Rejudecarea în caz de extrădare

Rejudecarea cauzei celui judecat şi condamnat în lipsă se poate realiza doar în condiţiile în care acesta a fost efectiv predat autorităţilor române în baza unei cereri de extrădare sau a unui mandat european de arestare.

Decizia penală nr. 361/R/14.03.2012 a Curţii de Apel Galaţi

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.1435//25.05.2011 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr.4006/233/2011 a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă, cererea de rejudecare formulată în temeiul art. 5221 C.proc.pen. de către condamnatul H.I., cu privire la sentinţa penală nr. 1416/21.05.1999, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 3174/P/1998. De asemenea, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul H.I., de suspendare a executării sentinţei penale nr. 1416/21.05.1999 a Judecătoriei Galaţi. În temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen., condamnatul H.I. a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Galaţi sub nr. 4006/233/2011, petentul-condamnat H.I. a solicitat rejudecarea – în temeiul art. 5221 Cod de procedură penală – a  cauzei  ce a format obiectul dosarul nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galaţi, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 1416/21.05.1999. Totodată petentul condamnat a solicitat şi suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea cererii de rejudecare.

Motivele invocate de condamnat au fost judecarea sa în lipsă şi nerespectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale proprii judecăţii în primă instanţă.

În vederea soluţionării cererii formulate de petentul-condamnat H.I., instanţa de fond a dispus ataşarea dosarului nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galaţi, dosar în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 1416/21.05.1999, precum şi dosarul nr. 5955/233/2007 a Judecătoriei Galaţi, în care a fost soluţionată o altă cerere de rejudecare a cauzei formulată de condamnatul H.I..

Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 771/P/1997 din 26.02.1998, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului H.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale (prevăzută de art. 288 alin. 1 C.pen.), uz de fals (prevăzută de art. 291 C.pen.) şi înşelăciune (prevăzută de art. 215 alin. 2 C.pen.), constând în aceea că a întocmit o adresă fax prin falsificare şi s-a folosit de aceasta pentru a înşela firma SC AL... SRL de cantitatea de 446.830 tone grâu, în valoare de 109.383.984 lei (ROL).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 3174/P/1998 din 10.03.1998.

Prin sentinţa penală nr. 1416/21.05.1999 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul H.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen. (faptă din ianuarie 1996) şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen. În temeiul dispoziţiilor art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997, s-au constatat graţiate integral şi condiţionat cele două pedepse a câte 2 ani închisoare.

În temeiul art. 215 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen., inculpatul H.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În baza art. 71 C.pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C.pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 117 C.pen., s-a dispus expulzarea inculpatului H.I. după executarea pedepsei aplicate.

În baza art. 14 C.proc.pen., raportat la art. 998 şi urm. Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 109.383.984 lei către partea civilă SC AL... SRL

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel partea civilă  SC AL... SRL, apelul fiind respins prin decizia penală nr. 62/19.01.2000 a Tribunalului Galaţi.

Împotriva celor două hotărâri,  partea civilă SC AL... SRL a declarat recurs care, de asemenea, a fost respins prin decizia penală 489/13.04.2000 a Curţii de Apel Galaţi.

După rămânerea definitivă a hotărârii, pe numele inculpatului H.I. a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1472/1999 din 05.10.2000.

Întrucât condamnatul a părăsit teritoriul României şi hotărârea de condamnare nu a putut fi pusă în executare, acesta a fost dat în urmărire internaţională, în vederea arestării. La data de 01.12.2006, Biroul Naţional Interpol a informat instanţa de executare că, condamnatul a fost arestat provizoriu la aceeaşi dată de către autorităţile olandeze, în vederea extrădării către România.

La data de 06.12.2006, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 8377/233/2006, Judecătoria Galaţi a admis cererea de extrădare.

La data de 02.07.2008, autorităţile olandeze au informat Ministerul Justiţiei că persoana condamnată H.I. a fost pusă în libertate. Ulterior, acesta a părăsit teritoriul Olandei cu destinaţia Israel, unde se află şi în prezent.

La data de 11.05.2007, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 5955/233/2007, condamnatul H.I. a solicitat, în temeiul art.5221 C.proc.pen., rejudecarea cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galaţi, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 1416 din 21.05.1999 a Judecătoriei Galaţi.

Prin încheierea din data de 22.08.2007 a Judecătoriei Galaţi, în temeiul art. 5221 C.proc.pen., s-a admis în principiu cererea de rejudecare a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr. 3174/P/1998, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 1416 din 21.05.1999 de către Judecătoria Galaţi.

