Civil-anulare proces-verbal

Dosar nr. 6350/1748/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2625/2014

Şedinţa publică de la 24 Noiembrie 2014

Completul compus din:

Preşedinte: D.C.

Judecător: V.E.

Judecător: G.P.N.

Grefier: O.A.M.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul I.N.C.-D.C.F.  împotriva sentinţei civile nr. …/14.05.2014  pronunţată de Judecătoria Cornetu,  în contradictoriu cu intimata C.N. A.D.N.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs, s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei;

Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi că nu sunt probe noi în calea de atac.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine cauza în pronunţare spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de fata, instanţa constata următoarele:

Prin sentinţa civila nr. …/14.05.2014  Judecătoria Cornetu a admis în parte  plângerea formulata de petenta I.N.C.-D.C.F BUCUREŞTI în contradictoriu cu intimata, C.N. A.D.N.R;  a menţinut procesul-verbal de constatare a contravenţiei, seria R12 nr. 0218809/10.04.2012 şi au anulat tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal menţinut. Totodată, a respins cererea de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt şi în drept a acestei soluţii prima instanţa a reţinut următoarele :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 03.05.2012 petentul .N.C.-D.C.F BUCUREŞTI a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A., anularea procesului-verbal seria…nr. …/10.04.2012, exonerarea de la plata amenzii contravenţionale şi a tarifului de despăgubire, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, că procesul-verbal este nul întrucât nu poartă semnătura agentului constatator, semnătura electronică nefiind valabilă, că denumirea petentului nu este trecută în mod corect, că sancţiunea aplicată este disproporţionată faţă de gradul de pericol social al faptei.

 În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, art. 242 CPC.

În probaţiune, petentul a depus, în fotocopie, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestate şi un set de înscrisuri.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 36 din O.G. 2/2001.

Intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la data de 29.03.2013 relaţii privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, certificat calificat şi planşă foto. Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.

După analizarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria … nr. …/10.04.2012, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în valoare de 750 lei, stabilindu-se în sarcina sa şi obligaţia de a achita tariful de despăgubire în valoare de 420,36 lei. Agentul constatator a constatat că, în data de 24.11.2011, ora 16.12, petentul a circulat cu vehiculul cu nr. de înmatriculare …., pe A2 km 12 + 450 m, în dreptul localităţii G., jud. Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă, fapta săvârşită fiind prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 şi sancţionată de art. 8 alin. 2 şi 3 din O.G. nr. 15/2002.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalităţii sale, prima instanţa a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancţiunea nulităţii absolute, întrucât acesta conţine numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.

Instanţa de fond a mai reţinut că susţinerile referitoare la neidentificarea corectă a contravenientului sunt neîntemeiate, procesul-verbal contestat cuprinzând aceste menţiuni.

Cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal contestat, prima instanţă a constatat că acesta cuprinde semnătura electronică a agentului constatator din cadrul CNADNR SA, cu respectarea dispoziţiilor  Legii nr. 455/2001.

Procesul verbal de constatare şi sancţionare a  contravenţiei menţionează expres că acest document a fost generat şi semnat electronic, motiv pentru care judecătoria a apreciat că nu poate fi identificat niciun motiv pentru care actul să nu poate fi calificat drept "înscris în formă electronică"  în sensul art. 4 pct.2 din Legea nr.455/2001.

De asemenea instanţa de fond a mai considerat că informaţia cuprinsă în cadrul procesului verbal poate fi citită atât prin intermediul unui program informatic, cât şi prin intermediul altui procedeu similar, sau chiar pe suport de hârtie, întrucât, odată generat şi semnat electronic, înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizică pe suport de hârtie.

 Prin urmare instanţa de fond a  apreciat,  în situaţia generării ulterioare unui înscris electronic, dacă informaţia pe care aceasta o cuprinde este tipărită pe suport de hârtie pentru a fi comunicată ca atare, acest fapt nu îi înlătură acestuia calitatea de înscris în formă electronică.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, care este permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanţa de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Analizând înscrisurile depuse de intimată la dosar, instanţa a constatat faptul că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei, procesul-verbal contestat fiind legal şi temeinic întocmit de către organul constatator. 

