Constatare nulitate absolută contract de vânzare – cumpărare. Reaua-credinţă a părţilor contractante.

Constatare nulitate absolută contract de vânzare – cumpărare. Reaua-credinţă a părţilor contractante.

Dosar nr. ….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia Nr. 543/2012

Şedinţa publică de la 19 Martie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant C Gh. D F împotriva sentinţei civile nr….. pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. …..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a lipsit recurentul reclamant C Gh.D F, reprezentat de avocat P N, a răspuns intimatul pârât P V asistat de avocat M L, a lipsit intimata pârâtă D I a răspuns intimatul pârât D P. V.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.

Avocat P N, pentru recurentul reclamant  C Gh. D F precizează că recursul priveşte numai soluţionarea cererii reconvenţionale şi solicită admiterea acesteia, modificarea sentinţei  în sensul respingerii cererii reconvenţionale. În subsidiar solicită casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru a se pune în discuţia părţilor temeiul juridic al acestei cereri. Susţine oral restul motivelor scrise.

Avocat M L, pentru intimatul pârât P V a solicitat respingerea recursului ca nefondat, a susţinut că contractul de vânzarea cumpărare al recurentului a fost încheiat cu rea credinţă şi în frauda legii, motivând că acesta a cunoscut că bunul fusese vândut anterior intimatului pârât. Mai susţine că urmare a plângerii penale formulată de intimat s-a constatat existenţa faptei penale a vânzătorului şi s-a aplicat o amendă administrativă. Cu cheltuieli de judecată.

Intimatul pârât D P. V solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub număr dosar …, reclamantul C Gh D F, a chemat în judecată pârâtul P V şi a solicitat să se dispună obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul situat în Novaci, strada P…,cu suprafaţa utilă de 63,06 mp şi o boxă la subsol în suprafaţă de 10,11 mp.

Pârâtul a depus cerere reconvenţională depunând şi chitanţa privind taxa de timbru în cuantum de 10 lei şi sentinţa civilă nr.  … pronunţată de Judecătoria Novaci, Decizia civilă nr. … pronunţată de Tribunalul Gorj şi a solicitat introducerea în cauză a numiţilor DV şi D I.

Prin sentinţa civilă nr.1882 din 29.11.2011 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. 150/267/2010 s-a anulat ca insuficient timbrată acţiunea principală, formulată de reclamantul C Gh D F împotriva pârâtului P V.

A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional P V, în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţional C Gh. D F şi pârâţii reconvenţionali D V şi D I.

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 457 din 03/03/2009 de BNP V S-Horezu, încheiat între D V şi D în calitate de vânzători, şi C Gh D F , în calitate de cumpărător.

A fost obligat reclamantul-pârât reconvenţional C Gh D  F şi pârâţii D I şi D V la 2624 lei cheltuieli de judecată către pârâtul-reclamant reconvenţional P V.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că  prin acţiunea principală, reclamantul C Gh. D F a solicitat a fi obligat pârâtul P V să-i lase în deplină proprietate liniştită posesie apartamentul situat în Novaci, strada Parângului, nr. 72, scara 2, et. 1, judeţul Gorj, al cărui proprietar este în baza contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.  457/2009, de către Notarul Public V S.

Că, reconvenţional, pârâtul P V a solicitat constatarea nulităţii absolute a acelui contract autentic de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu reclamantul şi numiţii DV şi D I, ce au fost introduşi în cauză în calitate de pârâţi, invocând faptul că reclamantul nu mai putea vinde un lucru pe care nu îl mai avea în proprietate.

S-a analizat cu prioritate excepţia insuficientei timbrări a acţiunii principale şi s-a constatat  că în raport de valoarea obiectului acţiunii, rezultată din contractul de vânzare-cumpărare, reclamantul datora taxă de timbru în cuantum de 2619,96 lei şi timbru judiciar de 5 lei, obligaţie stabilită prin încheierea de şedinţă din 02.02.2010 (fila 10) şi adusă la cunoştinţa părţii, acordându-se în acest sens termen de judecată, însă la dosar a fost depusă chitanţă privind taxa de timbru în cuantum de 262 lei (fila 12):

Că, prin încheierea de şedinţă din 08.11.2011 (fila 58), s-a verificat îndeplinirea obligaţiilor părţilor privind achitarea taxelor datorate şi s-a pus în vedre reclamantului să completeze această taxă cu suma de 2227 lei, acordându-se în acest sens un alt termen de judecată.

Că, la termenul acordat obligaţia nu a fost îndeplinită, partea adversă invocând excepţia insuficientei timbrări a acţiunii principale.

În temeiul art. 20 alin.3 din legea nr. 146/1997 s-a anulat ca insuficient timbrată acţiunea principală.

Cu privire la cererea reconvenţională, s-a constatat că potrivit sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. … şi deciziei nr. … pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul cu acelaşi număr, s-a reţinut că la data de 17.02.2004, între părţi s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat chitanţă prin care pârâţii au vândut reclamantului un apartament situat în Oraşul Novaci, compus din două camere, hol şi dependinţe.

Că, prin hotărârea instanţei de fond, fost admisă acţiunea în constatare formulată de reclamantul P V împotriva pârâţilor D V şi D I şi s-a constatat că pârâţii au vândut reclamantului un apartament cu două camere, hol şi dependinţe situat în Oraşul Novaci.

Că, prin hotărârea instanţei de recurs, s-a reţinut că în materie de construcţii, înscrisul sub semnătură privată dintre părţi este translativ de proprietate, însă această împrejurare nu poate lipsi partea căreia i se contestă dreptul de a se adresa instanţei, iar poziţia pârâţilor de a nu recunoaşte înscrisul şi de a nu se prezenta la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, cu motivarea neplăţii integrale a preţului, îndreptăţeşte reclamantul în virtutea art.1073-1077 Cod Civil, să se adreseze instanţei cu o acţiune în constatare.

S-a mai reţinut că potrivit declaraţiei pârâtului-reclamant reconvenţional P V (fila 46), susţinută de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (filele 62, 63), acesta a ocupat apartamentul de la data încheierii înscrisului sub semnătură privată.

C, reclamantul C D a arătat că la data încheierii actului autentic nu s-a dus să intre şi în posesia efectivă a apartamentului întrucât ştia că este ocupat de P V cu care D avusese o înţelegere şi că nu i-ar fi dat banii, însă nu ştia care era înţelegerea şi pe ce bază (fila 64).

S-au reţinut dispoziţiile art. 1295 C.civ., potrivit cărora proprietatea este de drept strămutată de la vânzător la cumpărător îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului şi astfel, simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară ci şi suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naştere în mod valabil, în scopul de a produce efecte juridice.

Că, în susţinerea cererii reconvenţionale, pârâtul P V a invocat principiul nemo dat quod non habet, respectiv faptul că la data întocmirii contractului în formă autentică între fam. D şi reclamantul C D, cei dintâi nu mai erau proprietarii lucrului vândut, actul fiind lovit de nulitate absolută şi acest principiu este consacrat pentru actele constitutive sau translative de drepturi, în care se cere ca cel care se obligă să fie titularul dreptului.

S-a apreciat ca şi condiţie pentru valabila încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, este necesar ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, individual determinat şi că vânzarea-cumpărarea lucrului altuia în cunoştinţă de cauză, reprezentând o operaţiune speculativă, are o cauză ilicită şi deci este nulă absolut, în baza art. 948 pct. 4 C.civ. rap. la art. 966 C.civ.

Că, reaua-credinţă a vânzătorilor, pârâţii Dincă, rezultă din actele dosarului, respectiv faptul că pe rolul instanţei exista un litigiu cu privire la apartament, însă cu toate acestea au încheiat cu o altă persoană actul în forma autentică, cu o zi înainte de pronunţarea hotărârii, în baza unor declaraţii în fals, cu privire la care au fost urmăriţi penal şi s-a dispus sancţionarea cu amendă administrativă.

Instanţa nu a reţinut că reclamantul, în calitate de cumpărător, a fost de bună credinţă la încheierea actului autentic, întrucât rezultă din răspunsul la interogatoriu că avea cunoştinţă, cel puţin, despre o convenţie existentă anterior între vânzători şi cumpărătorul prin înscris sub semnătură privată, precum şi despre faptul că acesta din urmă ocupa apartamentul în litigiu, neputând invoca lipsa de diligenţă în apărarea sa.

Au fost înlăturate apărările reclamantului şi pârâţilor Dincă cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor în ceea ce priveşte publicitatea faţă de terţi a dreptului dobândit, cu motivarea că nu pot fi reţinute ca făcând dovada bunei-credinţe în analiza cauzei de nulitate invocată în speţă, acestea putând fi invocate eventual în acţiunea în revendicare în care se compară titlurile celor doi dobânditori.

S-a înlăturat apărarea reclamantului cu privire la cererea reconvenţională formulată în cauză, în sensul că se află în situaţia unui terţ cumpărător de bună credinţă, cu titlu oneros, fiind exceptat de la aplicarea efectelor nulităţii ce se produc potrivit principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial,  cu motivarea că dat fiind că nu este aplicabil speţei de faţă, reclamantul fiind chiar parte a actului a cărui nulitate se solicită şi nu terţ dobânditor, cu titlu oneros, printr-un act subsecvent actului iniţial cu privire la care s-a invocat nulitatea.

