Civil-anulare proces verbal de contravenţie

Hotărâre 797R din 18.03.2014


DOSAR NR.12457/1748/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 797R

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DIN  18.03.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT  DIN:

PRESEDINTE: E.M.

JUDECĂTOR: D.A.

JUDECĂTOR: N.G.

GREFIER : I.L.

 Pe rol se află soluţionarea recursului civil, formulat de recurentul S. C. împotriva sentinţei civile nr…../23.10.2012, pronunţată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. …/1748/2011, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă recurentul personal legitimat cu CI seria … nr. …, CNP …. şi asistat de apărător ales lipsind intimatul. 

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care

Recurentul prin apărător, depune la dosar răspunsul emis de CNADNR urmare a adresei prin care se solicita comunicarea de relaţii cu privire la starea drumului.

Tribunalul în temeiul disp. art. 305 raportat la disp. art. 167 C. proc. Civ. încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise şi acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.

Recurentul prin apărător, solicită admiterea recursului. Arată că instanţa de fond a înlăturat planşele foto depuse la dosar cu motivarea că acestea erau făcute într-un alt anotimp decât cel în care s-a petrecut fapta, motiv pentru care s-a formulat adresă către CNADNR care a comunicat faptul că în data de 12.12.2011 pe acel tronson de drum se efectuau lucrări. Arată că sentinţa civilă nu corespunde adevărului şi că în afară de procesul verbal aflat la fila 20 din dosar IPJ Ilfov răspunde că nu mai există nici un alt mijloc de probă şi deşi acest proces verbal se bucură de o prezumţie de veridicitate însă această prezumţie este una simplă. Arată de asemenea că în faţa instanţei de fond s-a solicitat încuviinţarea probei testimoniale în care să fie audiat ca martor o persoană care se aflat într-o altă maşină şi care putea confirma faptul că singura posibilitate a recurentului de a revenii pe … era să efectueze o manevră la stângă, manevră care de altfel nu era interzisă. Arată că nu solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L,

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.12.2011, sub nr. …/1748/2011, contestatorul S.C. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu intimatul IPJ ILFOV, să se dispună anularea procesului-verbal seria CP nr. …întocmit de reprezentanţii intimatului la data de 12.12.2011 prin care a fost amendat cu suma de 402 lei şi i-a fost reţinut permisul de conducere pentru 60 de zile.

 În motivare, contestatorul a susţinut că este adevărat că a circulat în zona indicată la data de 12.12.2011 însă în mod categoric nu a săvârsit contraventia retinută în procesul-verbal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile OUG nr. 195/2002, iar în dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri si cu martori.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, precizând că fapta a fost constatată de agentul constatator în mod direct prin propriile sale simturi, nefiind înregistrată foto/video.

În temeiul art. 167 C.pr.civ şi art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 instanţa a încuviinţat pentru petent proba cu înscrisuri si proba testimonială, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei.

La dosar au fost depuse înscrisuri şi a fost audiat martorul B. P.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond analizand materialul probator administrat in cauza, a reţinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal seria … nr. … întocmit de reprezentanţii intimatului la data de 12.12.2011, contestatorul S.C. a fost sanctionat contraventional cu 6 puncte amendă în cuantum de 402 lei si suspendarea exercitiului dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 60 de zile, pentru ca in data de 12.12.2011, ora 20:20, DNCB km. 25 G., a condus auto cu nr. de înmatriculare …. pe sos. DNCB pe contrasens de la iesirea de pe str. …. pe DNCB până la intrarea de str. … sens către B. punând în pericol participantii la trafic, contraventie prevăzută si sanctionata de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sanctiuni contraventionale si suspendarea exercitiului dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 60 de zile.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa a reţinut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private. 

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. 

Potrivit art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 constituie contraventie circulaţia pe sens opus, cu excepţia cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depăşire.

Instanţa de fond a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanţei, instanţa apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

În acest caz, simpla negare a petentului în sensul ca faptele nu corespund adevărului nu este suficienta, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumtia simpla născută.

Deşi petentul a negat săvârşirea contravenţiei, se constată că la momentul constatării contravenţiei, aceasta a semnat procesul-verbal, fără obiecţiuni.

Instanţa a apreciat că declaraţia martorului B.P. nu poate fi retinută în conditiile în care martorul face referire la o altă situatie decât cea retinută în procesul-verbal, petentul fiind sanctionat pentru că ar fi circulat pe sensul opus iar nu pentru depăsirea unor lucrări ce se efectuau pe …., depăsire ce a avut loc în opinia martorului fără încălcarea liniei continue.

