Contravenţie în domeniul bancar

Constată că prin plângerea înregistrată la Judecătoria Sibiu, în data de 12 decembrie 2013, petenta B. C. R., cu sediul în B.  şi sediul procesual ales în B., în contradictoriu cu partea intimată A. N. pentru P. C. – C. R. pentru P. C. R. C., prin C. J. pentru P. C. S., cu sediul în S., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie seria ANPC nr. 0631483/ 25.11.2013. Totodată, petenta a mai solicitat suspendarea executării sancţiunilor stabilite prin procesul-verbal atacat, inclusiv a celor complementare.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării  petenta arată că OG 2/2001 instituie regula suspendării de drept a executării în situaţia în care s-a formulat plângere împotriva actului sancţionator, însă, în cazul contravenţiilor la protecţia consumatorilor, OG 21/1992, prin textul art. 59, exceptează aplicarea acestei dispoziţii pentru sancţiunile complementare dispuse în baza art. 51, 55 şi 56 . În cazul în speţă, agenţii intimatei au stabilit,  la pct. k din procesul-verbal, anumite măsuri de remediere care în opinia petentei nu se încadrează în vreuna dintre sancţiunile prevăzute de textele legale menţionate, fapt pentru care suspendarea ar trebui să opereze de drept, însă, în ipoteza în care instanţa nu împărtăşeşte acest punct de vedere, atunci să se dispună suspendarea executării lor, o astfel de măsură nefiind de natură să prejudicieze în nici un fel pe consumator.

Pe fondul cauzei, petenta a învederat că procesul-verbal de contravenţie atacat este nelegal.

Sub aspect formal se arată că actul sancţionator a fost întocmit de către agenţi ai C. J. P.C., structură teritorială cu personalitate juridică desfiinţată prin efectul HG 700/2012, aşa încât procesul-verbal apare ca fiind încheiat de persoane ce nu aveau atribuţii de control. Mai mult, nu a fost respectată procedura de control prevăzută în normele metodologice conform cărora echipa de control trebuie să fie formată în mod obligatoriu din doi comisari desemnaţi de conducerea structurii teritoriale a autorităţii de control, în cazul în speţă, procesul-verbal fiind întocmit de un singur comisar. Principiul oficialităţii controlului impunea comisarului să prezinte o împuternicire din partea organului care a dispus controlul, în fapt, agentul I. B. neprezentând nici un fel de  astfel de document. Procesul-verbal nu cuprinde o descriere exactă a faptei care reprezintă contravenţia din punctul de vedere al ANPC, insuficienţa acestei descrieri fiind de natură a naşte echivocul faptelor prezentate, şi pe cale de consecinţă, nulitatea procesului-verbal. Ambigue sunt şi menţiunile cu privire la actul normativ încălcat şi norma contravenţională sancţionatorie. Astfel, deşi se reţine o pretinsă nesocotire a dispoziţiilor art. 95 din OUG 50/2010 şi art. 15 din Legea 363/2007 ceea ce se sancţionează este încălcarea art.10 lit. b din OG 21/1992, cu toate că fiecare dintre cele două acte normative se referă la obligaţii distincte ce revin operatorilor comerciali ce pun la dispoziţia consumatorilor servicii bancare.

 Din perspectiva motivelor substanţiale de nelegalitate se arată că fapta petentei nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei ce i-a fost reţinută în sarcină, întrucât consacrarea comisioanelor se regăseşte în contractul de credit şi nicidecum în graficul de rambursare la care au făcut referire agenţii intimatei. În contractul încheiat de BCR cu clientul său D. V., comisioanele sunt evidenţiate în mod explicit pe fiecare categorie în parte, iar prin actul adiţional ce a urmat, părţile au stabilit fără echivoc şi în mod expres că prevederile contractului se modifică în partea referitoare la costuri şi comisioane, având un nou conţinut, cel din actul adiţional, unde nu mai era prevăzut şi comisionul de urmărire şi riscuri, aşa încât exigenţele părţii intimate de evidenţiere în continuare a acestuia ca fiind „0”sunt nejustificate.

 Partea intimată C. R. P. C. R. C. (Braşov) cu sediul în B., şi sediul procesual ales la C. J. pentru protecţia C. S., a depus întâmpinare – fila 32 dosar, solicitând respingerea plângerii petentei.

