Recalculare pensie

Dosar nr. 2631/93/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILA Nr. 3077/2014

Şedinţa publică de la 08 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE C.A.M.

Asistent Judiciar M.M.

Asistent Judiciar P.R.L.

Grefier P.M.

Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale privind pe reclamant P. V. şi pe pârât C.P.S. a M.A.N., având ca obiect recalculare pensie

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au raspuns partile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este primul termen de judecata, actiune scutita de taxa timbru, s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, reclamantul a depus note scrise, dupa care:

In temeiul art. 131 alin 1 C.pr.civ rap. la art. 151-153 din Legea 263/2010 tribunalul constata ca este competent general, material si teritorial sa solutioneze prezenta cauza

In temeiul art. 255 C.pr.civ tribunalul incuviinteaza, dupa deliberari, pentru ambele parti, proba cu inscrisuri, cele de la dosar, apreciind-o utila, pertinenta si concludenta, contata proba administrata, cercetarea procesului incheiata si retine cauza spre deliberare si pronuntare:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata initial pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 3012/3/2014 reclamantul P.V. prin SCMD a solicitat, in contradictoriu cu parata C.P.S. -M.A.N si M.A.N. pronuntarea unei hotarari privind recunoasterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise in baza legii 241/2013 respectiv acordarea sumelor retinute in baza deciziilor de revizuire, in suma totala de 33988 lei, reprezentand diferenta de pensie aferenta perioadei 1.01.2012 - septembrie 2013 inclusiv. Solicita si indexarea cuantumului pensiilor stabilite in baza Legii 241/2013, aratand ca a contestat decizia in discutie fara insa ca aceasta contestatie sa fi fost solutionata de parate

Apreciaza ca daca noua lege a stabilit ca este indreptatit sa primeasca dreptuiri de pensie egale cu cele avute i anul 2010, este indiscutabil ca este indreptatit sa primeasca si diferentele de bani cu care a fost prejudiciat

Apreciaza ca prin respingerea actiunii ar fi discriminat fata de toate persoanele care pana la aparitia Legii 241/2013 au obtinut prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila revenirea la cuantumul de pensie anterior dar si fata de ceio ce au beneficiat de majorarea pensiei dupa luna ianuarie 2011

Apreciaza ca au fost privati de un bun prin diminuarea drepturilor de pensie, privare de proprietate ce nu este posibila fara o dreapta si prealabila despagubire

Se apreciază că nerestituirea diferenţelor băneşti ar crea o discriminare faţă de cei care până la apariţia Legii nr. 241/2013, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, au obţinut revenirea la cuantumul din decembrie 2010 şi restituirea diferenţei de pensie sau au beneficiat de majorarea pensiei după ianuarie 2011 în temeiul Legii nr. 119/2010 şi OUG nr. 1/2011 şi au primit şi diferenţele băneşti aferente.

În opinia reclamantului, supunerea la un regim diferenţiat faţă de alte persoane aflate în situaţii identice sau compatibile nu poate să subziste în continuare, fiind necesară stabilirea unui mod unitar aplicabil tuturor beneficiarilor pensiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

O privare de proprietate nu este posibilă fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, iar diminuarea pensiei prin efectul aplicării Legii nr. 119/2010 şi OUG nr. 1/2011 a adus atingere esenţei dreptului la pensie şi a constituit o gravă încălcare a art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 al CEDO.

Legea nr. 119/2010 şi OUG nr. 1/2011 au avut ca scop reformarea sistemului de pensii şi înlăturarea situaţiilor inechitabile pe fondul crizei economico-financiare cu care statul român s-a confruntat în momentul apariţiei acestor dispoziţii legale.

Este evident şi de netăgăduit dreptul statului de a legifera şi de a înlătura eventualele inechităţi, dar această operaţiune se impune a fi efectuată astfel încât să nu aducă atingere dreptului de proprietate, iar măsura să fie previzibilă şi să nu supună destinatarii la o sarcină excesivă şi disproporţionată.

