Anulare act administrativ suspendare executare act administrativ

Dosar nr. ….

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr. 2311/2014

Şedinţa publică din ….

Completul compus din:

PREŞEDINTE L.B.

Grefier L.C.

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamant SC ..în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice …, având ca obiect anulare act administrativ suspendare executare  act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru reclamantă avocat B.M. iar pentru pârâtă consilier juridic P.D.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă.

Consilier juridic P.D. depune la dosarul cauzei răspunsul solicitat de instanţă.

 Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare, acordând cuvântul atât pe excepţie cât şi pe fondul cauzei.

Avocat B.M. pentru reclamantă apreciază că plângerea nu este tardivă, solicitând astfel respingerea acesteia iar pe fondul cauzei solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

Consilier juridic P.D. pentru pârâtă solicită admiterea excepției iar pe fondul cauzei respingerea contestaţiei.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20.03.2014 reclamanta SC … SRL în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice …. a formulat contestaţie  împotriva Deciziei nr. 117/25.02.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de subscrisa împotriva Deciziei de impunere nr. F-…. 288 din 27.02.2013 si a Raportului de inspecţie fiscala nr. F-…. 186/27.02.2013, precum si împotriva Deciziei de impunere nr. F-… 288 din 27.02.2013 comunicata in data de 06.03.2013 si a Raportului de inspecţie fiscala nr. F-…. 186/27.02.2013 , acte administrativ - fiscale prin care organele de inspecţie fiscala, din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, Direcţia Generala a Finanţelor Publice …. - Inspecție Fiscala, au suplimentat valoarea impozitului pe profit datorat de societate cu suma de 37.745 lei ce reprezintă impozit pe profit 27.521 lei la care s-au adăugat majorările de întârziere in cuantum de 6.096 lei si penalităţi in suma de 4.128 lei.

Solicită admiterea contestaţiei, anularea atât a Deciziei nr. 117/25.02.2014, cat si a Deciziei de impunere nr. F-…. 288 din 27.02.2013, si a Raportului de inspecţie fiscala nr. F-…. 186/27.02.2013, deoarece apreciază ca aceste acte administrative sunt nelegale si netemeinice.

 Solicită suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-… 288 din 27.02.2013 pana la soluţionarea prezentei contestaţii.

Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata pe care le vom face cu ocazia soluţionării prezentului litigiu.

În motivare arată că la data de 19.09.2012 a fost Întocmit de către intimă Raportul de inspecţie fiscala nr. F-….955/l9.09.2012, fiind emise totodată Deciziile de impunere nr. F-…1539 din 19.09.2012 si Decizia de nemodificarea bazei de impunere nr. F-…. 1540/19/09/2012.

In termenul prevăzut de dispoziţiile art. 205 - 207 Cod proc. Fiscala am contestat actele administrativ-fiscale la organul fiscal emitent, iar ca răspuns la contestaţia formulata intimata a emis Decizia nr. 283/20.12.2012.

Prin aceasta Decizie au fost desfiinţate constatările cuprinse la capitolul ,,Impozit pe profit'' din Raportul de inspecţie fiscala si decizia emisă in baza acestuia, urmând ca o alta echipa de control sa stabilească obligaţiile de plata accesorii atât pentru debitele pentru care s-a pronunţat soluţia respingerii, cat si pentru debitele pentru care s-a pronunţat soluţia desfiinţării si refacerii actelor.

La data de 27.02.2013 intimata a emis o noua decizie de impunere, respectiv Decizia de impunere nr. F-…. 288 din 27.02.2013, ce a fost emisa in baza noului Raport de inspecţie fiscala nr. F-… 186/27.02.2013.

Ca urmare a noilor acte administrativ fiscale întocmite de organul de control, impozitul  pe  profit  stabilit  suplimentar după  soluţionarea contestaţiei  pe cale administrativă formulata de subscrisa este in cuantum de 27.521 lei, aferent unei baze impozabile suplimentar in cuantum de 172.006 lei. In plus, organul fiscal a stabilit dobânzi/majorări de întârziere in cuantum de 6.096 lei si penalităţi de întârziere in cuantum de 4.128 lei.