 Pe cale de excepţie a invocat tardivitatea plângerii arătând că procesul-verbal a fost comunicat petentei în data de 25.11.2013, iar plângerea a fost înregistrată la data de 12.12.2013, termenul legal de 15 zile fiind depăşit cu 3 zile.

Pe fond, intimata arată că urmare a unei reclamaţii formulate de către numitul D. V., înregistrată  în data de 09.10.2013, cu privire la serviciile bancare oferite de petentă,  s-au  efectuat verificări, constatându-se că în actul adiţional semnat de cele două părţi, banca nu a menţionat faptul că comisionul de urmărire risc este de 0 RON, şi că, prin  clauza de  la pct.2 Diverse unde se stipulează că „în cazul în care prevederile contractuale cuprinse în prezentul act adiţional şi clauzele din contract există diferenţe, se aplică dispoziţiile din actul adiţional ”, de fapt, s-au uzitat practici de  omisiuni înşelătoare, faţă de împrejurarea că, prin acelaşi act se prevede că toate celelalte prevederi şi condiţii contractuale ce nu au făcut obiectul modificărilor intervenite prin actul adiţional, rămân de fapt nemodificate. Motiv pentru care s-a procedat la sancţionarea petentei pentru încălcarea art. 10 lit. b din OG 21/1992.

Referitor la celelalte motive invocate în plângere, intimata arată că HG 700/2012  este actul normativ care priveşte reorganizarea A. N. pentru P. C., neavând nici o legătură cu încălcarea de către petentă a legislaţiei în vigoare. În soluţionarea petiţiilor verificările pot fi efectuate şi de către un singur comisar.

 Procesul-verbal cuprinde toate menţiunile cerute de lege, iar descrierea faptei este completă şi clară fiind evidenţiate suficiente elemente în circumscrierea stării de fapt ce a condus la sancţionarea petentei.

Conclusiv, intimata apreciază că plângerea formulată este vădit neîntemeiată, solicitând respingerea plângerii.

În drept, s-au invocat prev. OG 21/1992; OG 2/2001; ale Legii 306/2007 şi HG 700/2012.

Petenta nu a depus un răspuns la întâmpinarea intimatei.

Procedând din oficiu la verificarea competenţei teritoriale, Judecătoria Sibiu a constatat că fapta prezumtiv contravenţională a fost săvârşită la sediul sucursalei din Mediaş, fapt pentru care, prin sentinţa civila nr. 2328/17.04.2014 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Mediaş.

În consecinţă, cauza a fost trimisă acestei instanţe, fiind primită şi înregistrată la data de 29.05.2014.

Părţile nu au formulat alte apărări sau cereri.

Asupra excepţiei tardivităţii plângerii instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii ei, întrucât potrivit plicului  recomandatei cu care plângerea a fost depusă la poştă – fila 16 dosar,  aceasta a fost depusă la data de 09.12.2013. Potrivit art. 183 alin.1 C. pr. civilă, actele procedurale depuse înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal este socotit în termen.

De asemenea, potrivit art. 181 alin.1 pct. 2 C. pr. civilă, atunci când termenul este pe zile, se socoteşte pe zile libere, adică nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când se împlineşte.

Prin urmare, în cazul în speţă, procesul-verbal a fost comunicat în 25.11.2013, iar termenul de atacare de 15 zile, prevăzut de art. 31 din OG 2/2001, urma să se împlinească numai la data de  11.12.2013. Plicul poştei purtând data de 09.12.2013, înseamnă că plângerea este socotită ca fiind depusă în termenul prescris de lege.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare, potrivit art.  32 alin. 3 din OG 2/2001, plângerea suspendă executarea. Fiind vorba despre o suspendare de drept  ea operează în virtutea legii, fapt pentru care la primirea dosarului s-a procedat la înştiinţarea organului care a întocmit procesul-verbal atacat, asupra suspendării executării, măsură ce nu a fost contestată.

