Drepturi banesti

Dosar nr.9083/108/2013*

Sentinţa civilă nr.1178/12.06.2014 a respins acţiunea reclamantului cu aceeaşi motivare, iar Curtea de Apel Timişoara, prin decizia nr.1118/20.11.2014 dată în apel, a respins apelul şi a menţinut sentinţa primei instanţe.

Sporurile de ore festive şi ore şcoală la foştii angajaţi CFR pentru care există adeverinţe sau adrese de la angajator în care se arată că nu s-a plătit CAS-ul pentru aceste sporuri.

Modul de aplicare al deciziei  nr.19/2012 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Constată că prin cererea înregistrată la data de 25.11.2013, contestatorul L. I., în contradictoriu cu pârâta C. J. P. Arad şi C. N. P. P., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei mele pentru limita de vârstă cu nr.238644/04.07.2012 emisa de C. J. P. Arad ca netemeinică si nelegală şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limita de vârsta cu valorificarea sporurilor de ore festive, ore suplimentare şi acord global, astfel cum sunt ele atestate de adeverinţa nr. 2,3E1,4/28/20.01.2012 eliberata de angajatorul SNTFM CFR Marfă S.A. Timişoara şi adeverinţa nr.371/3/AR/346/22.03.2011 emisă de Sucursala Regională CF Timişoara, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că reclamantul s-a adresat intimatei cu o cerere de recalculare a pensiei pe baza adeverinţei nr.2,3E1,4/28/20.01.2012 şi adeverinţei nr.371/3/AR/346/22.03.2011 care atestă venituri realizate in perioada de activitate cum sunt: sporul de vechime, muncă grea, ore de noapte, ore festive, venitul tarifar şi venitul brut, ore de noapte şi ore de acord global. Intimata a respins cererea de recalculare pe motiv că sporurile ore festive, ore scoală si ore suplimentare pe motiv că aceste sporuri nu ar avea caracter permanent în înţelesul anexei nr.15 din H.G. nr.257/2011. Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestaţie la Comisia Centrală de Contestaţii, dar aceasta nu a răspuns în termenul legal de 45 de zile.

Se arată că atât decizia de recalculare cu nr. 238644/04.07.2012 este netemeinică şi nelegală deoarece sporurile în discuţie au constituit indiscutabil, baza de calcul a CAS, contribuţia la sistemul asigurărilor sociale fiind datorată la salariul brut pentru perioada în discuţie.

Pentru aceste sporuri încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat, prevedea aceasta sarcina asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nici o distincţie. Decretul nr.389/1972 avea incidenţă pe întreaga perioada in discuţie 1980-2001, deoarece acesta a fost abrogat doar după apariţia Legii nr.19/2000, respectiv prin art.1 din OUG nr.49/2001 de modificare a Legii nr.19/2000, abrogat la rândul lui de art.198 din Legea nr.19/2000 la data de 01 aprilie 2001. Prin urmare, dat fiind ca unicul criteriu in stabilirea cuantumului pensiei, recunoscut ca atare de Legea nr.263/2010, îl constituie cel al contributivităţii şi ca din acest punct de vedere cererea este probata, decizia de pensionare emisa de intimată încalcă grav principiul care guvernează calculul pensiei, stabilit prin legea pensiilor.

Un alt motiv pentru care este nelegală decizia de pensionare contestată este argumentat prin prisma temeiului de drept pe baza căruia şi-a întemeiat cererea de recalculare, respectiv pe art.165 alin.1 din Legea nr.263/2010 care cuprinde dispoziţii tranzitorii cu privire la perioada 1990-2001, obligatorii pentru intimata. Astfel, în privinţa calcului punctajului mediu anual, pentru perioadele anterioare anului 2001, dispoziţiile art. 165 alin.(l) din Legea pensiilor, stabilesc cu valoare de principiu in materia calculului pensiei ca la determinarea punctajelor anuale ... se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.

Raţionamentul art.165 alin.1 lit. c din Legea nr.263/2010 care cuprinde dispoziţii tranzitorii pentru perioadele de cotizare anterioare anului 2001, este acela de a acoperi posibila inechitate intre persoanele care au contribuit la fondul de cotizare înainte de anul 2001 si cele care au contribuit si după anul 2001, urmare a faptului ca după anul 2000, nivelul salariilor, si implicit a contribuţiilor, a crescut exploziv ca urmare a inflaţiei accelerate. Prin neluarea în considerare a sporurilor ore festive, ore scoală si ore suplimentare, care atestă contribuţia la fondul asigurărilor sociale, intimata i-a stabilit o pensie intr-un cuantum net inferior celui la care as fi legal îndreptăţit, ceea ce evident îl prejudiciază.

În drept contestatorul îşi întemeiază contestaţia pe dispoziţiile art.154, art.165 din Legea 263/2010, Legea 57/1974, Decretul nr. 389/1972, Lege nr.49/1992.