Din actul de control rezulta ca impozitul suplimentar stabilit s-a datorat neacceptării la deducere a cheltuielilor cu dobânzile in cuantum de 119.822 lei, a cheltuielilor cu combustibili in valoare de 49.563 lei, precum si a nedeclarării impozitului pe profit aferent trimestrului IV 2010 in suma de 3.275 lei si a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2012 - 30.06.2012 in suma de 2.551 lei. In total, ca urmare a noului control , suma stabilita in sarcina subscrisei se ridica la valoarea de 37.745 lei.

Întrucât la momentul întocmirii si emiterii noilor acte administrativ fiscale, subscrisa avea deja înregistrată contestaţie în instanţa, la secţia Contencios Administrativ si Fiscal, şi-au precizat aceasta acţiune, ca fiind formulata împotriva Deciziei de impunere nr. F-… 288 din 27.02.2013 comunicata in data de 06.03.2013 si a Raportului de inspecţie fiscala nr. F-… 186/27.02.2013, solicitând totodată instanţei de judecata scoaterea de pe rol a cauzei si trimiterea cauzei la ANAF - DGFP …, pentru soluţionarea contestaţiei greşit îndreptată de contestatoare la Tribunalul Gorj - Secţia Contencios Administrativ si Fiscal, urmând ca după ce organele de control se vor pronunţa asupra aspectelor menţionate in prezenta precizare, sa se adreseze instanţei de judecata competenta cu soluţionarea pricinii.

Prin Hotărârea nr. 4186/2013 din data de 29.05.2013, Tribunalul …. - Secţia Contencios Administrativ si Fiscal a dispus trimiterea cererii, aşa cum a fost modificată, organului de soluţionare a contestaţiei competent, D.G.F.P. … - Biroul Soluţionare Contestaţii.

La data de 25.02.2014, DGRFP …. emite Decizia nr. 117/25.02.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de subscrisa, decizie prin care se respinge contestaţia subscrisei ca nedepusa in termen.

Menţionează faptul ca prin aceasta Decizie, organul fiscal nu antamează in nici un fel fondul cauzei, soluţionând contestaţia pe cale de excepţie.

Cu privire la Decizia nr. 117/25.02.2014, aceasta este nelegala si netemeinica, pentru următoarele considerente:

Așa cum a arătat, prin Hotărârea nr. 4186/2013 din data de 29.05.2013, Tribunalul …. - Secţia Contencios Administrativ si Fiscal a dispus trimiterea cererii, aşa cum a fost modificată, organului de soluţionare a contestaţiei competent, D.G.F.P. …. - Biroul Soluţionare Contestaţii. Organul fiscal nu mai are competenta si posibilitatea legala de a analiza data formulării contestaţiei, de vreme ce o instanţa de judecata, in mod definitiv, a dispus in sarcina acestuia soluţionarea contestaţiei pe cale administrativa.

De altfel, contestaţia depusa la instanţa de judecata si precizata ulterior, a fost depusa in termen, in raport de data întocmirii si comunicării actelor administrativ-fiscale contestate, fiind doar greşit îndreptată.

Acest lucru a fost constatat si de instanţa de judecata care in mod legal si temeinic a trimis contestaţia spre competenta soluţionare organului administrativ fiscal emitent.

Pe cale de consecinţa, motivaţia reţinuta in Decizia nr. 117/25.02.2014 este nefondata, decizia fiind nelegala si netemeinica.

Sub aspectul fondului contestaţiei, motivele pentru care consideră ca actele contestate sunt nelegale si netemeinice sunt următoarele:

Societatea funcţionează din anul 1997, desfăşurând de la înființare si pana in prezent activitate de „alte activităţi de comercializare a băuturilor; spălătorie auto si închirieri spatii." De la înființare si pana in anul 2012, vânzările au mers bine, din bilanţurile societăţii depuse la Administraţia finanţelor publice, reiese ca din anul 2007 si pana in prezent, cifra de afaceri s-a menţinut in medie la suma de 286011 lei pe cei 5 ani de activitate.

Din analiza bilanţului anului 2011 rezulta ca societatea a realizat in cursul anului venituri totale in suma de 354307 lei din care venituri din închirieri in suma de 246167 lei.

Impozitul pe profit rămas suplimentar după soluţionarea contestaţiei pe cale administrativa formulata de subscrisa este in cuantum de 27.521 lei, datorat neacceptării la deducere a cheltuielilor cu dobânzile in cuantum de 119.822 Iei, a cheltuielilor cu combustibili in valoare de 49.563 lei, precum si a nedeclarării impozitului pe profit aferent trimestrului IV 2010 in suma de 3.275 lei si a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2012 - 30.06.2012 in suma de 2.551 lei.

Pentru suma de 119.822 lei considerata nedeductibila de către organele fiscale, arătă următoarele:

Aceasta suma reprezintă dobânzi acumulate in cont 666, la creditele achiziţionate pentru activitatea curenta a societăţii după cum rezulta din extrasele de cont anexate precum si din achiziţiile efectuate in perioada verificata de către si pentru societate.

In interpretarea prevederilor actului normativ la care se face referire in raportul de inspecţie fiscala, atât creditul cat si împrumutul, reprezintă o relaţie băneasca ce se stabileşte intre o persoana fizica sau juridica (creditor) si o alta persoana fizica sau juridica (debitor), ambii termeni intrând in categoria capitalului împrumutat.

Dobânzile aferente creditelor obţinute de la societăţile bancare romane, intra sub incidenţa prevederilor art. 23 alin.(l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.

In situaţia in care s-a stabilit corect gradul de îndatorare a capitalului, respectând prevederile pct. 59-68 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, potrivit prevederilor pct. 69 din Normele metodologice, in cazul in care gradul de îndatorare al societăţii este mai mare decât trei, suma cheltuielilor cu dobânzile si cu pierderea neta din diferențe de curs valutar este nedeductibila in perioada de calcul al impozitului pe profit, urmând sa se reporteze in perioada următoare, devenind subiect al limitării prevăzute la art. 23 alin.(l) din Codul fiscal, pentru perioada in care se reportează.

In consecinţa consideră dobânzile bancare integral deductibile in perioada in care au fost achitate si Înregistrate pe costurile societăţii si in susţinerea celor menţionate anexam extrasele de cont prin care s-au achitat integral aceste dobânzi.

Pentru cheltuielile cu combustibili in valoare de 49.563 lei, de asemenea apreciata ca nedeductibila fiscal de către organul de control, arătam următoarele:

Aceasta suma a fost înregistrata pe costuri in contul de 6022 „cheltuieli privind combustibilii".

Suma nu a fost acceptata ca si cheltuiala deductibila de către echipa de control, considerându-se ca bonul fiscal existent,( pe care era trecut numărul de înmatriculare a autovehiculului si stampilat de societate), nu este document justificativ. Autovehiculele aparţinând societăţii si s-au deplasat pentru interesul societăţii (vezi organizarea de evenimente, contractele de închiriere, intrările de marfa etc.) conform legislaţiei in vigoare, honurile de combustibil fiind semnate si stampilate si având numărul de inmatriculare menţionat.

Opinează ca, dat fiind argumentul expus, măsura de trecere in categoria cheltuielilor a sumei de 49.563 lei este perfect justificata si legala.

In cazul achiziţionării carburanţilor auto pe baza de bon fiscal, bonurile sunt documente justificative care stau la baza înregistrării cheltuielilor in contabilitate daca acestea sunt stampilate, au înscrise denumirea cumpărătorului si numărul de inmatriculare a autovehiculului in conformitate cu Titlul VI art.146 pct.46 alin.2 din Codul fiscal.

Pentru carburanţii auto achiziţionaţi, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a autovehiculului.

Cu privire la impozitul stabilit suplimentar de organul de control ca urmare a nedeclarării impozitului pe profit aferent trimestrului IV 2010 in suma de 3.275 lei si a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2012 - 30.06.2012 in suma de 2.551 lei, facem următoarele precizări:

Din evidentele financiar-contabile ale societăţii reiese faptul ca impozitul suplimentar aferent perioadelor menţionate in actul de control nu este real, întrucât societatea a declarat in mod corect baza impozabila.

Urmează ca o expertiza contabila sa stabilească cu certitudine suma datorata.

Solicitam totodată suspendarea executării actului atacat (decizia de impunere) , in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 R, pana la soluţionarea contestaţiei, apreciind ca o posibila executare ne-ar aduce grave prejudicii.

Dovada celor învederate înțeleg sa o facă cu orice mijloc de proba, respectiv acte, expertiza contabilă.

În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei copie bonurile fiscale, bonurile de consum aferente obiectelor de inventar, carburanţilor copie după facturile de aprovizionare a obiectelor de inventar cat si extrasele de cont emise de banca , contractele de credit aparţinând asociaţilor cu care s-au adus aportul in societate.

In drept şi-a întemeiat prezenta contestaţie pe dispoziţiile art. 218 alin.2 Cod proc. Fiscala, art. 10-12 din Legea nr. 554/2004 R, art. 453 Cod proc. Civ.

La data de 22.05.2014 pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Consideră că acţiunea reclamantei este neîntemeiată pentru motivele pe care le vom dezvolta în continuare.

În fapt, prin Decizia privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscal nr. F-… 288/27.02.2013 emisa in baza raportului de inspecţie fiscala nr. F…186/27.02.2013 s-au stabilit in sarcina petentei obligaţii fiscale suplimentare in suma de 27.521 lei reprezentând impozit profit, 6.096 majorări de întârziere si 4.128 penalităţi de întârziere.

Reverificarea fiscala s-a efectuat ca urmare a desfiinţării Deciziei de impunere F… 1539/19.09.2012 pentru suma de 54.127 lei.

Astfel, SC …. SRL contestă măsurile dispuse de organele de inspecţie fiscala din cadrul AIF …. prin Decizia privind obligaţiile fiscal suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscala nr. F-…. 288/27.02.2013, respectiv suma de 37.745 lei,

Din cererea formulata in instanţa de SC ….. SRL, precum si din actele anexate la dosar, rezulta ca la data de 07.03.2013, SC …..SRL, a formulat la Tribunalul …. o acţiune prin care sa se anuleze Decizia nr.283/20.12.2013, emisa de DGFP …. - Biroul soluţionare contestaţii, Decizia de impunere nr. F-… 1539/19.09.2012 si Raportul de inspecţie fiscala nr. F-…. 955/19.09.2012.

La data de 10 mai 2013, SC ….. SRL depune la dosarul cauzei o precizare la acţiune prin care menţionează ca acţiunea este formulata împotriva Deciziei de impunere nr. F-GJ 288/27.02.2013, comunicata in data de 06.03.2013..."

Instanţa de judecata dispune prin Sentinţa civila nr.4186/29.05.2013, a Tribunalului …. ca in cauza dedusa judecaţii nu a fost îndeplinită procedura prealabila prevăzuta de lege, trimite cererea, așa cum a fost modificata, organului de soluţionare competent.

Având in vedere susţinerile petentei, dosarul instanţei, condiţiile procedurale impuse de OG nr.92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala si Legea 554/2004, a Contenciosului Administrativ,cauza supusă soluţionării este dacă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice ….. se mai poate investi cu analiza pe fond a cauzei în condiţiile în care, SC ….. SRL a formulat acţiune in contencios direct la Tribunal, iar prin neîndeplinirea procedurii administrative prealabile a pierdut termenul in care putea formula contestaţie.

Prin Decizia nr.283/20.12.2012, DGFP ….., biroul soluţionare contestaţii, referitor la contestaţia formulata de SC …. SRL, împotriva Deciziei de impunere nr. F …1539/19.09.2012, întocmită de AIF …., desfiinţează constatările cuprinse la capitolul Impozit pe profit din decizia de impunere nr. F .. 1539/19.09.2012, pentru suma de 54.127 lei urmând ca o alta echipa de control sa procedeze la refacerea

constatărilor, cu privire la acelaşi tip de impozit, cu menţiunea ca si aceasta decizie poate fi atacata la Tribunalul …., in termen de 6 luni de la comunicare.

Ca urmare a celor dispuse prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 283/20.12.2012, AIF …. a procedat la reverificarea fiscala a impozitului pe profit, concretizata prin întocmirea Raportului de inspecţie fiscala nr. F … 186/27.02.2013, document care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. F …. 288/27.02.2013.

Decizia de impunere nr. F … 288/27.02.2013 cat si Raportul de inspecţie fiscala nr. F …. 186/27.02.2013, au fost înaintate SC …. SRL …. si confirmate de primire la data de 06.03.2013, prin remitere sub semnătură (confirmare de primire anexata la dosarul cauzei), cu menţiunea ca aceasta decizie poate fi contestata in termen de 30 zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, sub sancţiunea decăderii.

Învederează instanţei de judecata faptul ca organul fiscal pentru considerentele arătate si în temeiul prevederilor legale invocate în conţinutul deciziei, precum şi în baza art.217 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct.12.1 lit.a) din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.450/2013, privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală a respins ca nedepusa in termen legal contestaţia formulata de SC …. SRL, împotriva Deciziei de impunere nr. 288/27.02.2013, emisa de …...

Referitor la capătul de cerere prin care se solicita suspendarea efectelor Deciziei nr FGJ 288/27.02.2014, invocă prevederile art.215 alin.1 si 2 din O.G 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora: (l)

Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, (2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.

Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.

Faţă de motivele invocate, solicită admiterea excepţiei invocate si pe fond respingerea acţiunii formulate de SC …. SRL, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 411 alin.1, pct.2 din Codul de procedură civilă solicită judecarea cauzei în lipsă.

Analizând înscrisurile existente la dosar, instanţa constată că prin Decizia privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. 288/27.02.2013 în baza raportului de inspecţie fiscală s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 27.521 lei reprezentând impozit profit, majorări şi penalităţi de întârziere.

Această decizie a fost emisă ca urmare a reverificării fiscale, ce s-a efectuat în urma desfiinţării deciziei de impunere nr. 253/19.09.2012, decizie ce a fost contestată în procedura administrativă fiind emisă în aceeaşi procedură decizia 283/20.12.2012, prin care au fost desfiinţate constatările cuprinse la capitolul impozit pe profit din raportul de inspecţie fiscală şi decizia emisă în baza acestuia, respectiv decizia 1539/2012 , urmând  ca o altă echipă de control  să stabilească obligaţiile de plată accesorii atât pentru debitele pentru care s-a pronunţat soluția respingerii cât şi pentru debitele pentru care s-a pronunţat soluţia desfiinţării şi refacerii actelor, fiind astfel emisă la Decizia nr. 288/27.02.2013

Cu privire la această decizie, se constată că a fost comunicată contestatoarei la 06.03.2013, iar la 07.03.2013 contestatoarea a formulat contestaţie împotriva acestei decizii însă nu la organul emitent aşa cum prevăd dispoziţiile legale ci la instanţa de judecată formându-se astfel dosarul nr. 2991/95/2013, motiv pentru care, prin precizarea la acţiune din 10.05.2013, s-a solicitat scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea acestuia la organul emitent pentru soluţionarea contestaţiei în procedura administrativă.

Prin aceeaşi cerere precizatoare formulată în dosarul mai sus arătat, contestatoarea arată că înţelege să formuleze contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. 288 comunicată la 06.03.2013 şi nu a Deciziei nr. 283/20.12.2012 cum a solicitat iniţial.

Astfel, prin sentinţa 4186 din 29.05.2013 a fost trimisă cererea aşa cum a fost precizată organului de soluţionare a contestaţiei competent, respectiv intimatei.

Procedând la soluţionarea contestaţiei în procedura administrativă intimata a emis Decizia nr. 117/25.02.2014, care se contestă în prezenta cauză, însă nu a analizat pe fond această decizie ci a respins-o ca tardiv formulată, reţinând că a fost depăşit termenul de 30 zile de la data comunicării actului administrativ, prevăzut de art. 207 din codul de procedură fiscală.

Verificând legalitatea deciziei contestate, cu privire la tardivitatea introducerii acesteia, excepţie reţinută de intimată în procedura administrativă şi urmare a căreia a fost respinsă contestaţia, instanţa constată că în mod nelegal intimata nu a procedat la soluţionarea pe fond a cauzei şi a reţinut tardivitatea formulării contestaţiei.

Astfel, este evident faptul că s-a formulat contestaţie în următoarea zi după comunicarea acesteia contestatoarei, respectiv pe 07.03.2013 aşa cum reiese din înscrisurile existente la dosar, contestaţia fiind comunicată la data de 06.03.2013, însă în contestație, contestatoarea a menţionat decizia 283/20.12.2012 în loc de 288/27.02.2013.

Este adevărat că cererea precizatoare formulată în dosarul 2991/95/2013 a fost formulată la 15.05.2013, la primul termen de judecată, însă nu se poate reţine că nu a fost formulată în termenul prevăzut de codul de procedură fiscală întrucât contestaţia a fost formulată în mod iniţial la 07.03.2013 iar împrejurarea că în contestaţia formulată iniţial şi care a investit instanţa a fost menţionat eronat un alt număr de decizie, nu poate duce la tardivitatea contestaţiei, fiind evident faptul că, în speţă, contestatoarea nu avea interes să formuleze contestaţie împotriva Decizie 283/2012, întrucât prin această decizie a fost admisă contestaţia în procedura administrativă şi desfiinţate constatările din raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere, stabilite în sarcina contestatoarei.

În raport de prevederile normative cu caracter special din codul de procedură fiscală, în ceea ce priveşte calea administrativă de atac al unui act administrativ fiscal şi competenţele legale în materie, rezultă că în situaţia unei contestaţii nesoluţionate pe fond de autoritatea administrativ fiscală, instanţa de contencios administrativ nu are competenţa de a analiza direct, pe fond actul administrativ fiscal contestat în procedura administrativă, ci doar după soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva acestui act.

Prin urmare, în situaţia în care se constată că excepţia în temeiul căreia a fost soluţionată contestaţia formulată de contribuabil a fost greşit reţinută, instanţa de contencios administrativ va admite acţiunea formulată de reclamant, va anula decizia emisă în soluţionarea contestaţiei şi va obliga autoritatea administrativ fiscală competentă în soluţionarea contestaţiei să treacă la soluţionarea pe fond a cesteia.

Acest aspect rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 218 alin. 2 C.pr.fiscal, care arată că obiectul acţiunii în contencios administrativ, în situaţia actelor administrativ fiscale îl constituie decizia emisă în soluţionarea contestaţiei iar nu în mod direct actul administrativ fiscal contestat.

Cu alte cuvinte, se poate afirma că în materia actului administrativ fiscal controlul judecătoresc ala acestuia nu se poate face omissio medio ci numai după ce autoritatea administrativ fiscală competentă în soluţionarea contestaţiei contribuabilului a  analizat pe fond contestaţia formulată în procedura administrativă.

În consecinţă, având în vedere că în mod greşit a fost respinsă ca tardivă în procedura administrativă contestaţia, va fi anulată decizia 117 din 25.02.2014 emisă de pârâtă, în procedura administrativă şi obligată pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 288 din 27.02.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulat de reclamanta SC …. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice ….

Anulează decizia 117 din 25.02.2014 emisă de pârâtă, în procedura administrativă.

Obligă pe pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 288 din 27.02.2013.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce se va depune la sediul Tribunalului ...

Pronunţată în şedinţa publică din 20 Octombrie 2014, la Tribunalul ….

Preşedinte,

L.B.

Grefier,

L.C.

Domenii speta

Spete similare