Mai mult instanta de fond nu a retinut nici plansele foto depuse de contestator privind lucrările de reparatii ale drumului, planse care, după aspectul vegetatiei, au fost făcute în anotimpul cald în timp ce sanctionarea petentului a avut loc în luna decembrie 2011.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanţa a reţinut că amenda contravenţională aplicată, 6 puncte amenda în cuantum de 402 lei, reprezentând minimul prevăzut de lege, este proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi de gravitatea acesteia, iar sanctiunea complementara a fost legal aplicata.

Faţă de situaţia de fapt şi de drept expusă, instanţa de fond a constata că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. …/23.10.2012, a formulat recurs petentul solicitând  admiterea recursului, anularea procesului verbal de contravenţie şi exonerarea sa de la plata amenzii aplicate şi anularea măsurii reţinerii permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile şi în subsidiar înlocuirea pedepsei aplicate cu cea a avertismentului.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că deşi procesul verbal se bucură de o prezumţie de veridicitate acesta nu este una absolută astfel că respectarea dreptului la apărare presupune existenţa unei proceduri echitabile în faţa instanţei de judecată aceasta având posibilitatea de a combate cele reţinute în procesul verbal, tocmai pentru a înlătura orice abuzuri săvârşite de agenţii Poliţiei Rutiere în condiţiile în care singura dovadă în sensul celor reţinute o reprezintă consemnările acestora.

Recurentul a arătat că la intersecţia dintre …. şi …, manevra de întoarcere nu este interzisă în acea zonă, conducătorii auto având astfel posibilitatea de a se deplasa către centru B. dinspre localitatea P.-L.. Astfel a arătat recurentul că agentul constatator în loc să descrie cu exactitate fapta săvârşită de petent a consemnat faptul că acesta semnalizase intenţia sa de a face stânga, pentru a intra din nou pe …...

S-a mai arătat că susţinerile petentului au fost deplin confirmate de martorul audiat în cauză, care a declarat, sub jurământ că motivul pentru care petentul a încălcat linia de marcaj între cele două sensuri de mers, înainte de a efectua manevra de a face la stânga se datorează unor lucrări ce se efectuau pe banda aflată lângă axul drumului, adică pe banda pe care trebuia să se afle petentul pentru a putea efectua această manevră, fără însă a pune în vreun fel în pericol siguranţa traficului rutier.

Recurentul a arătat că a semnat fără obiecţiuni procesul verbal însă acesta a fost influenţat de agentul constatator şi că deşi la faţa locului se afla martorul indicat de petent, agentul constatator nu i-a pus în vedere acestuia să semneze procesul verbal, tocmai pentru a nu fi citat în instanţa în cazul în care s-ar fi contestat măsura aplicată, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare.

S-a mai arătat că deşi este adevărat faptul că susţinerile petentului şi ale martorului audiat în cauză ar putea fi afectate de subiectivism, acest lucru este la fel de valabil şi pentru agentul constatator, care este şi el supus erorii de apreciere, mai ales într-un astfel de caz, în care autovehiculul se afla în mişcare şi la o oarecare distanţă faţă de locul unde este poziţionat agentul respectiv. Totodată, deşi reprezentant al statului român, agentul constatator nu îndeplineşte condiţia de imparţialitate cerută în jurisprudenţa CEDO în ceea ce priveşte organul care aplică o sancţiune. Prin urmare nu este niciun motiv pentru care instanţa de judecată să acorde o valoare mai mare aprecierii agentului constatator în raport cu cea a petentului, confirmată de declaraţia martorului audiat.

Recurentul a arătat că atâta timp cât intimatul a arătat că nu există nicio altă probă care să confirme susţinerile agentului constatator, astfel că apare ca evident faptul că pot apărea dubii cu privire la fapta reţinută în sarcina petentului. Chiar dacă un proces verbal de constatarea a contravenţiei este considerat un act emanat de la reprezentantul autorităţii publice, acestea trebuie însoţit de minime dovezi în sprijinul reţinerilor agentului constatator.

Recurentul a criticat aprecierile instanţei cu privire la declaraţia martorului audiat în cauză, care reţine faptul că acesta ar fi făcut referire la o altă situaţie de fapt, arătând că în situaţia în care instanţa nu ar fi fost pe deplin lămurită cu privire la situaţia de fapt, avea posibilitatea de a adresa întrebări martorului sau petentului, precum şi de a ordona din oficiu, administrarea altor mijloace de probă. Fără a explica pe deplin argumentele pentru care a decis să înlăture întreg materialul probator depus de pârât, instanţa de fond a avut în vedere numai consemnările agentului constatator deşi acesta a săvârşit un abuz de drept prin emiterea procesului – verbal în lipsa unor mijloace de probă.

S-a mai arătat că prezumţia de nevinovăţie a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul – verbal nu are caracter absolut, prezumţia de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul – verbal, deşi din probele administrate de acuzare instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Recurentul a mai arătat că în prezenta cauză nu poate opera prezumţia de temeinice a procesului verbal de contravenţie, având în vedere probatoriul administrat, astfel încât se naşte o îndoială rezonabilă cu privire la săvârşirea faptei contravenţionale. Prin urmare, în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie, aplicarea prezumţie de temeinicie a procesului verbal de contravenţie în prezenta cauză ar fi contrară garanţiilor prevăzute de art. 6 CEDO.

Deşi legal citat cu copia motivelor de recurs intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând  recursul civil de faţă, tribunalul  constata următoarele

Prin procesul-verbal seria CP nr. 1187164 întocmit de reprezentanţii intimatului la data de 12.12.2011, contestatorul S.C. a fost sanctionat contraventional cu 6 puncte amendă în cuantum de 402 lei si suspendarea exercitiului dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 60 de zile, pentru ca in data de 12.12.2011, ora 20:20, DNCB km. 25 G., a condus auto cu nr. de înmatriculare …. pe sos. DNCB pe contrasens de la iesirea de pe str. … pe DNCB până la intrarea de str. …. sens către B.  punând în pericol participantii la trafic, contraventie prevăzută si sanctionata de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sanctiuni contraventionale si suspendarea exercitiului dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 60 de zile.

Tribunalul constată că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea disp. art. 16 şi următoarele din OG 2/2001 a căror încălcare atrag nulitatea actului.

Totodată, recurentul petent a recunoscut fără obiecţiuni săvârşirea contravenţiei menţionate în procesul verbal contestat şi a semnat procesul verbal la solicitarea agentului constatator. În consecinţă, în cuprinsul procesului verbal de contravenţie nu se impunea menţionarea unui martor asistent, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de disp. art. 19 din OG 2/2001 aşa cum susţine recurentul petent.

Tribunalul constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanţei, instanţa apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. 

Simpla negare a recurentului petent în sensul ca faptele nu corespund adevărului nu este suficienta, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumtia simpla născută.

La solicitarea recurentului petent a fost audiat de către instanţă martorul B.P.

Tribunalul constată că martorul relatează o stare de fapt care nu corespunde cu cea reţinută în procesul verbal de contravenţie, fiind posibil ca martorul să relateze o altă împrejurare având în vedere că acesta nu a apreciat cu aproximaţie data sau perioada din anul 2011 la care se referă în declaraţia dată.

Totodată, nu sunt relevante nici planşele foto depuse la dosarul cauzei de către recurentul petent, pe de o parte aceste planşe nu prezintă momentul desfăşurării stării de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie iar pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond după aspectul vegetaţiei, aceste planşe au fost realizate în sezonul cald iar fapta reţinută în procesul verbal de contravenţie a fost săvârşită la jumătatea lunii decembrie.

Tribunalul constată că recurentului petent nu i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, acesta a avut posibilitatea să propună probe în faţa instanţei pentru a contrazice starea de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie.

În ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii, tribunalul apreciază că fapta menţionată în procesul verbal prezintă un grad ridicat de pericol social, iar agentul constatator a făcut o corectă aplicare a disp. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Având în vedere că recurentul petent nu a făcut dovada netemeinicie procesului verbal de contravenţie iar pe de altă parte a recunoscut fără obiecţiuni săvârşirea faptei reţinută în procesul verbal de contravenţie, imediat după săvârşirea acesteia, tribunalul constată că sentinţa civilă recurată este legală şi temeinică iar în baza art. 312 C. proc. Civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de recurentul S.C. împotriva sentinţei civile nr….5/23.10.2012, pronunţată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. …/1748/2011, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI ILFOV ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.03.2014

Preşedinte Judecător  Judecător 

E.M.  D.A. N.G.

 Grefier

I.L.

Concept red. gref. L.I-.

Red. Jud: NG./2exemplare

Jud.fond :Budei Claudia Oana - Jud. /Cornetu

Domenii speta