Recurs tardiv formulat. Imposibilitatea formulării de cereri noi în recurs.

Prin sentinţa civilă nr. 8xxx/2x.0x.201x, Judecătoria Galaţi a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că din fişa de cont depusă la dosar rezultă că pârâta a plătit lunar cheltuielile de întreţinere, uneori achitând chiar sume mai mari decât cele datorate, precum şi că reclamanta a precizat că suma de 50 lei nu reprezintă cheltuieli de întreţinere, ci contravaloarea unei notificări din 16.09.2011. Cu privire la suma solicitată cu titlu de penalităţi, instanţa a reţinut că există o neconcordanţe între perioada indicată în cererea de chemare în judecată, precizările ulterioare ale reclamantei şi calculul depus la dosar, apreciind că se impune respingerea acţiunii  ca neîntemeiată. 

 Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.I. M., fără a depune motivele, pe care l-a retras ulterior, motivat de faptul că iniţial soluţia afişată pe site-ul instanţei îi era defavorabilă, dar eroarea a fost remediată, în fapt soluţia fiindu-i favorabilă.

Legal citată, reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 130 a depus la dosar „întâmpinare recurs”, solicitând desfiinţarea sentinţei primei instanţe, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 102,23 lei.

În motivare a arătat că sumele solicitate sunt dovedite prin fişa de cont şi listele de plată.

Pârâta a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând să se ia act de retragerea recursului său, să se respingă recursul reclamantei ca introdus peste termen, să fie amendată reclamanta pentru cererea abuziv formulată, să fie obligată la plata de despăgubiri în suma de 3000 lei, din care 557,88 lei daune materiale şi 2442,12 lei daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În privinţa recursului declarat de reclamanta AP nr. 1xx, instanţa constată că sentinţa civilă atacată a fost comunicată reclamantei în data de 25.11.2013, conform dovezii de comunicare depuse la fila 125 dosar fond.

Prin urmare termenul de recurs de 15 zile, prevăzut de art. 301 C.pr.civ., a început să curgă în data de 26.11.2013 şi s-a împlinit în 11.12.2013, care era ultima zi în care reclamanta mai putea declara recurs în termen.

Or, recursul acesteia a fost depus direct în dosarul Tribunalului Galaţi, în care se judeca recursul pârâtei, la data de 08.01.2013, după depăşirea termenului legal în care putea fi recurată sentinţa, astfel încât se impune admiterea excepţiei tardivităţii, invocate de pârâta DI, şi respingerea recursului declarat de reclamanta AP nr. 1xx ca tardiv declarat.

În privinţa recursului declarat de pârâta DI, instanţa reţine că prin cererea semnată de aceasta depusă la fila 4 dosar recurs, aceasta a solicitat retragerea recursului.

Conform art. 246 alin.1 C.pr.civ., se poate renunţa la judecată, fie verbal, fie prin cerere scrisă, dispoziţii aplicabile şi în privinţa căilor de atac.

Pe cale de consecinţă, instanţa va lua act de renunţarea pârâtei DI la judecarea recursului.

În privinţa celorlalte solicitări ale pârâtei, formulate în cuprinsul întâmpinării la recursul reclamantei, instanţa reţine următoarele:

 Deşi pârâta nu a indicat temeiul de drept pentru care a solicitat amendarea reclamantei, motivul invocat (formularea în mod abuziv a cererii de chemare în judecată), determină analizarea acestei solicitări în raport de prevederile art. 1081 alin.1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., conform cărora, dacă legea nu prevede altfel, instanţa, va putea sancţiona cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei, pentru introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice.

Or, nu se poate aprecia că doar formularea unei cereri de chemare în judecată, fără a se proba reaua-credinţă a reclamantului, justifică aplicarea unei amenzi judiciare, având în vedere şi că buna-credinţă se prezumă.

A mai solicitat pârâta să fie obligată reclamanta la plata de despăgubiri în suma de 3000 lei, din care 557,88 lei daune materiale şi 2442,12 lei daune morale, cerere formulată prima oară în faţa instanţei de recurs.

Potrivit art. 294 alin. 1 C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. La rândul său, art. 316 C.pr.civ. prevede că dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, astfel încât nici în recurs nu se pot formula cereri noi, urmând a fi respinsă şi această cerere a pârâtei.

Domenii speta

Spete similare