Revendicare imobiliara

Conţinut speţă Prin Decizia nr.6 din data de 27 Ianuarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosar nr. 259/43/2009 a admis apelurile declarate de pârâtele SC H SA, şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva Sentinţei civile nr.1821 din 20 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.4468/2001.

A schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că:

A admis în parte  acţiunea formulată de reclamanta PM şi continuată de succesorul acesteia, PG, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (actual AVAS), şi SC H SA.

S-a dispus acordarea în favoarea reclamantului de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru imobilul în litigiu, compus din teren în suprafaţă de 368 mp, şi construcţii cu o suprafaţă de 257 mp, reprezentând locuinţă, magazin de desfacere şi hală de fabricaţie (în suprafaţă de 202 mp), şi depozit de făină (în suprafaţă de 55 mp).

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind anularea Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.410 din 27 iulie 1995 şi a Actului adiţional din data de 15 martie 1996 încheiat între FPS şi SC H SA.

Au fost menţinute dispoziţiile privind obligarea pârâtelor să plătească reclamantului suma de 325 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată şi  privind  restituirea către SC H SA a sumei de 70 lei (RON) în contul 2511009-1501225 la BRD, sumă plătită în contul Biroului de expertiză de pe lângă Tribunalul Harghita.

Prin Sentinţa civilă nr.1821 din 20 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 4468/2001, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta PM în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi S.C. H S.A. şi a constatat că imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul statului fără titlu valabil, a constatat nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare cu privire la imobilul mai sus arătat, respectiv a Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 410 din 27 iulie 1995 şi a actului adiţional din data de 15 martie 1996, încheiat între fostul F.P.S. şi S.C. H S.A., a dispus restituirea în natură, pe seama reclamantei, a acestuia, a obligat pârâţii să plătească reclamantei 3.250.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată şi a dispus restituirea pe seama S.C. H S.A. a sumei de 700.000 lei(ROL) în contul nr. 2511009 – 15012205 la B.R.D. – sumă plătită în contul Biroului de Expertiză de pe lângă Tribunalul Harghita. 

Împotriva Deciziei nr.6 din data de 27 Ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosar nr. 259/43/2009, au formulat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, PG de succesorul defunctei PM.

Ambele recursuri au fost respinse de ÎCCJ prin Decizia nr.4 din data de 15 Ianuarie 2013.

Instanţa de control judiciar a reţinut că privatizarea prin transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute de stat nu a reprezentat şi o înstrăinare a bunurilor imobile evidenţiate în patrimoniul societăţii comerciale.

Astfel, cererea privind anularea  contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor apare ca lipsită de interes, întrucât chiar dacă s-ar admite, nu s-ar ajunge la finalitatea urmărită de reclamant, bunul rămânând în continuare în patrimoniul SC H SA prin efectul Legii nr.15/1990.

S-a mai reţinut că imobilul nu poate fi restituit în natură. Chiar dacă prin acţiune s-a cerut doar restituirea în natură, iar instanţa constată că această modalitate nu se poate realiza, poate dispune acordarea măsurilor reparatorii corespunzătoare, în virtutea controlului judiciar la care art.26 al Legii 10/2001 o abilitează, în realizarea caracterului reparator al actului normativ special.

Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art.16 din Titlul VII din Legea 247/2005 ÎCCJ a menţionat că prin Decizia LII/2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că prevederile cuprinse in art. 16 si următoarele din titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind procedura administrativa pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplica deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării in vigoare a acestei legi, contestate in termenul prevăzut in Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, drept urmare instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra refuzului soluţionării.

În speţă pârâta SC H SA nu a soluţionat cererea reclamantei ci a transmis-o pârâtei AVAS, care nici acesta nu a soluţionat cererea. Ca urmare măsura dispusă în apel, în raport de dispoziţiile legale în materie a fost dată cu respectarea prevederilor legale.

Domenii speta

Spete similare