Decizie de impunere creanțe datorate bugetului local.

Inaplicabilitatea dispoziţiilor Codului de proc. fiscală creanțelor rezultate dintr-un contract de concesiune încheiat cu o altă persoană juridică decât Agenția Domeniilor Statului.

Decizia civilă nr. 2/09.01.2020

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul, prin avocat ..., în contradictoriu cu pârâta Comuna .... prin Primar, a solicitat anularea Deciziei de impunere emisă de către pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. ..../2019 a Tribunalului Galaţi s-a admis cererea de chemare în judecată şi s-a dispus anularea Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Comuna ...., prin Primar, criticând-o pe motive de nelegalitate, în esenţă, sub următoarele aspecte:

In mod greșit instanța a admis acțiunea în contradictoriu cu UAT com. ..., entitate care nu avea calitate procesuala pasiva în cauza.

Potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, iar art. 21 alin. (2) statuează că unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiție de primar sau de președintele consiliului județene. 

 De asemenea, primarii/primaria, consiliile locale, etc, funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice in comune, orașe si județe în condițiile legii (art. 21 si 22 din Legea nr. 215/2001).

Prevederile art. 281 C.pr. fiscală stabilesc faptul că, în ceea ce privește contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritățile administrației publice locale precum și de alte autorități publice care potrivit legii administrează creanțe fiscale, acestea se soluționează n contradictoriu cu aceste autorități.

Aceste prevederi infirmă teza reclamantei conform căreia UAT comuna ..., în calitate de persoană juridică de drept public, ar fi emis actul administrativ atacat și ar fi deci partea împotriva căreia trebuie să-și îndrepte acțiunea.

După cum se poate observa din Decizia de impunere pe care a atacat-o reclamanta, aceasta este semnata de Primarul comunei, in calitate de conducător al organului fiscal, compartimentul „impozite si taxe locale" fiind un serviciu subordonat Instituției Primarului și care face parte din autoritatea executivă a administrației publice locale, astfel încât acțiunea trebuia formulată în contradictoriu cu Primarul comunei ..., jud. Galați si nu cu UAT comuna ....

In mod evident, Primarul este autoritatea publică care a emis actul și care are legitimare procesuală pasivă potrivit prevederilor art. 8 și 18 din Legea 554/2004 in referire la art. 281 Cod proc. fiscala.

In mod greșit instanța nu a respins acțiunea ca fiind prematur introdusa, prin raportare la disp. art. 281 al. 5 Cod proc. fiscala.

Analizând dispozițiile Codului de proc. fiscala, adoptat prin Legea nr. 207/2015 si aflat in vigoare la data emiterii Deciziei contestate, se observa ca legiuitorul a stabilit o procedura specifica de contestare a actelor administrative fiscale.

Astfel, conform art. 268 si urm. Cod de proc. fiscala, persoana ce se considera vătămata poate formula contestație administrativa în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal. 

 Contestația astfel formulata este soluționată de organul administrativ competent în termen de 6 luni de la data depunerii.

Doar în situația în care termenul de 6 luni nu a fost respectat, contestatorul  în cazul de fata, reclamantul) are deschisa calea acțiunii în contencios, astfel cum rezulta în mod explicit din disp. art. 281 al.5 Cod de proc. fiscala :

„(5) în situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației contestatorul se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă pentru anularea actului. La calculul acestui termen nu sunt incluse perioadele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată potrivit art. 277."

In mod neîntemeiat instanța a admis acțiunea formulata de reclamant, având în vedere următoarele considerente :

In fapt, între parti a fost încheiat contractul de concesiune nr. 722/12 din 17.03.2014, în baza căruia recurenta  a concesionat suprafața de 80 ha pajiște, aflata în proprietatea publica a comunei, în vederea pășunării acesteia de animale, contractul fiind încheiat pe o durata de 5 ani.

Redevența datorata pentru concesiune a fost stabilita la 403 lei/ha/an, ce urma a fi achitata prin ordin de plata in contul comunei dechis la Trezoreria Galați sau la casieria UAT ..., in caz de întârziere a plătii, fiind datorate penalități de întârziere.