Prin sentinţa penală nr. 1907/31.10.2007 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 5955/233/2007, rejudecându-se cauza, s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art.10 lit. a C.proc.pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. 1 C.pen., art. 291 C.pen. şi art. 215 alin. 2 C.pen., întrucât faptele sesizate nu există. În temeiul art. 346 alin. 3 C.proc.pen., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC AL... SRL

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi partea civilă SC AL... SRL Bucureşti.

Prin decizia penală nr. 144/07.03.2008, Tribunalul Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 1907/31.10.2007 a Judecătoriei Galaţi, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen., raportat la art. 10 lit. g C.proc.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. 1 C.pen., art. 291 C.pen. şi art. 215 alin. 2 C.pen., toate cu aplicarea art. 13 C.pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale. Totodată s-a dispus anularea mandatului de executare nr. 1941/1999, emis la data de 06.06.2000 în baza sentinţei penale nr. 1416/1999 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la 13.04.2000 prin decizia penală nr. 489/R/2000 a Curţii de Apel Galaţi.

Apelul promovat de partea civilă SC AL... SRL Bucureşti a fost respins, ca inadmisibil.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi condamnatul H.I..

Prin decizia penală nr. 734/R/08.12.2008, Curtea de Apel Galaţi a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul H.I., a casat decizia penală nr. 144/2008 a Tribunalului Galaţi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 682/121/2009.

Prin decizia penală nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galaţi, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, s-a respins ca fiind nefondată cererea de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului 3174/P/1998 al Judecătoriei Galaţi, formulată de condamnatul H.I.

Împotriva deciziei penale nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galaţi, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi condamnatul H.I., prin apărător ales.

Prin decizia penală nr. 168/26.02.2010, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a casat decizia penală nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare, a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare a dosarului nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galaţi, formulată de condamnatul H.I.

Prin aceeaşi hotărâre, Curtea de Apel Galaţi a respins ca inadmisibil apelul părţii civile SC AL... SRL Bucureşti şi ca nefondat recursul condamnatului H.I.

La data de 17.02.2011, condamnatul H.I., prin apărător ales, a formulat o nouă cerere de rejudecare a cauzei, ce a format obiectul dosarului nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galaţi, solicitând totodată şi suspendarea executării hotărârii de condamnare.

În motivarea cererii condamnatul a susţinut că cererea de rejudecare este admisibilă deoarece, pe de o parte, dispoziţiile art. 5221 C.proc.pen., au fost modificate de la data soluţionării cererii anterioare, iar pe de altă parte, chiar instanţa de control judiciar a constatat admisibilitatea în continuare a unei astfel de cereri. De asemenea, s-a mai susţinut că pentru admiterea cererii de rejudecare nu este necesar ca persoana condamnată să fie extrădată, ci este suficient, ca în cauză să se fi formulat o cerere de extrădare. Pe fond, petentul a solicitat, în principal, achitarea sa, întrucât este nevinovat, iar în subsidiar, încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare astfel formulată de condamnatul H.I., prin prisma motivelor invocate, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 5221 C.proc.pen., în cazul în care  se  cere  extrădarea sau predarea pe baza unui mandat european de arestare a unei  persoane  judecate si  condamnate  in  lipsa,  cauza  va  putea  fi rejudecata de către instanţa care a judecat in prima instanţa, la  cererea condamnatului. Rejudecarea cauzei se face în condiţiile art. 32 alin.  1  din  Legea nr. 302/2004, potrivit căruia noua procedură de judecată are drept scop salvgardarea drepturilor la apărare ale persoanei care,  judecată şi condamnată în lipsă, nu a avut cunoştinţă de procesul pornit împotriva sa şi, prin urmare, nu a fost în măsură să-şi facă singură apărările.

A opinat instanţa de fond că, din perspectiva tehnicii de reglementare folosite, legiuitorul a voit ca în procedura rejudecării după extrădare (sau predarea în baza unui mandat european de arestare),  care  constituie o nouă procedură de judecată, să fie puse în aplicare de către instanţă regulile impuse în conţinutul dispoziţiilor art. 405 - 408 C.proc.pen. Privind obiectul acestei proceduri, instanţa este ţinută a face unele verificări prealabile, şi anume: dacă  hotărârea dată în cauză este definitivă, dacă persoana condamnată a fost extrădată sau predată în baza unui mandat european de arestare, asupra scopului extrădării persoanei  condamnate, respectiv, dacă s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă (ceea ce are drept consecinţă verificarea competenţei de judecată şi dispunerea în consecinţă) şi asupra modului în care a avut loc judecata iniţială, în sensul dacă persoana extrădată/predată în baza unui mandat european de arestare a fost judecată şi condamnată în lipsă.

