Respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă urmare a formulării plângerii penale împotriva salariatului

Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2013 pe rolul Tribunalului Dolj sub numărul de dosar mai sus specificat, contestatorul X  în contradictoriu cu intimata Y, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

- anularea Deciziei  nr. 357/28.10.2013 emisă de  intimată  prin care s-a dispus suspendarea a contractului individual de muncă încheiat sub nr. 1252/29.01.2010

- obligarea la reintegrarea pe postul deţinut anterior, în sensul reluării raporturilor de muncă 

- obligarea intimatei  în solidar cu directorul general interimar al intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariul indexat, majorat şi reactualizat, precum şi a celorlalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului.

- obligarea la plata cheltuielilor de judecata .

În motivare, contestatorul  arată că i-a fost emisă de către intimată decizia de suspendare a contractului individual de muncă încheiat sub nr. 1252/29.01.2010 în temeiul art 52 lit b Codul muncii începând cu data de 28.10.2013  până la soluţionarea plângerii penale  formulate împotriva sa si înregistrata sub nr 7/24.10.2013  la Parchetul de pe lângă Judecatoria Craiova privind săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice .

Menţionează că decizia de suspendare este netemeinica si nelegala si este  emisa cu rea credinta  întrucât acesta nu  a savârsit nici o infractiune de abuz în serviciu , mai mult decât atât considera  ca aceasta este o razbunare a conducerii intimatei având în vedere ca acesta a mai avut un litigiu cu aceasta  care a facut obiectul dosarului nr 26040/63/2012 si ca  prin  sentinta nr 6473/15 octombrie 2013 instanta a obligat intimata  la reintegrarea sa  pe postul deţinut anterior si  la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat  de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data reintegrării efective si la plata cheltuielilor de judecata.

În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.

Contestatorul la solicitarea instantei a depus la dosar  in copie urmatoarele înscrisuri : Decizia  nr 357 /28.10.2013 emisă de  intimată  prin care s-a dispus suspendarea a contractului individual de muncă încheiat sub nr. 1252/29.01.2010 , sentinta nr 6473/15 octombrie 2013 pronuntata de Tribunalul Dolj în Dosarul nr 26040/63/2012.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în temeiul art. 270 din Codul Muncii şi a prevederilor OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 31.01.2014, intimata depune întâmpinare, prin care solicită  respingerea acţiunii formulată de către contestatoare  ca fiind netemeinica si nelegala. Solicită de asemenea şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfăşurarea litigiului.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, intimata arată că, contestatorul  a fost angajatul acesteia în functia de director al Sucursalei Impremeriei Oltenia Craiova  si ca în perioada 24.09.2013- 21.10.2013  la Sucursala Impremeriei Oltenia Craiova  s-a efectuat un control de catre Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova Activitatea de Inspectie Fiscala in urma caruia a fost intocmit procesul verbal de control  nr 7516/21.10.2013  prin care s-au constatat faptele savârsite de contestatorul care întrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni  prevazute de legea penala cauzând un prejudiciu societatii in suma de 211.784,07 lei.

Intimata arata ca potrivit art 248 din Codul penal  a formulat plângere penala împotriva contestatorului care a fost înregistrata  sub nr 7/24.10.2013 la Parchetul de pe lânga Judecatoria Craiova si ca de asemenea si organul de inspectie  economico – financiara  în urma neregulilor sesizate a formulat plângere  penala împotriva contestatorului care a fost transmisa Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie  Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Craiova.

Sustine intimata ca apararea contestatorului ca aceasta decizie nr 357 /28.10.2013 prin care s-a dispus suspendarea a contractului individual de muncă încheiat sub nr. 1252/29.01.2010 este emisa cu rea credinţa este nefondata având în vedere ca erau întrunite condiţiile prevăzute de art 52 (1) lit b din Codul muncii care prevede ca  angajatorul  poate suspenda contractul individual de munca în cazul în care s-a formulat plângere penala împotriva salariatului .

In sustinerea cererii a depus la dosar copii după următoarele înscrisuri : decizia nr 354/25.10.2013, decizia 356/25.10.2013, decizia 357/28.10.2013, procesul verbal nr 360/28.10.2013 , raport intermediar nr 7516/21.10.2013 , plângerea penala nr 8598/23.10.2013 formulata împotriva  dl si înregistrata sub nr 7/24.10.2013  la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova , adresa ANAF – DGRFP Dolj  sub nr CV 41881/12.11.2013, dovada calităţii de reprezentant al intimatei.

În dovedirea cererii a  solicitat proba cu înscrisuri si interogatoriu reclamantului .

 Pentru termenul de judecata de la data de 8.04.2014 intimata a depus la dosar concluzii scrise  prin care a invocat excepţia lipsei obiectului si a calităţii procesuale active  a reclamantului , motivat de faptul ca  la data la care s-a emis decizia  Deciziei  nr 357 /28.10.2013 prin care s-a dispus suspendarea a contractului individual de muncă încheiat sub nr. 1252/29.01.2010 , reclamantul  nu mai avea calitatea de salariat deoarece Curtea de Apel Craiova  prin decizia nr 225/06.02.2014  pronunţata în dosarul 26040/63/2012  a modificat sentinţa  nr 6473/15.10.2013 pronunţata de Tribunalul Dolj  în sensul respingerii  contestaţiei  formulate împotriva deciziei de desfacere a contractului  individual de munca.

Prin sentinţa nr. 1996/08.04.2014 pronunţată în dosarul nr. 16231/63/2013 a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată, instanţa reţinând următoarele:

Contestatorul  a fost angajatul intimatei în funcţia de director al intimatei.

Prin decizia contestată nr.  357/28.10.2013 emisă de  intimată  s-a dispus suspendarea a contractului individual de muncă încheiat sub nr. 1252/29.01.2010 în temeiul art. 52 lit. b Codul muncii începând cu data de 28.10.2013  până la soluţionarea plângerii penale  formulate împotriva sa si înregistrata sub nr. 7/24.10.2013  la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova privind săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice .

Contestatorul consideră că emiterea deciziei este netemeinica si nelegala, că este  emisa cu rea credinţa  întrucât nu  a săvârşit nici o infracţiune de abuz în serviciu, că este o răzbunare a conducerii intimatei având în vedere ca acesta a mai avut un litigiu cu aceasta  care a făcut obiectul dosarului nr 26040/63/2012 si ca  prin  sentinţa nr 6473/15 octombrie 2013 instanţa a obligat intimata  la reintegrarea sa  pe postul deţinut anterior si  la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat  de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data reintegrării efective si la plata cheltuielilor de judecata.

Instanţa constată că decizia contestată este legală şi temeinică, că a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în materie.

Astfel potrivit art. 52 litera b din codul muncii "contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului, în situaţia în care  angajatorul a  formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti".

Din redactarea prevederii legale rezultă că angajatorul are posibilitatea să ia măsura suspendării contractului individual de muncă, această măsură nefiind obligatorie.

Posibilitate de suspendare a contractului individual de muncă, în baza art. 52 alin.1 lit. b) din Codul muncii, poate fi exercitată în mod liber de către angajator, textul legal neimpunând alte condiţii.

Aşadar singura condiţie este ca angajatorul să fi formulat plângere penală împotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinuta, indiferent dacă în urma cercetărilor penale va rezulta sau nu vinovăţia salariatului.

Scopul pentru care a fost reglementată această posibilitate este acela ca angajatorul să împiedice salariatul ca în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe care le are să mai continue să săvârşească fapte de natura celor pentru care este cercetat penal şi să îl împiedice să mai producă prejudicii.

Ca urmare, măsura suspendării este un atribut al angajatorului pe care acesta îl poate exercita în scopul protejării propriilor interese, fără ca angajatorul să se pronunţate asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei salariatului şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni care intră în sfera de activitate a organelor judiciare.

Aşadar criticile contestatorului vizând în principal faptul că nu există vinovăţia penală cu privire la săvârşirea  infracţiunilor pentru care s-a formulat plângerea nu prezintă relevanţă.

 Ca orice drept, această facultate ce revine angajatorului nu trebuie exercitată abuziv. Sub acest aspect instanţa constată că intimata a avut în vedere, la emiterea deciziei de suspendare concluziile procesului verbal de control întocmite de un organ al statului, abilitat, astfel că, nu se poate reţine ca fiind abuzivă exercitarea dreptului de a suspenda contractul individual de muncă de către angajator.

De altfel Curtea de Apel Craiova  prin decizia nr 225/06.02.2014  pronunţata în dosarul 26040/63/2012  a modificat sentinţa  nr 6473/15.10.2013 pronunţata de Tribunalul Dolj  în sensul respingerii  contestaţiei  formulate împotriva deciziei de desfacere a contractului  individual de munca, astfel că  raportul de muncă al contestatorului cu intimata a încetat la 16.11.2012, data menţionată în decizia de concediere. În aceste condiţii, la momentul soluţionării prezentei contestaţii s-ar putea reţine că acţiunea este lipsită de interes.

Nu se pot reţine însă excepţiile lipsei de obiect şi cea a lipsei calităţii procesuale active invocate de intimată în concluziile scrise, deoarece condiţiile pentru formularea unei acţiunii trebuie verificate în raport de data formulării sale. Ori  la data formulării contestaţiei erau îndeplinite aceste condiţii, contestatorul avea calitatea de salariat, iar contestaţia avea ca obiect o decizie ce nu fusese revocată, desfiinţată etc..

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa apreciază că intimata şi-a exercitat opţiunea şi prerogativa instituită de dispoziţiile art.52 alin.1 lit.b din Codul muncii în mod legal şi cu bună credinţă, astfel că şi decizia emisă în aplicarea acestei prerogative este legală, contestaţia urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare