Apel. Trimitere spre rejudecare aceleiasi instante. Dreptul la un proces echitabil

Curtea a constatat că prima instanţă când a dispus disjungerea cauzei referitoare la coinculpaţii O. D., O. G-B. şi B. I., pronunţând o soluţie de condamnare pentru inculpatul apelant B. A.C. conform procedurii prevăzută la art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală, a pronunţat o hotărâre cu nerespectarea dreptului la un proces neechitabil, având în vedere că una din infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată toţi coinculpaţii din prezenta cauza şi anume cea de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni grave în formă continuată prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, este susceptibila de a fi comisa de toţi coinculpaţii şi nu numai de unul singur care ar fi recunoscut aceasta infracţiune.

Procedura prevăzută la art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală presupune o analiză a condiţiilor în care recunoaşterea vinovăţiei proprii produce efectele prevăzute de lege, astfel că probele administrate în faza de urmărire penală faţă de persoana care solicită aplicarea acestei proceduri sunt suficiente pentru a permite stabilirea unei pedepse pentru fapta proprie, ceea ce înlătură posibilitatea ca instanţa de judecată să se refere la vinovăţia persoanelor fata de care cercetarea judecătoreasca va continua în cauza disjunsă.

În situaţia trimiterii in judecată a mai multor inculpaţi, instanţa are de evaluat vinovăţia fiecăruia dintre ei, ceea ce exclude de jure antepronunţarea judecătorului cu privire la vinovăţia unui inculpat în evaluarea vinovăţiei altuia.

În acest caz este vorba despre o infracţiune bănuit a fi comisă de inculpaţi care  presupune indivizibilitate şi instanţa pronunţând o pedeapsă ca o consecinţă a stabilirii vinovăţiei inculpatului apelant, este posibil ca la soluţionarea acţiunii penale în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi coinculpaţi să fie „contaminată” atunci când va avea de stabilit vinovăţia lor având în vedere tocmai recunoaşterea săvârşirii acestei infracţiuni.

Ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Convenţia prevede în art.6, pct.1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

În accepţiunea Convenţiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente şi anume: accesul liber la justiţie; examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege; publicitatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti; examinarea cauzei în mod echitabil.

Cerinţa din art.6 pct.1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.

Contradictorialitatea este principiul care îngăduie părţilor din proces să participe în mod activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului, mai precis să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

În virtutea contradictorialităţii, părţile îşi aduc reciproc la cunoştinţă pretenţiile, apărările şi probele de care înţeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanţei, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părţile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuţie de instanţă, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviinţarea probelor se face în şedinţă publică, după prealabila lor discutare de către părţi, iar hotărârile judecătoreşti sunt comunicate părţilor, în vederea exercitării căilor legale de atac.

Contradictorialitatea, intim legată de ideea de egalitate a armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influențeze soluția privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți. Fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu numai facultatea de a-și face cunoscute elementele pe care se bazează pretențiile sale, dar și aceea de a lua la cunoștință și de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului cu scopul de a-i influența decizia. Nu prezintă nici o relevanță dacă elementul susceptibil să conducă la o anumită decizie este adus în discuție de către părţi sau sesizat din oficiu de către instanță, chiar și în această din urmă situație, judecătorul fiind obligat să impună discutarea lui

Curtea ca instanţa de control judiciar, verificând aplicabilitatea instituţiei prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, referitoare la judecata cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei, constată că faţă de probele administrate în faza de urmărire penală, dar şi faţă de poziţiile procesuale a tuturor celorlalţi coinculpaţi pentru care s-a dispus disjungerea judecării cauzei, constată că prima instanţa nu a respectat principiul unui proces echitabil pentru toţi coinculpaţii trimişi în judecată.

Având în vedere poziţia coinculpaţilor, care se judecă pe procedură comună, prin aplicarea instituţiei prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală,  la acest moment, şi condamnarea inculpatului apelant B. A. C. la o pedeapsă cu limite reduse, se poate ajunge ulterior, cel puţin teoretic, după cercetarea judecătorească, a se dispune achitarea celorlalţi coinculpaţi şi a se constata că nu sunt fapte penale în cauză, astfel, fiind posibil ca instanţa să pronunţe două soluţii diametral opuse. Tocmai din acest motiv legiuitorul a stabilit că faptele inculpatului trebuie stabilite şi să fie suficiente date, suficienţa acestor date în cazul unui grup infracţional organizat trebuie să stea şi poziţia procesuală concordantă a tuturor, poziţie procesuală ce reclamă şi o aplicare a legii unitare atunci când este o coparticipare la săvârşirea faptelor.

În lumina acestor considerente, retinand ca infractiunea incriminata la art. 7 din Legea nr. 39/2003 presupune, intre altele, existenta unui grup format din minim trei persoane, observand ca prin sentinta supusa prezentei analize, judecatorul fondului a retinut existenta acestei infractiuni doar in privinta inculpatului B. A, instanta de control judiciar a apreciat ca, intr-un cadru procesual unic trebuie analizata si transata existenta sau inexistenta infractiunii mentionate. Din acest considerent, s-a apreciat ca disjungerea cauzei este o solutie incorecta care ar putea afecta stabilirea adevarului si, in final, justa solutionare a cauzei.

Pentru a garanta respectarea principiului aflarii adevarului, apreciind ca imprejurarea existentei unui grup de minim trei persoane trebuie facuta in acelasi cadru procesual,  Curtea  a constatat ca se impune trimiterea prezentului dosar la instanta fondului pentru ca aceasta sa se pronunte asupra eventualei contributii a fiecareia dintre persoanele trimise in judecata la savarsirea faptelor penale imputate.

Numai în aşa fel se va garanta dreptul lor la un proces echitabil în lumina prevederilor C.E.D.O.  amintite mai sus.

Domenii speta

Spete similare