În probaţiune se depune decizia de pensionare contestată, contestaţia formulată şi adeverinţele nr.2,3E1,4/28/20.01.2012 şi nr.3/1/3/AR/346/22.03.2011.

Intimata C. J. P. Arad, legal citată, nu se prezintă în faţa instanţei dar depune întâmpinare prin care invocă excepţia de prematuritate a introducerii acţiunii deoarece dosarul administrativ de pensie este înaintat C. N. P. Bucureşti care nu a răspuns până în prezent.

Pe fond se solicită respingerea ca nefondată a acţiunii reclamantului, deoarece prin Decizia nr.238644/04.07.2012 a Casei Judeţene de Pensii Arad, s-a respins cererea de recalculare a pensiei reclamantului deoarece sporurile solicitate nu sunt sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr.15 pc.VI din H.G. nr.257/2011

Faţă de pretenţiile şi motivele invocate de reclamant în cuprinsul acţiunii, se arată că potrivit art.165 al.2 din Legea nr.263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare. Conform art.127 alin.1 din H.G. nr.257/2011 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin.(2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15 din norme. Conform notei nr. 1874/24.11.2006 a CNPAS Bucureşti, compensaţiile acordate conform decretului nr.46/1982, nu pot fi utilizate la calculul pensiei deoarece conform art.6 din acest act normativ, nu s-a datorat contribuţia de asigurări sociale.

 În probaţiune intimata depune adresa prin care dosarul de pensie al contestatorului a fost înaintat la CNPP Bucureşti.

La solicitarea instanţei, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă Timişoara, Sucursala Banat Oltenia, a depus adresa nr.2.3.F1.2/94/21.02.2014 (fila 63 dosar).

De asemenea, la solicitarea reprezentantului reclamantului s-au depus fişele pentru evidenţa remuneraţiei muncii cu privire la reclamant pe anii 1990-1996 şi statele de plată salarii pentru alţi angajaţi.

În temeiul art.248 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei prematurităţii invocată de pârâtă.

 Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Analizând excepţia de prematuritate a introducerii acţiunii, instanţa constată că potrivit deciziei nr.956/13.11.2012 a Curţii Constituţionale, s-a hotărât că dispoziţiile art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010, sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii, nu împiedică accesul la justiţie.

 Prin urmare, în cazul de faţă reclamantul a formulat contestaţie în termen legal, dar aceasta nu a fost soluţionată de către Comisia Centrală de Contestaţii în termen de 45 de zile, conform art.150 al.4 din Legea nr.263/2010, astfel încât reclamantului nu îi poate fi încălcat dreptul de acces la justiţie pentru motivul că nu i s-a soluţionat contestaţia în termen legal şi obstacula dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru a-şi vedea realizate pretenţiile.

 Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge excepţia de prematuritate a acţiunii, ca neîntemeiată.

 Pe fondul cauzei, se constată că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă, iar prin decizia nr.238644/04.07.2012 (fila 9 dosar), i-a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei prin care a solicitat valorificarea sporurilor de ore festive, ore suplimentare şi acord global, stabilite prin adeverinţele nr.2,3E1,4/28/20.01.2012 şi nr.371/3/AR/346/22.03.2011, deoarece aceste sporuri nu au caracter permanent

Reclamantul a depus adeverinţele nr. 2,3E1,4/28/20.01.2012 şi nr. 3/1/3/AR/346/22.03.2011 (filele 13-23 dosar) eliberată de angajator, în care sunt evidenţiate toate sporurile de care a beneficiat şi care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, dar contestatorul susţine că la calcularea pensiei, intimata nu a ţinut seama de sporul de ore festive, sporul de ore suplimentare şi acordul global, cenzurând nejustificat luarea acestora în calcul, ceea ce a condus la o pensie cu un cuantum mai mic decât ar avea dreptul.

Tribunalul constată că potrivit art.165 al.1 şi 2 din Legea nr.263/2010, se prevede că la determinarea punctajelor anuale, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă iar pe lângă aceste salarii se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Legea nr.49/1992 prin care s-a modificat art.10 din Legea nr.3/1977 şi care la rândul ei a fost abrogată prin Legea nr.19/2000, a prevăzut la acest articol că „Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază şi a următoarelor: sporul de vechime în muncă; sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platformele marine de foraj şi extracţie; indemnizaţia de zbor; sporul pentru condiţii grele de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii."

Intimata a calculat aceste sporuri prevăzute de art.10 din Legea nr.3/1977 modificată prin Legea nr.42/1992, începând cu data de 01.04.1992, aşa cum prevede art.165 al.2 din Legea nr.263/2010.