Neacordarea diferenţelor de bani cu care a fost prejudiciat reclamantul conduce implicit la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, precum şi la un tratament discriminatoriu instituit beneficiarilor pensiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

Analiza în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie presupune o susţinere de tratament egal, cu o justificare obiectivă şi rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiaşi categorii de beneficiari de pensii –cuprinse în cadrul unei cheme profesionale identice - la momentul stabilirii pensiilor anterior lui decembrie 2010.

Trebuie reţinut şi faptul că pensia stabilită anterior lui decembrie 2010 s-a calculat în baza unor norme legale, fundamentale, iar statul trebuie să fie garantul dreptului la asigurarea socială a cuantumului pensiei.

Se mai consideră că neindexarea pensiilor creează o discriminare faţă de ceilalţi pensionari care, indiferent de cuantum, beneficiază de indexarea anuală a pensiilor. Atât pentru restituirea diferenţelor băneşti, cât şi pentru indexarea pensiei, se invocă încălcarea principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament, întrucât atunci când se indexează punctul de pensie se indexează la fel pentru toţi pensionarii

Apreciaza, de asemenea, ca sunt indreptatiti sa beneficieze de indexarea pensiilor stabilite prin dexciziile emise in baza legii 341/2013, in caz contrar fiind discriminati fata de ceilalti pensionari care beneficiaza de indexarea anuala a pensiilor functie de inflatie si de cresterea salariului real

Anexeaza Decizia 60951/1.10.2013,

Pârâtul M.A.N. în nume propriu şi reprezentant legal al Casei de pensii sectorială, a formulat întâmpinare în termenul legal de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, prevăzut de art. 201 alin. 1 NCPC, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată că la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 241/2013 se prevede că „intra sub incidenţa acestei legi doar pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite în luna decembrie 2010”, iar potrivit alin. 2, „plata drepturilor băneşti se efectuează începând cu data de 1.10.2013”.

Nu există nici un temei legal prin care se dispune restituirea diferenţelor dintre cuantumul pensiei cuvenit în decembrie 2010 şi cuantumul rezultat în urma recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie şi, cu atât mai puţin, de vreo actualizare a acestor pretinse diferenţe.

Conform dispoziţiilor alin. 4, cuantumul cuvenit în luna decembrie 2010 se menţine în plată numai până când cuantumul pensiei rezultat din înmulţirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii… este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

Aşadar, prin Legea nr. 241/2013 s-a urmărit a se reglementa exclusiv sumele ce se plătesc de către casele de pensii sectoriale, cu titlu de pensie, începând cu luna octombrie 2013 pentru anumiţi beneficiari, măsură ce are aplicabilitate limitată în timp conform prevederilor art. 1 alin. 4 şi care nu semnifică, sub nicio formă, voinţa legiuitorului de a lipsi de efecte deciziile de pensie emise în procesul integrării pensiilor speciale în sistemul public de pensii  (legea în discuţie neabrogând de altfel nicio prevedere cuprinsă în legile care au stat şi stau la baza acestui proces început în luna iulie 2010). Astfel, după cum am mai susţinut, deciziile emise de C.P. a MAN în data de 1.10.2013 nu conduc şi nu pot conduce la lipsirea de efecte a ultimelor decizii de revizuire a pensiilor, din moment ce potrivit legii, obligaţia de plată a pensiei, încetează la odată ce se stabileşte prin raportare la modificările ulterioare ale cuantumului pensiei rezultat din punctajul mediu anual determinat chiar prin aceste decizii de revizuire a pensiilor.

În consecinţă, se susţine că prevederile art. 2 din Legea nr. 241/2013 nu sunt incidente în cauză, drepturile de pensie ce se cuvin reclamantului pentru perioada 1.02.2012.1.10.2013 fiind stabilite de C.P.S. a MAN prin deciziile de revizuire a pensiilor emise în baza OUG nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011, modificate în cazul persoanelor care au transmis stagiile de cotizare realizate după data înscrierii la pensie, prin decizii de recalculare.