Cu privire la frauda la lege, ca motiv de nulitate, s-a reţinut că fiind invocat cu ocazia formulării concluziilor pe fond, nu va fi analizat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul C Gh. D F, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A criticat sentinţa pentru faptul că instanţa a apreciat greşit reţinând că a încheiat actul cu pârâţii D cu rea credinţă, că instanţa a soluţionat cererea reconvenţională pe un alt temei decât cel invocat de pârât, fără ca acesta să fie pus în discuţia părţilor, că vânzarea lucrului altuia nu reprezintă motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare, ci motiv de nulitate relativă care poate fi invocată decât de părţile contractante şi că sentinţa este nemotivată.

Recurentul expune considerente în susţinerea fiecărui motiv de recurs, în sensul apărărilor invocate şi cu ocazia soluţionării în fond a cererii reconvenţionale.

Tribunalul analizând recursul declarat constată că nu este fondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, reţinându-se următoarele considerente:

Greşit susţine recurentul că actul privind imobilul din litigiu a fost încheiat cu bună credinţă cu pârâţii Dincă Vasile şi Iuliana şi că această bună credinţă rezultă din faptul că ar fi cercetat registrul de carte funciară şi a constatat că bunul nu a fost înstrăinat anterior.

Reaua credinţă a recurentului rezultă din convingerea sa pe care a avut-o la încheierea actului şi nu din înscrisurile oficiale de carte funciară, convingere rezultată chiar din interogatoriu acestuia, cât şi din probele testimoniale administrate.

Din interogatoriul recurentului reclamant rezultă că în mod cert că el cunoştea situaţia de fapt şi de drept a imobilului din litigiu, în sensul că acesta fusese înstrăinat pârâtului P V care a preluat folosinţa chiar de la data intervenirii primei convenţii de vânzare.

 Există aspecte relatate prin interogatoriu de recurent care dovedesc că avea cunoştinţă de situaţia imobilului la data încheierii actului său şi că şi-a asumat un risc prin dobândirea bunului de la un neproprietar.

Faptul că a încheiat actul fără a prelua folosinţa bunului, că ştia că imobilul este locuit de o altă persoană şi că cunoştea de aproape vânzătorii, fiind nepot al pârâtei Dincă, au reprezentat împrejurări suficiente pentru a forma convingerea instanţei că a fost de rea credinţă la momentul încheierii actului.

Nu este fondat nici motivul de recurs prin care se susţine că cererea reconvenţională s-a întemeiat pe vânzarea bunului altuia şi că instanţa a soluţionat-o pe un alt temei juridic, respectiv prin reţinerea cauzei ilicite fără ca acest temei să fie pus în discuţia părţilor.

Din considerentele sentinţei rezultă că instanţa a avut în vedere motivele invocate în susţinerea cererii reconvenţionale, în sensul că s-a vândut cu rea credinţă lucrul altuia şi că vânzătorul nu era titularul dreptului de proprietate, lipsind una din condiţiile de fond referitoare la încheierea convenţiilor.

Instanţa a analizat şi a înlăturat motivat apărările reclamantului privitoare la buna sa credinţă şi a soluţionat cererea reconvenţională potrivit temeiurilor invocate şi nu a analizat frauda la lege ca şi motiv de nulitate, situaţie rezultată în mod expres din considerentele sentinţei.

Vânzarea lucrului altuia cu reaua credinţă a părţilor contractante reprezintă un motiv de nulitate absolută şi poate fi invocată de orice persoană interesată.

Greşit susţine recurentul că în speţă este vorba despre o nulitate relativă care nu putea fi invocată decât de una din părţile contractante. Atât recurentul cât şi vânzătorii au încheiat actul cu rea credinţă, deşi ambele părţi cunoşteau că bunul fusese înstrăinat anterior pârâtului Popescu Valentin.

Reaua credinţă a recurentului rezultă din interogatoriu său şi din probele administrate, iar cea a vânzătorilor  din faptul că deşi se judecau cu pârâtul în cadrul unei acţiuni ce avea ca obiect constatarea vânzării cumpărării pentru imobilul în litigiu, au înstrăinat acest imobil cu o zi anterioară pronunţării sentinţei în constatare.

Nu este fondat nici motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă raportat la art. 261 pct.5 Cod procedură civilă.

Instanţa a expus considerente suficiente analizând atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională şi pronunţându-se asupra apărărilor formulate de reclamant, rezultând pe deplin convingerea cu privire la soluţia adoptată.

Faţă de cele reţinute recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant C Gh. D F împotriva sentinţei civile nr…. pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. …...

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Martie 2012, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare