Este corectă soluţia instanţei de a respinge plângerea ca nefondată în condiţiile în care petentului deşi i s-au acordat mai multe termene pentru a dovedi netemeinicia procesului verbal, nu şi-a îndeplinit obligaţia de nominalizare a martorilor

În speţă,  petentul U. P. a fost sancţionat contravenţional, cu amendă în cuantum de 100 lei, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 11 şi sancţionate de art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991 privind sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

Potrivit celor consemnate în procesul verbal, la data de 07.10.2011, ora 12:00, petentul a alertat organele de menţinere a ordinii publice fără motiv întemeiat.

Prima instanţă a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva sentinţei a declarat recursul petentul.

În rejudecare, tribunalul a reşinut că petentul nu a făcut dovada contrarie a celor reţinute în procesul verbal. Prin plângerea contravenţională el a afirmat că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa. La termenul de propunere a probelor în primă instanţă a solicitat audierea unui martor însă deşi i s-au acordat mai multe termene pentru a indica numele martorului, petentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie. De altfel, critica din recurs nici nu vizează fondul plângerii ci doar un aspect formal de încheiere a procesului verbal referitor la cercetarea fişei postului jandarmului care a aplicat sancţiunea.

Ca atare, raportat celor de mai sus, în baza art. 312 C.p.c Tribunalul a respins recursul ca nefondat şi a menţinut sentinţa recurată.

Domenii speta

Spete similare