De asemenea, potrivit art.127 al.1 din H.G. nr.257/2011, coroborat cu anexa nr.15 la această hotărâre, se prevede clar care sunt sporurile care nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, printre care este şi sporul pentru orele suplimentare solicitat de reclamant. Din adeverinţele nr.2,3E1,4/28/20.01.2012 şi nr.3/1/3/AR/346/22.03.2011 eliberate de angajator, referitor la sporurile solicitate, rezultă că acestea nu au fost acordate tot timpul anului, ci doar în mod sporadic, iar în aceste adeverinţe nu este specificat în mod clar şi neechivoc dacă s-a plătit CAS-ul pentru aceste sporuri. Caracterul permanent al unui spor nu este dat de faptul că acesta a fost acordat tot timpul anului, aşa cum susţine contestatorul, ci este dat de condiţiile de muncă în care a lucrat acesta.

Din contractul colectiv de muncă, rezultă că pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zile libere şi de sărbători legale, se acordă un spor de 100% din salariul de bază, acesta fiind sporul de „zile festive”, care nu este altceva decât plata orelor suplimentare lucrate, iar plata acestora nu poate constitui un spor permanent deoarece el nu depinde de condiţiile de muncă în care a lucrat contestatorul. Faptul că contestatorul a lucrat în ture şi în fiecare lună lucra în câte o sâmbătă sau duminică, nu face ca această plată suplimentară să devină spor permanent, deoarece el lucra în aceleaşi condiţii de muncă.

Prin urmare, sporul de zile festive, ore suplimentare şi ore şcoală, nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent chiar de către angajator, iar instanţa nu poate stabili peste voinţa angajatorului, în contradicţie cu contractul colectiv de muncă şi în contra prevederilor legale, alte sporuri cu caracter permanent, decât acelea care au fost avute în vedere de către angajator sau de către legiuitor.

De asemenea, din adresa nr.2.3.F1.2/94/21.02.2014 (fila 63 dosar) emisă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă Timişoara, Sucursala Banat Oltenia, rezultă în mod clar că CAS-ul s-a plătit doar pentru salariul de încadrare, sporul de vechime, sporul de muncă grea feroviară şi nu s-a plătit pentru sporul de ore festive, ore scoală si ore suplimentare şi nici asupra acordului global.

De altfel, din cele două adeverinţe nu rezultă că contestatorul ar fi lucrat în acord global decât sporadic, o lună sau două pe an începând din anul 1982 şi nu din anul 1980 aşa cum solicită contestatorul, astfel încât acesta nu poate fi luat în considerare nefiind acordat permanent.

În ceea ce priveşte plăţile efectuate în baza Decretului nr.46/1982, acestea sunt majorări salariale care nu se iau în calcul la stabilirea contribuţiei de asigurări sociale, conform art.6 al.1 din acest decret „ ... orice alte drepturi şi obligaţii care se determină, potrivit legii, în funcţie de nivelul retribuţiei se stabilesc fără a se lua în considerare majorările de retribuţie prevăzute la art. 1”.

Cu toate că adresa nr.2.3.F1.2/94/21.02.2014 (fila 63 dosar) emisă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă Timişoara, Sucursala Banat Oltenia, se referă doar la adeverinţa nr.2,3E1,4/28/20.01.2012, aceeaşi modalitate de plată a CAS-ului este valabilă şi în cazul adeverinţei nr.3/1/3/AR/346/22.03.2011, deoarece aceste adeverinţe sunt pentru perioade diferite, respectiv adeverinţa nr.2,3E1,4/28/20.01.2012 cuprinde perioada 1997 - martie 2001, iar adeverinţa nr.3/1/3/AR/346/22.03.2011 cuprinde perioada octombrie 1977 - decembrie 1996.

Acelaşi lucru rezultă şi din fişele pentru evidenţa remuneraţiei muncii pe anii 1990-1996 (filele 87-93 dosar) din care reiese că s-a reţinut doar contribuţia pentru pensia suplimentară de 2% sau de 3% la salariul de încadrare, nu şi la sporurile de ore suplimentare.

Prin decizia nr.19/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit.e) şi art.164 alin.(2) şi (3) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct.V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Prin urmare, cum art.165 din Legea nr.26372010 este o transpunere a art.164 din Legea nr.19/2000, interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.19/2012 este valabilă şi în noua reglementare, astfel încât o condiţie pentru a se lua în calcul şi celelalte sporuri, este ca pentru acestea să se fi plătit contribuţia de asigurări sociale.

În cazul de faţă, cum pentru sporurile solicitate respectiv sporul de ore festive, ore suplimentare şi acord global, nu s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, fapt dovedit prin adresa nr. 2.3.F1.2/94/21.02.2014 emisă de angajator, acestea nu pot fi luate în considerare la calculul drepturilor de pensie ale contestatorului, conform interpretării date prin decizia nr.19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.165 din Legea nr.263/2010 şi decizia nr.19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a respins contestaţia ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare