„Somaţie de plată. Condiţii de admisibilitate. Neîndeplinirea condiţiei ca obligaţia debitoarei să rezulte de înscrisuri însuşite de aceasta.”

Titlul: „Somaţie de plată. Condiţii de admisibilitate. Neîndeplinirea condiţiei

ca obligaţia debitoarei să rezulte de înscrisuri însuşite de aceasta.”

Dosar nr.: 3170/233/2008

Fond: Judecătoria Galaţi, sent.civ. nr.7609/23.10.2008

Recurs: -----

Sinteza speţei: acţiunea în instanţă având natura unei cereri în restituirea plăţii

nedatorate nu poate fi valorificată pe calea somaţiei de plată, deoarece creanţa afirmată

de creditoare – ce constă în dreptul său de a pretinde restituirea sumei plătite injust –

nu rezultă din înscrisuri însuşite de părţi.

Prin cererea înregistrată, creditoarea S.C. N.R. a solicitat instanţei, în

contradictoriu cu debitoarea S.C. L., să emită o ordonanţă prin care să someze

debitoarea să plătească suma de 13.598,98 lei, din care 3.189,39 lei reprezintă

contravaloare marfă, iar 10.409,59 lei reprezintă penalităţi de întârziere. A solicitat, de

asemenea, şi cheltuieli de judecată. În motivarea cererii a arătat între părţi a fost

încheiat un contract de vânzare-cumpărare. În schimbul mărfii livrate, debitoarea trebuia

să achite contravaloarea facturilor fiscale emise, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Pentru perioada întârzierii, creditoarea a calculat şi penalităţile de întârziere. A arătat că

sunt îndeplinite condiţiile art.1 din O.G. nr.5/2001 privind caracterul cert, lichid şi exigibil

al creanţei.

Debitoarea nu a formulat întâmpinare.

Prin sent.civ. nr.7609/23.10.2008, Judecătoria Galaţi a respins ca inadmisibilă

cererea de emitere a somaţiei de plată. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că

pentru admiterea cererii de emitere a somaţiei de plată, trebuiesc îndeplinite

următoarele condiţii: să existe o creanţă certă, lichidă şi exigibilă; creanţă să fie însuşită

printr-un înscris; creanţa să fie bănească. Potrivit art.379, alin.2 din C.pr.civ., creanţa

certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte,

chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Conform art.379,

alin.3 din C.pr.civ., creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin

însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi

a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie

opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de

creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.

Aceste condiţii de emitere a somaţiei de plată nu sunt îndeplinite în cauză. Astfel,

din motivarea cererii reiese că acţiunea creditoarei are natura unei cereri în restituire de

plată nedatorată, reglementată de art.993 din C.civ. O astfel de acţiune nu poate fi

valorificată pe calea somaţiei de plată, deoarece creanţa afirmată de creditoare – ce

constă în dreptul său de a pretinde restituirea sumei plătite injust – nu rezultă din

înscrisuri însuşite de părţi. Acţiunea ar fi fost admisibilă dacă ar fi existat înscrisuri prin

care debitoarea şi-ar fi asumat obligaţia de a restitui suma de bani plătită în plus.

Admiterea unei astfel de acţiuni presupune cercetarea unor condiţii precum efectuarea

plăţii, valabilitatea acesteia, caracterul său nedatorat etc., care nu se pot face în

procedura somaţiei de plată. Având în vedere condiţiile de admisibilitate precum şi

specificul sumar al procedurii somaţiei de plată care nu permite administrarea de probe

pentru dovedirea existenţei creanţei, instanţa urmează să respingă cererea de emitere

a somaţiei de plată, creditoarea având la dispoziţie pentru valorificarea creanţei calea

dreptului comun potrivit art.7 din O.G. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată (faţă

de care somaţia nu are autoritate de lucru judecat, conform art.11^1 din acelaşi act

normativ).

Hotărârea a rămas irevocabilă prin neintroducerea acţiunii în anulare de către

creditoare.

Domenii speta

Spete similare