În privinţa principiilor ocrotirii drepturilor dobândite şi încălcarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului se arată că acestea au fost avute în vedere la acordarea pensiei de serviciu, care este un tip de pensie consacrat exclusiv de legile române, nefiind garantat de nici un principiu comunitar şi nu se încadrează în niciunul dintre tipurile de pensie recunoscute de normele comunitare.

Pe cale de consecinţă, se apreciază că nu poate fi vorba de un drept câştigat, ci mai degrabă de un drept acordat temporar de către stat, în limitele posibilităţilor sale economice.

Prin urmare, modificările privind cuantumul pensiei nu afectează dreptul de proprietate, „bunul garantat” fiind dreptul de pensie şi nu cuantumul acesteia.

Se mai invocă faptul că Legea nr. 119/2010 a fost supusă controlului anterior de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituţională a analizat criticile textelor din act atât în raport cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie, cât şi cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale.

De asemenea, se mai invocă decizia de inadmisibilitate pronunţată la data de 7.02.2012 în cauzele conexe Ana Maria Frimu şi alţii împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reţinând şi faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor de prestaţii sociale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm NCPC, Legii nr. 241/2013, Legii nr. 119/2010, legii nr. 263/2010, OUG nr. 1/2011.

La 13.06.2014 a fost disjunsa in temeiul art. 139 alin 5 NCPC cauza in ce il priveste pe reclamant, formandu-se dosarul 20354/3/2014 iar prin sentinta civila 7013/13.06.2014 Tribunalul Bucuresti, admitand exceptia de necompetenta teritoriala, a dispus declinarea cauzei in favoarea Tribunalului Ilfov

S-a format dosarul 2631/93/2014 al acestei instante

Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul o apreciaza ca nefondata si o va respinge, pentru motivele ce succed:

Prin decizia nr. 60951/1.10.2013 emisă de M.A.N. – C.P.S., depusă, în copie, la fila nr. 12 dosar atasat, în baza Legii 241/2013, cuatumul pensiei de serviciu a reclamantului a fost modificat potrivit art. 1 al actului normativ sus-mentionat, pensia devenind astfel 4677 lei brut.

Se retine ca la data emiterii acestei decizii pensia calculata prin aplicarea algoritmului prevazut de OUG 1/2011 era de 2506 lei

In ce priveste primul capat de cerere tribunalul retine ca acesta vizeaza in esenta obligarea paratei la plata sumelor reprezentand diferenta intre pensia calculata in baza principiilor Legii 19/2000 si, ulterior, legii 263/2010, potrivit OUG 1/2011 (respectiv cu respectarea principiului contributivitatii) si pensia in plata la 31.12.2010, repusa in plata de legea 241/2013.

In solutionarea acestei solicitari tribunalul urmeaza a analiza, in primul rand, daca prin intrarea in vigoare a legii 241/2013 in patrimoniul reclamantilor s-a nascut vreun drept la o astfel de restituire.

In aceasta analiza tribunalul urmeaza a avea in vedere, in primul rand, art. 1 din Legea 241/2013, ale carui dispozitii relevante prevad:

„(1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

(2) Plata drepturilor băneşti prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.

(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1).

(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menţine în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulţirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. „

In opinia tribunalului trei sunt aspectele ce se desprind din analiza textului de lege invocat anterior si care prezinta relevanta sub aspectul solutionarii prezentei cauze, si anume:

1. Dispozitiile legii 241/2013 se aplica exclusiv acelei categorii de pensionari militari ale caror drepturi de pensie , asa cum au fost ele calculate in baza principiilor Legii 19/2000, sunt mai mici decat cele aflate in plata la nivelul lunii decembrie 2010.

Sub acest aspect, legea 241/2013 instituie o derogare de la principiile prevazute de Legea 19/2000, conform carora dreptul ca, în urma recalculării, să fie păstrat în plată cuantumul pensiei cel mai avantajos vizeaza exclusiv pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat.

