, condiţii care impun îndeplinirea obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească prin emiterea unor titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii, emiterea respectivelor titluri făcându-se conform procedurii prevăzute de acelaşi act normativ, dispozitivul hotărârii urmează a fi pus în executare aşa cum se arată în mod expres în conţinutul acesteia, emiterea unei somaţii prin care se comunică obligaţia pârâtului de a se conforma dispozitivului hotărârilor care reprezintă titluri executorii, dar în mod absolut necesar cu respectarea dispozitivului sentinţei nr. 1211/2012 a Judecătoriei Baia Mare, care face trimitere expresă în privinţa acordării despăgubirilor la condiţiile OUG 156/2007 nu o împiedică pe contestatoare să procedeze la executarea obligaţiei stabilite prin titlu şi reuşind astfel să stingă debitul faţă de reclamantă.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a respins cererea privind lămurirea dispozitivului, respingând, de asemenea şi contestaţia la executare, constatând că emiterea actelor de executare în dosarul execuţional nr. 248/2012 nu impietează asupra posibilităţii de executare în natură a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş şi care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul anulării executării silite ce se derulează în dosarul execuţional 248/2012 toate actele de executare silită privind realizarea creanţei totale de 21.916 lei ca inadmisibilă, netemeinică şi nelegală, lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 1211/2012.

În motivarea recursului se arată că, potrivit art. 3 din O.G. nr. 22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege. Cheltuielile de judecată nu sunt datorate întrucât nu s-au respectat termenele prevăzute de O.G. nr. 22/2002 şi a dispoziţiilor Codului de procedură civilă, culpa aparţinând exclusiv creditorului (art. 372 Cod procedură civilă şi 3711 Cod procedură civilă).

Recurenta nu refuză punerea în executare a hotărârii judecătoreşti irevocabilă, existând posibilitatea achitării acestora. prin punerea în executare silită a titlului executoriu creditorul a urmărit generarea de noi cheltuieli în sarcina organului fiscal. Cheltuielile privind onorariul executorului judecătoresc nu sunt cheltuieli necesare şi utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor.

Art. 3 din .U.G. nr. 156/2007 prevede că suma reprezentând despăgubiri prevăzute de art. 2 este asigurată de Ministerul Finanţelor Publice  prin emisiune de titluri se stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirilor.

Astfel. Documentaţia creditorului urmează a fi înaintată Ministerului Finanţelor Publice în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile, urmând a se aplica procedura prevăzută de O.U.G. nr. 156/2002 prin emiterea titlurilor de stat.

La această dată, prin Avizul de legalitate nr. 258557/13.12.2012 s-a pus în executare hotărârea judecătorească irevocabilă în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în sumă de 1.500 lei.

Se impune lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 1211/2012 având în vedere că dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 156/2007 prevăd emisiune de titluri de stat, iar instanţa de fond a obligat Statul Român prin Ministerului Finanţelor Publice la despăgubiri în cuantum de 18.376,47 lei în condiţiile O.U.G. 156/207.

Intimata C.E. prin întâmpinarea depusă (fila 8) a solicitat respingerea recursului cu motivarea că, somaţia emisă prin executorul judecătoresc prevede obligaţia legală de a plăti în termen de 6 luni sumele prevăzute în titlul executoriu. Cu privire la lămurirea dispozitivului sentinţei, din sentinţă rezultă în mod explicit obligaţia debitorului la plata sumei de 18.396,4 lei conform art. 3 din O,U,G, 156/2007.

Analizând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în considerarea dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1211 din 7 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Baia Mare rămasă irevocabilă prin respingerea recursului Statul Român prin  Ministerului Finanţelor Publice a fost obligat să acorde creditoarei C.E. despăgubiri în cuantum de 18.396,47 lei în condiţiile O.U.G. 156/2007, precum şi la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată. Această sentinţă a rămas irevocabilă la data de 27 septembrie 2012 când prin Decizia civilă nr. 641/R din 27 septembrie 2012 s-a respins recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş şi care a fost obligată la 500 lei cheltuieli de judecată.

În baza acestui titlu executoriu s-a pornit executarea silită în dosarul execuţional nr. 248/2012 al executorului judecătoresc S.A., ocazie cu care s-a emis somaţia din 29.11.2012.

Dispozitivul sentinţei care constituite titlu executoriu este clar, instanţa a stabilit obligativitatea debitorului la plata sumei de 18.396,47 lei reprezentând despăgubiri datorate în temeiul dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 156/2007. Acest text de lege prevede la art. 1 că, persoanele fizice care până La data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la CEC – SA , precum şi cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile BRD – SA în vederea achiziţionării de autoturisme au dreptul să obţină despăgubiri băneşti.

Art. 3 din aceiaşi lege stabileşte că suma reprezentând despăgubiri stabilite sunt asigurate de Ministerul Finanţelor Publice prin emisiune de titluri de valoare de stat de valoarea nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirilor. Cu data emiterii titlurilor se stat CEC – SA înregistrează în conturile deschise pe numele deponenţilor prevăzuţi la art. 1 obligaţia de plată la scadenţă a sumei reprezentând valoarea nominală individuală a titlurilor de sta, care este egală cu valoarea individuală a despăgubirii cuvenite fiecăruia dintre aceştia.

Din cuprinsul textului de lege mai sus redat reiese că modalitatea în care se realizează executarea despăgubirilor care se cuvin creditorilor se realizează după o procedură specială, derogatorie de cea de drept comun reglementată de dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Pe cale de consecinţă, urmează a se admite recursul, a se modifica în parte sentinţa atacată în sensul că se va anula somaţia emisă la data de 29.11.2012 în dosarul execuţional nr. 248/2012 al executorului judecătoresc S.A pentru suma de 18.396 lei şi menţine actul de executare pentru suma de 1.670 lei reprezentând: 1.500 lei cheltuieli de judecată, 20 lei taxa de timbru şi 150 lei onorariu executor judecătoresc, potrivit dispoziţiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte lămurirea dispozitivului sentinţei civile 1211/2012 a Judecătoriei Baia Mare, aceasta cerere se apreciază că în mod corect a fost respinsă de către instanţa de fond, dispozitivul sentinţei fiind clar, nepunându-se vro problemă de executare.

Domenii speta

Spete similare