A mai arătat prima instanţă că procedura instituită de art. 5221 C.proc.pen. este una specială, de judecată ce are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, prin contradictorialitate, principiu care nu s-a putut aplica la judecarea în lipsa sa. Aşadar dreptul la o nouă procedură de judecată este o condiţie pentru acordarea extrădării, însă exercitarea acestui drept se poate realiza doar în momentul în care s-a procedat efectiv la extrădare. Numai astfel se poate garanta respectarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care instituie dreptul persoanei de a se apăra ea însăşi, de a întreba şi de a obţine audierea, ceea ce presupune implicit prezenţa inculpatului în faţa instanţei de judecată.

Faţă de actele aflate la dosar, instanţa a constatat că în cauza de faţă procedura de extrădare nu a fost finalizată, condamnatul H.I. nefiind adus în România, astfel încât acesta nu poate beneficia de rejudecarea cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 5221 C.proc.pen. Aserţiunea condamnatului, în sensul că formularea unei cereri de extrădare este suficientă pentru ca o persoana condamnată să beneficieze de rejudecarea cauzei, este lipsită de suport legal. În acest sens, a apreciat instanţa de fond că acest aspect rezultă cu certitudine din dispoziţiile secţiunii a 3-a, cu denumirea marginală „Efectele extrădării în România” din Legea nr. 302/2004. Astfel, în articolul 72 din lege („Primirea extrădatului”) se prevede în mod expres că „Persoana extrădată, adusă în România, va fi, de urgenţă, predată administraţiei penitenciare sau autorităţii judiciare competente, după caz. Dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la art. 32 alin. (1)”. Aşadar, din dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că doar persoana extrădată, adusă în România, va fi rejudecată la cerere dacă a fost condamnată în lipsă. Este adevărat că rejudecarea nu este o facultate a instanţei, ci este un drept al persoanei judecate şi condamnate în lipsă, însă acesta poate fi exercitat numai după derularea procedurii de extrădare.

Totodată, a mai arătat prima instanţă că sunt nefondate susţinerile condamnatului în sensul că cererea de rejudecare este admisibilă deoarece, pe de o parte, dispoziţiile art. 5221 C.proc.pen. au fost modificate de la data soluţionării cererii anterioare, iar pe de altă parte, chiar instanţa de control judiciar a constatat admisibilitatea în continuare a unei astfel de cereri. Este adevărat că dispoziţiile art. 5221 C.proc.pen. au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, însă nu în sensul dorit de condamnat. Astfel, prin modificarea adusă prin Legea nr. 202/2010, legiuitorul a inclus în categoria persoanelor care pot solicita rejudecarea şi persoanele predate în baza unui mandat european de arestare, fără a aduce alte modificări cu privire la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune rejudecarea. De altfel, acolo unde legiuitorul a dorit să dea eficienţă juridică doar depunerii cererii de extrădare a făcut-o în mod expres, în acest sens fiind dispoziţiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului, în sensul că instanţa de control judiciar a constatat admisibilitatea în continuare a cererii de rejudecare a cauzei, aceasta nu poate fi primită de instanţă. Din motivarea deciziei penale nr. 168/26.02.2010 a Curţii de Apel Galaţi, rezultă că instanţa de control judiciar a stabilit că, condamnatul H.I. poate solicita rejudecarea cauzei, doar după finalizarea extrădării şi predării sale către statul român, condiţie care nu a fost încă îndeplinită în speţă.