Ori in situatia reclamantilor, foste cadre militare, ale caror pensii nu au fost determinate, anterior intrarii in vigoare a OUG 1/2011 in baza principiului contributivitatii (lucru de altfel imposibil, avand in vedere ca acestia nu au achitat niciodata contributii de asigurari sociale, anterior intrarii in vigoare a OUG 1/2011 si Legii 119/2011.

2.Dispozitiile de favoare ale legii 241/2014 se aplica incepand cu data de 1.10.2013, fiind de neconceput aplicarea retroactiva a acestora si

3.Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010 se menţine în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulţirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010

In consecinta, rezulta din economia textului de lege mentionat, ca acest cuantum este unul fix, neputand fi suspus vreunei indexari sau majorari ulterioare.

In ce priveste pretinsa incalcare a art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie, invocata de reclamant, tribunalul apreciaza ca o astfel de sustinere nu poate fi primita.

Astfel, Tribunalul retine de la bun inceput, odata cu reclamantul, ca atat salariul cat si pensia, odata incasate,  reprezinta conform practicii constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) un “bun” in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional astfel ca toate principiile aplicabile in general in cauzele interesand art. 1 din Protocolul 1 sunt in egala masura relevante cand vine vorba despre drepturile de pensie, fara insa ca aceasta sa insemne ca acesta garanteaza vreun drept la o pensie de un anumit cuantum (Andrejeva v. Letonia).

Cu toate acestea, instanta nu poate sa nu observe ca sustinerile reclamantului se bazeaza pe eronata interpretare a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, intreaga motivare a cererii introductive plecand de la premisa similitudinii pana la identitate intre protectia acordata dreptului de proprietate ca „bun” in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional si protectia de care se bucura drepturile de creanta prin prisma aceluiasi articol

Astfel, Art. 1 din Protocolul 1 Aditional prevede ca:

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

Tribunalul retine totusi ca, in acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului notiunea de „bun” in sensul primului alineat al art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie are un inteles autonom, care nu este limitat la detinerea de bunuri fizice si este independent de clasificarile formale din legislatiile interne. O serie de alte drepturi si creante, ca de exemplu datoriile sau activele pot fi de asemenea considerate drepturi de proprietate in sensul reglementarii art. 1 din Protocolul 1 Aditional

Cu privire la acest aspect, Curtea a stabilit deja ca o creanta nu poate fi considerata ca avand valoare patrimoniala decat daca are o baza suficienta in dreptul intern, spre exemplu, atunci cand este confirmata printr-o jurisprudenta bine stabilita a instantelor (Kopecky c Slovaciei, par. 52)

Adoptand acceptarea comuna a acestui termen (bunuri mobile si imobile) Curtea a considerat de asemenea ca termenul bunuri se extinde si la drepturile pe care o persoana le poate dobandi, in special la activele din dreptul privat cum ar fi dreptul de a incheia contracte de chirie (Mellacher si altii c. Austriei) sau reclamatii financiare fondate pe neexecutarea obligatiilor comerciale sau pe necesitatea de a acoperi prejudicii (Raffineries greques Stran & Stratis Andreadis c. Greciei)

Termenul “bunuri” cuprinde si drepturile obtinute in cadrul unui regim de pensionare sau securitate sociala (Vasilopoulou c Greciei, 2002), o creanta a Statului (S.A. Dangeville c. Frantei, 2002) etc.

Trebuie cu toate acestea ca dreptul in cauza sa aiba un caracter precis definit, deoarece drepturile viitoare sau in curs de realizare nu intra sub protectia acestui articol.

Problema care trebuie asadar examinata este daca circumstantele particulare ale cauzei, privita ca un intreg, confera reclamantului dreptul la protectia conferita de art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie (Broniowski v. Poland (dec.) [GC], no. 31443/96, § 98, ECHR 2002-X).