În ceea ce priveşte plata tarifului de despăgubire, conform art. 2 din Legea nr. 144/2012 „tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”. Instanţa a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu anterior intrării în vigoare a legii nr. 144/2012.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa de fond  a admis în parte plângerea contravenţională, a menţinut procesul-verbal contestat şi a anulat tariful de despăgubire aplicat.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate, faţă de lipsa culpei procesuale a intimatei, instanţa a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentinţe civile, a formulat recurs recurentul  .N.C.-D.C.F -ICCF BUCUREŞTI solicitând instanţei  admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate cu reţinerea spre rejudecare,  iar pe fond anularea procesului verbal seria … nr…./10.04.2012 şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale. În subsidiar, au declarat apel împotriva sentinţei civile nr…. / 14.05.2014, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei apelate cu reţinerea spre rejudecare,  iar pe fond anularea procesului verbal seria … nr…./10.04.2012 şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale.

 Recurenta apreciază că instanţa de fond a dat o interpretare greşită legii şi trebuia să admită cererea aşa cum a fost formulată, nu doar în parte. De asemenea, apreciază că procesul-verbal este nul faţă de lipsa semnăturii agentului constatator  şi pentru toate motivele indicate de parte în plângerea contravenţională.

Mai precizează partea că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea legii contravenţionale mai favorabile lato sensu, prin care OG numărul15/2002 modificată prin Legea nr 144/2012 prevede un termen de prescripţie mai scurt decât termenul general de 6 luni, aceasta putând fi aplicată retroactiv, conform art.15 alin.2 din Constituţie, iar în această situaţie răspunderea contravenţională a recurentei-petente fiind prescrisă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile  art. 304 pct.8, art.312 Cod procedura civilă, art.483 şi urm. NCPC, inclusiv art.488 alin.1 pct.8, în subsidiar art.466 şi urm.NCPC, OG 15/2002, OG 2/2001.

Cererea este scutită de taxa de timbru, potrivit art. 30 alin.1  din OUG 80/2013.

Recurenta a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. 

Intimatul - petent, legal citată, a formulat întâmpinare la data de 14.11.2014 prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală.

Intimata arată că instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condiţiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 şi că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001,  susţinerile recurentei fiind nefondate.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei este generat şi tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR şi, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2011 privind semnătura electronică, are asociată semnatura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat şi generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea 455/2001 prevede: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii". Procesul verbal de constatare a contravenţiei contestat conţine menţiunea expresă ca a fost generat si semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 si a HG nr.1259/2001 de către agentul constatator cu certificatul calificat emis de C.SA.

Intimata subliniază că procesele verbale de constatare a contravenţiei sunt înscrisuri generate si semnate in forma electronica, cu respectarea prevederilor legale in materie, iar sub aspectul naturii lor juridice, Legea privind semnătura electronica, la art.6 si .7 , prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia  opune.

Intimata apreciază că recurenta-petentă a facut o confuzie intre, pe de o parte, generarea unui înscris in formă  electronica si, pe de alta parte materializarea pe suport de hârtie a acestor date si informaţii astfel generate.

Procesul - verbal de constatare a contravenţiei  a fost generat si semnat electronic, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reţine că legea privind semnătura electronică trebuie interpretată sistematic, art.6 şi art.7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură eletronică.

Ca argumente suplimentare, recurenta mai indică şi faptul că semnarea electronică a proceselor-verbale de contravenţie de către agentul constatator valorează totuşi asumarea celor consemnate în acestea, iar în plus OG numărul2/2001 nu stabileşte ce fel de semnătură se aplică pe acest tip de procese-verbale.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, că nu este utilizatorul de facto al autovehiculului, intimata se raportează la prevederile art. 7 din O.G. 15/2002 : "responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile , precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine În exclusivitate utilizatorilor români ... " , iar orice schimbare a proprietarului / utilizatorului autoturismului in cauza devine opozabila terţilor doar după transcrierea dreptului de proprietate in evidentele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor competent.

 Atâta timp cât recurenta figurează ca şi proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât şi în evidenţele serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculări, nicio altă persoană fiind menţionată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravenţional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, şi acesteia îi revine obligaţia de a face dovada valabilităţii rovinietei.

Recurenta apreciază că recurentul interpretează în mod greşit art.9 alin.3 din OG 15/2002, considerând  ca răspunderea contravenţionala este prescrisa.