Nefondată a fost apreciată de către instanţa de fond şi susţinerea apărătorului petentului, în sensul că în cazul judecării unei cereri de rejudecare a cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C.proc.pen., nu se impune analiza admisibilităţii în principiu a cererii. Deşi nu a fost reglementată distinct şi concret faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă însă din conţinutul art. 405 alin. 1 C.proc.pen., ce se aplică în mod corespunzător, instanţa este ţinută, totuşi, a face anumite verificări prealabile privind obiectul acestei proceduri, şi anume dacă hotărârea dată în cauză este definitivă, dacă persoana condamnată a fost extrădată/predată s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă, ceea ce are drept consecinţă verificarea competenţei de judecată, asupra modului în care a avut loc judecata iniţială, în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost prezent la judecarea cauzei. Neîndeplinirea oricăreia dintre aceste condiţii atrage sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii cererii de rejudecare, justificată de exercitarea unui drept procesual în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. Faza admiterii în principiu este o judecată de admisibilitate cu privire la exercitarea unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei sau netemeiniciei solicitării. Această din urmă apreciere instanţa o poate realiza numai după ce a constatat că dreptul de a supune judecăţii o anume chestiune este în acord cu condiţiile instituite de lege în acest sens. Altfel spus, numai după o judecată formală (asupra formelor prescrise de lege) se poate da o soluţie pe fond care statuează asupra temeiniciei sau absenţei acesteia. Din întreaga reglementare a soluţionării cererii de revizuire în faţa instanţei, la care fac trimitere dispoziţiile art. 5221 alin. 2 C.proc.pen., rezultă că voinţa legiuitorului a fost aceasta, aspect evident din normarea expresă a două stadii şi a soluţiilor care o însoţesc. Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluţiile ce pot fi pronunţate sunt admiterea în principiu a cererii de rejudecare prin încheiere, conform art. 5221 alin. 2 C.proc.pen. în referire la art. 403 alin. 3 teza I C.proc.pen., sau de respingere ca inadmisibilă a cererii, prin sentinţă, conform art. 5221 alin. 2 C.proc.pen., în referire la art. 403 alin. 3 teza a II-a C.proc.pen.

Raportat la toate aceste aspecte, reţinând că faţă de petentul-condamnat H.I. procedura de extrădare nu a fost finalizată, acesta nefiind predat către România, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de acesta, privind rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului  dosarul nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galaţi. Totodată, faţă de soluţia pronunţată în cauză cu privire la cererea de rejudecare, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă şi cererea de suspendare a executării hotărârii de condamnare, formulată de petentul-condamnat H.I.. Reţinându-se culpa procesuală a petentului-condamnat, în baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen. acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 1435/25.05.2011 a Judecătoriei Galaţi, în termen legal a declarat apel, prin apărător ales, condamnatul H.I., criticând-o ca netemeinică şi nelegală. În motivarea apelului, condamnatul a reiterat aspectele menţionate în cererea de rejudecare.

Prin decizia penală 258 din 7.12.2011 a Tribunalului Galaţi s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul H.I.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că, în mod judicios, prima instanţă a ajuns la concluzia că prezenta cerere de rejudecare formulată de condamnatul H.I. nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 5221 C.proc.pen.

Potrivit art. 5221 C.proc.pen., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Din analiza textului legal menţionat, rezultă că pentru a se proceda la rejudecarea unei cauze penale trebuie întrunite unele condiţii, respectiv:

-cererea să fie formulată de către o persoană pentru care s-a cerut extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare, în vederea executării unei pedepse cu închisoarea aplicată de o instanţă naţională;

-persoana respectivă, a cărei extrădare sau predare a fost cerută de către statul român, sa fi fost judecată şi condamnată în lipsă.

În acord cu opinia exprimată de prima instanţă, Tribunalul a considerat că dispoziţiile art. 5221 C.proc.pen. au drept scop armonizarea legislaţiei române cu normele internaţionale, mai ales cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care prevede, ca o garanţie implicită a asigurării unui proces echitabil, dreptul celui trimis în judecata de a fi prezent în faţa instanţei. După cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mod constant în jurisprudenţa sa, posibilitatea pe care trebuie să o aibă acuzatul de a lua parte la şedinţa de judecată decurge din obiectul şi scopul ansamblului dispoziţiilor art. 6 din Convenţie, deoarece lit. c), d) şi e) ale paragrafului 3 al articolului menţionat recunosc „oricărui acuzat” dreptul „de a se apăra el însuşi”, „de a interoga sau de a face să fie interogaţi martorii”, „de a fi asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba utilizată în şedinţa de judecată”, toate acestea fiind de neconceput fără prezenţa sa.

Prezenţa unui acuzat în instanţă capătă o importanţă capitală datorită atât dreptului său de a fi ascultat, cât şi datorită necesităţii de a fi controlată exactitatea afirmaţiilor sale, de a le confrunta cu cele ale eventualei victime ale cărei interese trebuie protejate, precum şi cu declaraţiile martorilor.