Ulterior, în cursul anului 2016, subscrisa a fost supusa unui control al Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Galați, finalizat prin emiterea Deciziei nr. .../...2016, în cuprinsul căreia s-a reținut ca si abatere, la pct. 3 din decizie, faptul ca :

"3. Contrar dispozițiilor art. 56 alin. 1 din OUG nr. 54/2006 Privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare ...., ale art. 20 alin.2 lit. B si e din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, ...în perioada 2014- 2015, entitatea nu a urmărit încasarea integrala veniturilor proprii în concesionarea sau închirierea bunurilor din domeniul public sau privat al comunei ..., precum și respectarea de către concesionari/locatari au obligațiilor legale și contractuale asumate, inclusiv prin aplicarea clauzelor sancționatorii din contractele încheiate (penalități, reziliere, etc)...

In baza acestei Decizii, Curtea de Conturi a României a dispus recurentei  luarea masurilor necesare, în vederea recuperării prejudiciilor produse, sens în care recurenta  a procedat la calcularea redevenței precum şi a penalităților datorate, fiind astfel emise Decizia de impunere nr. ... din ......2018 si Titlul executoriu nr. .... din ......2018.

Contractul de concesiune încheiat între parti, are natura unui contract administrativ, fiind încheiat în baza OUG nr. 54/2006, privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.

Art. 4 din OUG nr. 54/2006 prevede că redevența obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, așadar are natura unei creanțe fiscale, la fel ca și impozitul pe terenul obiect al contractului.

" (1) Redevența obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.

(2) Modul de calcul și de plată a redevenței se stabilește de către ministerele de resort sau de alte organe de specialitate ale administrației publice centrale ori de către autoritățile administrației publice locale."

In motivarea sentinței pronunțate, instanța a reținut că deși creanța datorata de reclamant se face venit la bugetul de stat, aceasta nu ar fi o creanța fiscala.

In același sens, şi instanța a reținut disp. art. 2 al.2 lit b cod proc. Fiscala, adoptat prin Legea nr. 207/2015, conform cărora :

„ART. 2 Obiectul și sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală

(1)Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel.

(2)în măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică și pentru:

a)administrarea drepturilor vamale;

b)administrarea redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului;"

Cu toate acestea, în mod greșit a interpretat instanța de fond aceste dispoziții legale, apreciind in mod greșit ca redevențele rezultate din contracte de concesiune sunt creanțe fiscale doar dacă sunt încheiate de Agenția Domeniilor Statului.

In realitate, din parcurgerea textului analizat, se observa că legiuitorul a enumerat tipurile de contracte pentru care se aplica dispozițiile Codului de proc. fiscala, enumerare finalizata cu sintagma „și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului;"

Prin întâmpinarea depusă la dosar  reclamantul ...a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei casare nu se impune.

Prin Decizia civilă nr. .../2020 Curtea de Apel Galați Secția Contencios administrativ și fiscal a respins recursul ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reţinut următoarele:

În ceea ce privește criticile recurentei cu privire la admiterea acțiunii în mod greșit în contradictoriu cu UAT comuna ..., entitate ce nu avea calitate procesuală pasivă în cauză precum și cea vizând faptul că instanța de fond ar fi trebuit să respingă acțiunea ca fiind prematur introdusă, Curtea a constată că la soluționarea cauzei pe fond pârâta nu a înțeles să invoce excepțiile lipsei calității procesuale pasive precum și pe cea a prematurității acțiunii prin întâmpinare depusă în termenul legal la dosar așa cum prevăd imperativ dispozițiile art. 208 alineat 2 NCPC. Astfel, potrivit acestui text de lege nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. Nefiind excepții de ordine publică, cele două excepții nu pot fi verificate de instanța de control judiciar, deoarece nu au fost invocate în termenul legal la judecarea cauzei în primă instanță.

Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut  că, printr-o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a stabilit că Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. ....2018 a fost în mod nelegal emisă de către pârâtă.

Considerentele Deciziei  nr. 390/01.02. 2012 pronunțată în recurs de Secția a II-a a ÎCCJ cu privire la natura juridică a redevenței aferente unui contract de concesiune rămân pe deplin valabile și Contractului de concesiune nr. .../......2014 încheiat de reclamant cu instituția pârâtă. Cum această redevență provine dintr-un contract încheiat de către o persoană fizică cu o instituție publică diferită de Agenția Domeniilor Statului, ea nu intră în sfera de aplicare a art. 2 lin. 2 lit. b din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și, prin urmare, pârâta a procedat în mod nelegal la emiterea unei decizii de impunere în vederea recuperării acesteia.

Domenii speta

Spete similare