Contestaţie decizie concediere

Sentinţă civilă 1511 din 27.10.2014


Contestaţie decizie concediere. Dacă în  cuprinsul deciziei de sancţionare nu se regăsesc menţiuni referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, trimiterile din motivarea deciziei către procesul verbal de cercetare disciplinară  nu sunt suficiente, deoarece, pe de o parte, legea instituie un conţinut obligatoriu, un element de formalism al deciziei care trebuie respectat întocmai, iar, pe de altă parte, faptele reţinute în procesul verbal sunt descrise în mod vag şi general.

Secţia civilă sentinţa nr. 1511 din 27 octombrie 2014

Contestatorul S T D a solicitat în contradictoriu cu intimatul Spitalul Municipal „Anton Cincu” Tecuci să se dispună anularea deciziei de sancţionare nr. ../05.03.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 1511 din 27 octombrie 2014 s-a constatat nulitatea deciziei de sancţionare contestate şi s-a dispus obligarea intimatei la restituirea sumelor reţinute în baza acesteia.

S-a reţinut că potrivit art. 252 din Codul muncii, republicat, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei(alin. 1). Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a)  descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea;

d)  temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e)  termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f)  instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată (alin. 2).

Instanţa a reţinut că în cuprinsul deciziei de sancţionare nu se regăsesc menţiuni referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Trimiterile din motivarea deciziei către procesul verbal de cercetare disciplinară  nr. 1913/25.02.2014 este insuficientă, deoarece, pe de o parte, legea instituie un conţinut obligatoriu, un element de formalism al deciziei care trebuie respectat întocmai, iar, pe de altă parte, faptele reţinute în procesul verbal sunt descrise în mod vag şi general.

Omisiunea intimatei nu poate fi înlocuită întrucât, fiind vorba de o nulitate absolută, pentru nerespectarea cerinţelor de formă, nu poate fi acoperită prin confirmare.

S-a considerat că, prin instituirea acestor obligaţii de ordin formal în sarcina angajatorului se reflectă expresia principiului statului social şi al dreptăţii instituit prin dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Constituţia României.

Acest principiu se oglindeşte şi în dispoziţiile art. 8 din Codul muncii, potrivit cărora relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe, iar pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.

Nulitatea prevăzută de art. 252 din Codul muncii are caracterul unei nulităţi exprese, fiind prevăzută anume de lege.

Nulitatea reprezintă acea sancţiune, de drept civil, care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Efectele nulităţii sunt guvernate de trei principii clasice de drept: principiul retroactivităţii efectelor nulităţii, principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară şi principiul anulării actului subsecvent, cu excepţiile lor veritabile şi aparente.

Instanţa a apreciat, în concluzie, că decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare este lovită de nulitate deoarece nu înlătură apărările formulate de petent.