Tribunalul retine sub acest aspect ca practica constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului este in sensul ca  este la latitudinea statului de a aprecia cuantumul drepturilor ce urmeaza a fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Ca asadar statul poate introduce, suspenda sau inceta plata unor anumite drepturi, prin edictarea unor modificari legislative adecvate. (Kechko v. Ucraina, dec. din 8.02.2006, par. 23)

In cauza  Vilho Eskelinen si altii Curtea a statuat ca nu exista un drept protejat de conventie la mentinerea in plata a unui salariu intr-un anumit cuantum  (Vilho Eskelinen and Others,  § 94)

De asemenea, tribunalul retine ca  în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a mai reţinut şi faptul că dreptul la pensie, fondat pe muncă, poate în anumite circumstanţe să fie asimilat dreptului de proprietate (Decizia T. împotriva Suediei - 1985). În această situaţie însă, dreptul garantat de art. 1 Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, nu este dreptul de a primi o anumită sumă, întrucât aceasta poate fi supusă unor schimbări datorate în special modificărilor legislative.

Cu alte cuvinte tribunalul apreciaza, contrar celor sustinute de reclamant, ca in ce priveste cuantumul pensiei neincasate perioadele ulterioare intrarii in vigoare a Legii 119/2010 si anterior intrarii in vigoare a Legii 341/2013, acesta nu reprezenta un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional.

Urmeaza a fi analizat asadar daca reclamantul avea, la data formularii actiunii, macar o “speranta legitima” in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional

Curtea a retinut prima data conceptul de “speranta legitima” in cauza Pine Valley Developments si altii c. Irlandei in care a decis ca exista speranta legitima din momentul in care autoritatile eliberasera un certificat de urbanism pe baza caruia reclamantii in cauza cumparasera un domeniu pe care vroiau sa-l amenajeze. Curtea a apreciat ca acest certificat, asupra caruia autoritatile nu puteau reveni, era un element al proprietatii in chestiune.

Curtea a apreciat ca ceea ce legitimeaza speranta este fie o hotarare judecatoreasca, chiar nedefinitiva, prin care sa fie recunoscut dreptul celui interesat, fie imprejurarea ca acesta se fondeaza de o maniera rezonabil justificata pe un act juridic avand o baza juridica solida si o incidenta asupra drepturilor de proprietate (Strech c. Marii Britanii, 2003)

Asadar, pentru a se putea vorbi despre existenţa unei ,,speranţe legitime”, astfel cum această noţiune a fost dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului trebuie avut in vedere ca atunci când interesul patrimonial în discuţie  aparţine categoriei juridice de  ,,creanţă”, el nu poate fi considerat ca ,,valoare patrimonială” şi implicit ca ,,speranţă legitimă” decât dacă are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu o dispoziţie legală sau dacă existenţa sa este confirmată printr-o jurisprudenţă clară şi concordantă  a instanţelor naţionale. [ CEDO (Marea Cameră), Kopecky c/a Slovacia, Hotărâre din 28 septembrie 2004, par. 35 şi 48-52; Pressos Compania Naviera S.A şi alţii c/a Belgia, Hotărâre din 20 noiembrie 1995, par.31; CEDO (Marea Cameră), Draon c/a Franţa, Hotărâre din 6 octombrie 2005, par. 65-70; CEDO (Marea Cameră), Maurice c/a Franţa, Hotărâre din 6 octombrie 2005, par.63-70].

Criteriul decisiv al unei ,,speranţe legitime”, protejate de primul Protocol este reprezentat de existenţa unui baze suficiente în dreptul intern, astfel cum este interpretat de instanţele naţionale [CEDO (Marea Cameră), Kopecky, precit, par. 50 şi 54; CEDO, Jantner c/a Slovacia, Hotărâre din 4 martie 2003, par. 27-33]

Ori in cauza se retine, asa cum s-a aratat, ca legea 241/2013 cuprinde dispozitii ce urmeaza a se aplica tranzitoriu, si numai ulterior intrarii sale in vigoare astfel incat, in lipsa oricarei baze legale in dreptul interne, nu se poate aprecia ca reclamantul ar justifica macar o speranta legitima la acordare diferentelor solicitate, iar speranta simpla, nelegitimata in nici un fel, nu intra sub protectia art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie

In ce priveste pretinsa discriminare invocata de reclamant, tribunalul retine ca discriminarea, pentru a exista,  presupune tratarea diferita a unor persoane aflate in situatii identice sau comparabile si lipsa unei justificari obiective pentru un asemenea tratament.

Ori in situatia particulara a reclamantului tribunalul retine ca acesta nu se afla nici in vreo situatie identica, si nici macar comparabila ca a celor doua categorii de pensionari, fata de care pretinde ca ar fi discriminat.

Astfel, fata de prima categorie, cei care beneficiaza de hotarari judecatoresti irevocabile, tribunalul retine ca reclamantul, desi aparent se afla intr-o situatie comparabila cu a acestora, nu poate invoca vreo discriminare cata vreme exista o justificare obiectiva a tratamentului diferentiat, constand in existenta unei hotarari judecatoresti irevocabile, ce stabileste un anumit cuantum al pensiei

In ce priveste cea de-a doua categorie invocata, cea a pensionarilor ale caror drepturi de pensie au crescut prin revizuirea acestora potrivit principiilor Legii 19/2000, tribunalul apreciaza ca fata de acestia reclamantul nu se afla in vreo situatie identica sau comparabila.

Astfel, pensia de care acestia beneficiaza este o pensie contributiva, determinata ca efect al asimilarii lor cu persoanele ce au contribuit la sistemul public de pensii

In ce il priveste pe reclamant, pensia in cuantumul stabilit de Legea 241/2014 este una stabilita in favorem, pentru o perioada limitata de timp, fara legatura cu drepturile castigate prin cotele platite la un sistem contributiv de pensii (fiindca, asa cum s-a aratat, militarii nu au contribuit la sistemul de asigurari sociale).

In ce priveste capatul de cerere privind indexarea pensiilor tribunalul retine ca pensiile reclamantilor, asa cum au fost ele stabilite in baza OUG 1/2011 si Legii 119/2010, sunt recalculate ori de cate ori apar modificari in valoarea punctului de pensie utilizata la determinarea acestora, ca urmare a indexarii acestei valori functie de rata inflatiei, conform cu prevederile Legii 263/2010.

Imprejurarea insa ca reclamantii beneficiaza de un cuantum al pensiei diferit de cel cuvenit potrivit Legii 263/2010, face ca efectele acestor indexari sa nu poata fi percepute direct, ele avand ca efect doar majorarea pensiei contributive, nepurtand conduce in vreun fel la majorarea cuantumului stabilit tranzitoriu prin Legea 241/2013.

Numai dupa ce cuantumul pensiei contributive va depasi cuantumul stabilit in favorem prin legea 241/2013, efectele acestor indexari vor fi percepute in mod direct de catre reclamant.

Drept urmare, avand in vedere si dispozitiile fara echivoc ale art. 1 alin 1 din Legea 241/2013, conform carora cuantumul mentinut in plata este unul fix, respectiv cel din luna decembrie 2010, ce nu poate suferi modificari decat ca urmare a efectuarii unor stagii de cotizare ulterioare deschiderii dreptului la pensie, actiunea reclamantului se dovedeste ca nefondata si sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge actiunea formulata de reclamantul P.V., domiciliat in …., str. …. nr. …, jud. Ilfov, prin S.C.M.D. in contradictoriu cu paratii M.A.N. cu sediul in …, str. … nr. …., sect. …. si C.S.P. a MApN cu sediul in …., str. ….. nr. …., sect……ca nefondata

Cu apel in 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul Ilfov

Pronunţată în şedinţa publică de la 08 Octombrie 2014

PRESEDINTE, ASISTENT JUDICIAR,  ASISTENT JUDICIAR, GREFIER

 C.A.M. M.M.  P.R.L.  P.M.

A.C. 10 Octombrie 2014

Domenii speta

Spete similare