Art. 9 alin.3 paragraful ultim prevede : "Procesul-verbal se întocmeşte si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale pentru încălcarea prevederilor art.8 alin. 1 ".

Partea subliniază că aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie intr-un termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, cum prevede art.13 alin. 1 din OG nr.2 / 2001,  în speţă fapta a fost săvârşită la 24.11.2011, constatată la data de 10.04.2012, dată la care s-a întocmit şi procesul-verbal seria …, adică în interiorul termenului legal de prescripţie de 6 luni de la săvârşirea faptei. De asemenea, procesul-verbal a fost comunicat contravenientului la data de 25.04.2012 cu respectarea dispoziţiilor legale.

Recurenta apreciază că prin apariţia Legii nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, intenţia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de zile de la data constatării contravenţiei sa nu se pot încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenţiei la perioada de 30 de zile, si in nici un caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripţie a răspunderii contravenţionale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Întâmpinarea fost motivată pe dispoziţiile art.308 alin.2 Cod proc.civ., OG 15/2002 şi OG 2/2001.

În conformitate cu prevederile art. 242 Cod procedură civilă  a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului .

Analizând sentinţa civila recurată in raport de motivele invocate instanţa constată următoarele:

Cu privire la motivul de recurs ce vizeaza  incălcarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001, tribunalul arată că  în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul  stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. 1259/2001).

Semnătura electronica in sensul legii nr. 455/2001  reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise , care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiţii stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar , sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel incit orice modificare sa fie identificabila.

Semnătura reprezintă un eşantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a ataşat semnătura . De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparţine persoanei a cărei semnătura a fost ataşata cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenţionat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului.

Documentele  semnate electronic beneficiază astfel de garanţia autenticitatatii, integrităţii si nerepudierii in instanţa a informaţiilor digitale.

Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica , dar orice document  semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conţine informaţia că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.

Trebuie realizata distincţia intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte materializarea pe suport de hârtie a  datelor si informaţiilor  create astfel.

Exista  menţiune expresa in procesul verbal de constatare si sancţionare a  contravenţiei  ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care actul  sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepţiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001.

Fără îndoiala procesul verbal cuprinde o informaţie  susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.

 Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informaţia pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.

Apoi, din interpretarea dispoziţiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenţiei de către agentul constatator, insa noţiunea de constatare prin propriile simţuri a contravenţiei de către agentul constatator nu se confunda cu noţiunea de flagranta, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfăşurării activităţii ilicite.

Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces verbal de constatare a contravenţiei in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.

Legea contravenţionala nu impune constatarea contravenţiilor in flagrant, iar pe de alta parte, date fiind particularităţile activităţii de constatare a contravenţiilor la regimul taxelor pentru circulaţia pe drumurile publice , si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenţie se poate vorbi de o constatare prin propriile simţuri, respectiv de constatarea datorata simţurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuţiilor de serviciu si care a constatat contravenţia in flagrant, dar nu cunoştea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obţinute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.

Cu privire la încălcarea prevederilor art. 14 din Og nr. 2/2001 , tribunalul constată că recurentul a dat o gresită interpretare normei legale invocate. Din analiza actelor dosarului se constată că procesul verbal de contraventie a fost comunicat contravenientului la data de 01.02.2012, la mai putin de o lună de la momentul aplicării contraventiei.

Aşadar, in măsura in care încheierea procesului-verbal a avut la baza informaţii rezultate din înregistrările obţinute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, petentul  nu a dovedit ca înregistrările  nu ar reflecta realitatea, în mod corect s-a reţinut săvârşirea contravenţiei în sarcina petentului  faţă de puterea probanta a planşelor foto înfăţişate de recurenta intimată, din care rezulta ca autoturismul recurentului  a fost surprins  pe autostrada A2 km12+450m, G., jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul .N.C.-D.C.F  împotriva sentinţei civile nr. …/14.05.2014  pronunţată de Judecătoria Cornetu,  în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24.11.2014.

PREŞEDINTE,   JUDECATOR, JUDECATOR,

D.C. V.E. G.P.N.

GREFIER,

O.A.M.

Concept red. gref. A.O..

Red. Jud: NG../2exemplare

Jud.fond : Damaschin Eniko - Jud. /Cornetu

Domenii speta

Spete similare