Pe de altă parte, astfel cum s-a subliniat şi de către instanţa de fond, Tribunalul a observat că, în privinţa cererii de rejudecare formulate de condamnatul H.I., instanţele s-au pronunţat deja, prin decizia penală nr. 168/26.02.2010 a Curţii de Apel Galaţi stabilindu-se, în mod definitiv, că cererea de rejudecare a dosarului nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galaţi este inadmisibilă, atâta vreme cât procedura de extrădare a condamnatului H.I. nu a fost finalizată şi nu s-a efectuat predarea condamnatului către autorităţile române. Or, la acest moment, condamnatul H.I. nu a fost predat încă autorităţilor române.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul H.I. criticând-o pe motive de nelegalitate.

Prin recursul promovat condamnatul a arătat că în mod greşit instanţa de apel nu a ţinut cont şi nu a analizat actele medicale depuse la dosar din care rezultă că este bolnav de cancer, situaţie ce făcea imposibilă prezenţa sa la proces.

A mai arătat condamnatul că în cauza în care s-a dispus condamnarea sa, şi a cărei rejudecare o solicită nu a fost legal citat.

Condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei în care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, susţinând că nu este obligatorie prezenţa întrucât Legea 302/2004 nu prevede expresis verbis că rejudecarea nu poate avea loc decât în prezenţa persoanei extrădate sau a persoanei predate  în baza unui mandat european de arestare.

A mai susţinut condamnatul că în mod greşit instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii prin care a invocat intervenirea prescripţiei executării pedepsei.,

Prin recursul promovat, condamnatul a solicitat casarea hotărârilor anterioare şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul este nefondat.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 3859  Cod procedură penală, constatăm că  hotărârile anterioare sunt legale şi temeinice.

Considerăm că în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare formulată în temeiul art.5221 Cod procedură penală de către condamnatul H.I., cu privire la sentinţa penală 1416/21.05.1999 a Judecătoriei Galaţi.

Conform art.5221 Cod procedură penală în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Rejudecarea cauzei se face în condiţiile art.32 alin.1 din Legea 302/2004, potrivit cărora noua procedură de judecată are drept scop salvgardarea drepturilor la apărare ale persoanei care, judecată şi condamnată în lipsă,nu a avut cunoştinţă de procesul pornit împotriva  sa şi,  prin urmare, nu a fost în măsură să-şi facă toate apărările necesare.

Împărtăşim opinia invocată de instanţele anterioare conform cărora căreia rejudecarea cauzei se poate realiza  doar în  prezenţa persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare.

Aplicarea dispoziţiilor art.5221 Cod procedură penală asigură respectarea drepturilor persoanelor judecate şi condamnate în lipsă, oferindu-se posibilitatea de a participa  nemijlocit la desfăşurarea procedurilor.

Însă, pentru a se proceda la  admiterea cererii formulate în baza art.5221 Cod procedură penală şi implicit la rejudecarea  cauzei este necesar ca persoana condamnată să fie prezentă efectiv în faţa instanţei de judecată.

Ar fi contrar dispoziţiilor legale în materie să se admită o cerere întemeiată pe disp. art.5221 Cod procedură penală, fără ca persoana  condamnată să fie predată efectiv în baza mandatului european sau a cererii de extrădare către statul de executare, şi să se procedeze  la o rejudecare a cauzei tot în lipsa  acesteia.

Or, prin instituirea dreptului  condamnatului de a solicita rejudecare cauzei  sale s-a urmărit respectarea tuturor drepturilor  procesuale ce implică participarea nemijlocită la desfăşurarea procedurilor, la audierea  celorlalte părţi şi a martorilor dar şi dreptul  de a da declaraţii în faţa organelor judiciare pentru asigurarea unei apărări efective.

Concluzionând, aşa cum au arătat şi instanţele anterioare, apreciem că în condiţiile în care nu s-a realizat predarea condamnatului către  autorităţile judiciare române nu se impune admiterea cererii de rejudecare.

Considerăm că omisiunea instanţei de apel de a analiza actele medicale depuse de condamnat nu poate influenţa  legalitatea deciziei recurate.

Împrejurarea că petentul condamnat lipseşte justificat ori nu de la judecarea cererii de faţă nu poate impune o altă soluţie în cauză, întrucât aşa cum am arătat mai sus, demararea procedurilor  de rejudecare a cauzei se poate face doar în condiţiile în care acesta ar fi prezent.

Având în vedere obiectul cauzei (cerere de rejudecare întemeiată pe disp. art.5221 Cod procedură penală) considerăm  că nu se impunea analizarea  direct în calea de atac a apelului, a cererii formulată pe cale incidentală vizând împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale.

Domenii speta

Spete similare