Pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; promisiunea de vânzare – act de acceptare a succesiunii; dovada proprietăţii bunului promis spre vânzare. - art.688, art.689 cod civil

Promisiunea de vânzare făcută de către pârâtă este un act de dispoziţie, care echivalează cu o acceptare tacită a moştenirii, în sensul art. 689 din Vechiul Cod civil, în vigoare la data decesului numitei G.N.

 Având în vedere prevederile art. 688, potrivit cu care efectul acceptării se suie până în ziua deschiderii succesiunii, tribunalul consideră că prin acceptarea moştenirii, pârâta şi-a consolidat necondiţionat calitatea de moştenitor, iar drepturile şi obligaţiile rezultând din succesiune s-au contopit cu patrimoniul propriu al promitentei – vânzătoare, acceptarea succesiunii definitivând transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului autoarei pârâtei.

Aşa fiind, proprietatea asupra bunului s-a transmis în patrimoniul pârâtei de la data decesului mamei acesteia, astfel că, la data la care s-a încheiat  antecontractul de vânzare – cumpărare între părţi, aceasta era proprietara terenului pentru care reclamanţii au achitat preţul.

Faptul că nu a avut loc o dezbatere succesorală ca urmare a decesului defunctei G.N., nu constituie un impediment în a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic cu privire la vânzarea – cumpărarea terenului obiect al antecontractului intervenit între părţi, câtă vreme pârâta, în calitate de promitentă – vânzătoare, a dobândit proprietatea asupra imobilului ca  efect al acceptării moştenirii mamei sale.

Prin sentința civilă nr.1086 din 09.04.2013 Judecătoria Slobozia a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanţii B.D. şi B.C. în contradictoriu cu pârâta V.M..

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 09.04.2012, pârâta s-a obligat să vândă reclamanţilor dreptul de proprietate asupra terenului arabil in suprafaţă totala de 11.500 mp, la preţul de 6.500 lei încasat integral de parată la data întocmirii antecontractului.

Cu privire la terenul ce a făcut obiectul antecontractului, instanţa a reţinut că acesta a fost dobândit prin constituirea dreptului de proprietate, de numita G.N., mama pârâtei, decedată şi a cărei succesiune nu a fost dezbătută.

Deşi instanţa a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1516 şi art. 1527-1528 din Noul Cod civil, în temeiul cărora este admisibilă pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, a reţinut că aceasta trebuie să se realizeze cu respectarea cerinţelor generale de validitate pentru contracte, prevăzute de art. 1179 din Noul Cod civil, printre care şi cea privind existenţa în patrimoniul promitentei a imobilului a cărui vânzare a fost promisă, condiţie ce nu este îndeplinită în speţă.

Astfel, a considerat că bunul obiect al antecontractului de vânzare – cumpărare nu este proprietatea promitentei - vânzătoare, deşi aceasta este unica moştenitoare a mamei sale, apreciind că este necesar ca acest aspect să fie constatat de către o instanţă de judecată, în cadrul unei acţiuni de dezbatere a succesiunii defunctei sau de către un notar public prin emiterea unui certificat de moştenitor.

Instanţa a apreciat că în situaţia în care promisiunea de vânzare este încheiată de un succesibil al proprietarului bunului, nu se poate trece peste etapa absolut obligatorie a dezbaterii succesiunii defunctului, stabilirii masei succesorale şi a calităţii de moştenitor, atât pentru perfectarea actului în forma autentică la notar cât si pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, care are rolul de a suplini consimţământul uneia din parţi, considerente pentru care a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal au declarat recurs motivat reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se că instanţa de fond a interpretat greşit actele deduse judecăţii, schimbând natura şi înţelesul vădit al acestora, aşa cum este reglementat în art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susţinut că instanţa nu a aplicat litigiului dedus judecăţii regulile privitoare la antecontractul de vânzare-cumpărare, la moştenire şi nu a analizat clauzele din contract privind obligaţiile asumate de promitentul vânzător.

În mod eronat instanţa de fond a considerat că nu s-au produs dovezi în sensul că pârâta are calitatea de moştenitor a defunctei G.N., din actele de stare civilă şi din chiar cuprinsul sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 1180/10.04.2012 emisă de Primăria comunei GL rezultând clar că pârâta este unica moştenitoare a defunctei, în calitate de unică fiică.

A pune în sarcina reclamantului culpa inexistenţei unui certificat de moştenitor este exagerată şi lipsită de temei, această obligaţie incumbă promitentului-vânzător şi nu promitentului-cumpărător.

Ori, reclamantul a fost nevoit să apeleze la instanţa de judecată deoarece pârâtul, încasând preţul, nu a făcut nici un demers pentru perfectarea actelor în formă autentică, inclusiv eliberarea certificatelor de moştenitor, fiind notificat în acest sens.

Tribunalul, analizând sentinţa pronunţată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul ca fiind fondat pentru cele ce urmează:

Într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta este unica moştenitoare a defunctei G.N., cea care a deţinut în proprietate terenul obiect al promisiunii de vânzare – cumpărare încheiată între părţi.

Promisiunea de vânzare făcută de către pârâtă este un act de dispoziţie, care echivalează cu o acceptare tacită a moştenirii, în sensul art. 689 din Vechiul Cod civil, în vigoare la data decesului numitei Gheorghe Neacşa.

 Având în vedere prevederile art. 688, potrivit cu care efectul acceptării se suie până în ziua deschiderii succesiunii, tribunalul consideră că prin acceptarea moştenirii, pârâta şi-a consolidat necondiţionat calitatea de moştenitor, iar drepturile şi obligaţiile rezultând din succesiune s-au contopit cu patrimoniul propriu al promitentei – vânzătoare, acceptarea succesiunii definitivând transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului autoarei pârâtei.

Aşa fiind, proprietatea asupra bunului s-a transmis în patrimoniul pârâtei de la data decesului mamei acesteia, astfel că, la data la care s-a încheiat  antecontractul de vânzare – cumpărare între părţi, aceasta era proprietara terenului pentru care reclamanţii au achitat preţul de 6500 lei.

Faptul că nu a avut loc o dezbatere succesorală ca urmare a decesului defunctei G.N. nu constituie un impediment în a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic cu privire la vânzarea – cumpărarea terenului obiect al antecontractului intervenit între părţi, câtă vreme pârâta, în calitate de promitentă – vânzătoare, a dobândit proprietatea asupra imobilului ca  efect al acceptării moştenirii mamei sale.

Potrivit art. 1669 alin. 1 din Noul Cod civil, sub imperiul căruia s-a încheiat promisiunea de vânzare, când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite

Apreciind că în cauză s-a făcut dovada că pârâta este proprietara terenului în suprafaţă de 11.500 mp, situat în extravilanul comunei Gheorghe Lazăr, judeţul Ialomiţa, că reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţia principală asumată prin antecontract, aceea de a achita preţul convenit, constatând reaua-credinţă a pârâtei, care nu s-a conformat obligaţiei convenite în antecontract, aceea de a încheia contractul în formă autentică, deşi a fost notificată prin executorul judecătoresc, tribunalul consideră că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, astfel încât urmează a admite recursul formulat de recurenţi, a modifica în tot sentinţa în sensul admiterii cererii şi a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Domenii speta

Spete similare