Pe fondul cauzei, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria ANPC  nr. 0631483/532 din 25.11.2013, emis de  către intimată, prin subunitatea din Sibiu, petenta a fost amendată cu suma de 10.000 lei, pentru contravenţia prev. de art. 50 lit. c prin rap. la art. 10 lit. b din OG 21/1992, arătându-se următoarele: procedându-se la cercetarea reclamaţiei nr. 1128/09.10.2013 s-a constatat faptul că în contractul bancar nr. 1700/26.07.2007, al cărei titular este numitul D. V., la punctul 9 sunt evidenţiate comisionul lunar de urmărire şi risc de 87,63 lei  reprezentând 0,05 % din valoarea creditului; comisionul de administrare de 15,65 Ron  reprezentând 0,05% din valoarea creditului. În data de 20.09.2010 BCR  Mediaş a răspuns solicitării dlui D. V. prin care cerea informaţii despre aplicarea OUG 50/2010, comunicându-i faptul că „comisionul lunar de urmărire şi risc nu va mai figura în structura comisioanelor, valoarea lui fiind inclusă în comisionul de administrare credit”, clientul fiind astfel invitat la sediul băncii pentru a semna actul adiţional datat 20.09.2010 în care este înscris la pct. 6 a) „comision de administrare credit în valoare de 103,29 RON, reprezentând însumarea comisioanelor lunare prevăzute în contractul de credit”, această însumare reieşind şi din graficul de rambursare din data de 27.09.2013, banca nesocotind  în felul acesta prev. art. 39 din OUG 50/2010 care stipulează că prevederile ordonanţei nu se aplică contractelor aflate în curs, ceea ce  înseamnă că banca avea obligaţia să evidenţieze separat comisionul de risc şi comisionul de administrare, încălcând astfel prev. art. 10 lit. b din OG 21/1992. Totodată, s-a mai constatat că BCR Mediaş în urma analizării reclamaţiei înregistrată la CJPC Sibiu cu nr. 1128/09.10.2013 a decis să invite la sediul băncii pe dl D. V. pentru a semna un act adiţional pe care acesta l-a şi  semnat. În urma analizării acestui act adiţional s-a constatat că la pct. 1.1, referitor la costuri şi comisioane, se modifică comisionul lunar de administrare  în sumă fixă de 5 RON, dar nu se menţionează faptul că, comisionul de urmărire riscuri este de 0 RON, mai mult, în acest act adiţional BCR Mediaş la punctul 2 Diverse  stipulează „2.1 în cazul în care între prevederile contractuale cuprinse în prezentul act adiţional şi clauzele din contract există diferenţe se aplică dispoziţiile din prezentul act adiţional ”, la pct.2.2  menţionându-se că „toate celelalte prevederi şi condiţii contractuale din contractul de credit iniţial care nu fac obiectul modificării potrivit actului adiţional, rămân nemodificate ” toate acestea fiind considerate omisiuni înşelătoare, agentul concluzionând că în acest fel au fost încălcate prev. art. 9 din OG 21/1992 coroborat cu art. 15 alin. 1 din Legea 363/2007 şi art.10 lit. b din OG 21/1992.

Agentul constatator a dispus totodată, menţionând, în cadrul procesului-verbal de contravenţie,  măsuri de remediere a deficienţelor pe care le-a constatat în sensul că banca va proceda la evidenţierea separată a comisioanelor de urmărire risc şi a comisionului de administrare în graficele de rambursare, iar actul adiţional va fi refăcut prin înscrierea unui nou subpunct în care să se specifice faptul că valoarea comisionului de urmărire risc este 0 RON.

Procesul-verbal poartă menţiunea semnării lui de către un reprezentant al petentei cu precizarea să semnătura este valabilă şi fără ştampilă.

Prin plângerea promovată petenta a solicitat anularea acestui proces-verbal de contravenţie, invocând motivele de nelegalitate dezvoltate mai sus.

Aserţiunile de nelegalitate se dovedesc întemeiate în condiţiile în care se poate observa cu uşurinţă faptul că procesul-verbal de contravenţie nu cuprinde data săvârşirii faptei pretins contravenţionale. Agentul constatator în consemnarea sa exhaustivă asupra verificărilor întreprinse în legătură cu cercetarea reclamaţiei ce i-a fost adresată nu a specificat în rubrica destinată anume – fila 25 dosar, care este data săvârşirii faptei contravenţionale, omisiune ce potrivit art. 17 din OG 2/2001 se sancţionează cu nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie.

 Pe lângă această deficienţă formală, se constată că, într-adevăr faptele aşa după cum sunt ele înşiruite de agentul constatator, nu dezvoltă  nici o intenţie de omisiune înşelătoare din partea petentei, dimpotrivă se poate spune că a acţionat cu bună-credinţă încercând să găsească o soluţie pentru mulţumirea clientului său în persoana numitului D. V., ajungând ca pe calea acelui act adiţional să fie eliminat acel comision de urmărire şi risc, stabilindu-se numai un singur  comision, de administrare, şi acesta  în sumă fixă de 5 lei, cu toate că în termenii contractului de credit iniţial şi a celor menţionate de  agentul constatator, precum că OUG 50/2010 nu este aplicabil contractelor aflate în curs de derulare, banca ar fi fost îndreptăţită să perceapă în continuare ambele comisioane, tocmai pentru faptul că,  contractul de credit în discuţie nu intra sub incidenţa ordonanţei amintite.

Potrivit reclamaţiei ce a fost adresată intimatei – fila 55, petiţionarul s-a plâns pentru că după apariţia OUG 50/2010, în  continuare i se percepea comisionul de risc, considerând drept  abuzivă clauza din contractul său  or, cu toate că însuşi agentul constatator a considerat că acesta nu putea beneficia de prevederile ordonanţei, verificarea a fost extinsă la aspecte colaterale acestei sesizări respectiv la faptul că în graficul de rambursare cele două comisioane fuseseră însumate.

 Din înscrisul de la filele 76-83 dosar, rezultă că actul adiţional prin care cele două comisioane urmau să fie însumate nu a fost semnat de către client, aşa încât nu a operat nici o modificare a contractului de credit iniţial în care cele două comisioane erau evidenţiate în mod distinct şi separat.

Art.10 lit. b din OG 21/1992 atunci când se referă la drepturile consumatorilor, stabileşte că dreptul de a beneficia de o redactare clară şi precisă, cu indicarea exactă a preţurilor şi tarifelor, priveşte clauzele contractuale, adică din contractul de credit iniţial al clientului, şi nicidecum graficul de rambursare, or, din această perspectivă  nu a existat nici o încălcare din partea băncii. Mai mult, faptul că potrivit adresei de la fila 56,57 dosar, petenta a identificat o soluţie, fiindu-i prezentată intimatei, în care se arată în mod explicit că elimină comisionul de urmărire riscuri şi diminuează comisionul de administrare credit, de la 87,64 RON la 5 RON, fiind încheiat şi actul adiţional – filele 72-75 dosar, în care se arată că prevederile contractului de credit  corespunzătoare articolului referitor la costuri şi comisioane se modifică şi vor avea conţinutul din actul adiţional, în care se reţine perceperea unui singur comision, din cele două, de administrare, în sumă de 5 lei, demonstrează că nu există  nici o omisiune înşelătoare.

Practic, pe calea acestui act adiţional, părţile contractante au convenit asupra perceperii altor comisioane, decât cele iniţial stabilite, nemaiavând nici o legătură cu acestea din urmă, specificându-se în mod explicit că articolul din contractul de credit are un nou conţinut, acela din actul adiţional, aşa încât exigenţele impuse de agentul constatator, de a evidenţia cu „0” un comision care de fapt nu mai există în convenţia părţilor, sunt nejustificate. Şi clauzele de la pct. 2 sunt explicite şi în consens cu această modificare dorită de client, fără nici o conotaţie a unei omisiuni înşelătoare, contractul iniţial fiind modificat complet numai în această parte a comisioanelor, în restul prevederilor sale, bineînţeles că  urmează să-şi producă în continuare efectele.

 Prin urmare, plângerea petentei se dovedeşte întemeiată, şi ca atare, pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, va fi admisă în sensul în care în baza art. 31 şi urm. din OG 2/2001 se va dispune anularea în întregime a procesului-verbal atacat, iar în conformitate cu  art. 453 alin. 1 C. pr. civilă, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.541,35 lei, reprezentând onorariu avocat justificat cu dovezile de la filele 11-13 dosar.

Domenii speta

Spete similare