Anulare act administrativ

Prin sentinţa civilă nr. 6062 din 15 octombrie 2013  a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 5532/108/2013, s-a respins acţiunea în contencios administrativ pentru suspendarea executării şi anularea ordinului emis de prefect.

S-a statuat în considerente, mai întâi privitor la cererea de suspendare a executării ordinului contestat, că, împrejurare ignorată de reclamant, cererea de suspendare a actului administrativ formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, este admisibilă în măsura îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 14 din Legea contenciosului administrativ, aceasta fiind şi soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată în plenul judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sens în care instanţa supremă s-a pronunţat în mod constant prin decizii de speţă (spre exemplificare Decizia nr. 2367 din 21 iunie 2006 publicată în Jurisprudenţă 2006 II, p. 227-229).

Or, în cauză, nu s-a invocat, nu s-a susţinut şi cu atât mai puţin nici nu s-a probat existenţa cazului bine justificat care să justifice luarea acestei măsuri, iar aserţiunea cu un înalt grad de generalitate din precizarea depusă de către reclamant la dosar în faza de regularizare a cererii conform art. 200 din Noul Cod de procedură civilă, cum că prin punerea în executare a actului administrativ contestat se va crea o pagubă iminentă atât reclamantului cât şi instituţiei din care face parte, respectiv Primăria, nu este de natură să satisfacă exigenţele impuse de către legiuitor câtă vreme cerinţele amintite trebuie îndeplinite cumulativ, iar nu alternativ, şi în orice caz noţiunea de pagubă iminentă este definită de art. 2 alin. 1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 şi reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, or în speţă nu poate fi vorba de perturbarea gravă a activităţii Consiliului Local, întrucât atribuţiile pe care le exercită Viceprimarul sunt atribuţii delegate în conformitate cu prevederile art. 57 alin. 2) din Legea nr. 215/2001 republicată, iar atâta timp cât există posibilitatea concretă de înlăturare a efectelor determinate de suspendarea sa, nu poate fi vorba de perturbarea gravă a funcţionării acestei autorităţi a administraţiei publice locale.

Acestea fiind spuse, privitor la aspectele de fond ale cauzei, instanţa a reamintit că potrivit art. 26 alin. 1) din Legea nr. 340/2004 republicată, privind prefectul şi instituţia prefectului, pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, în condiţiile legii.

Potrivit art. 87 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice.

Pe această linie de idei, potrivit procedurii instituite de către legiuitor prin art. 91 din aceeaşi lege antemenţionată starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local; în cazul prevăzut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soţul sau ruda de gradul I a acestuia devin acţionari; alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi; în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale; ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă; în cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali şi consilierilor judeţeni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr. 70/1991*) privind alegerile locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În contextul evidenţiat mai sus, s-a mai arătat şi aceea că potrivit art. 63 alin. 2) din Legea nr. 144/2007, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, dispoziţiile privind incompatibilităţile prevăzute la art. 80 - 110 din cap. III, titlul IV, cartea I, precum şi cele prevăzute la art. 115 - 117 din cap. VII, titlul IV, cartea I din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sunt şi rămân în vigoare la data intrării în vigoare a acestei legi.

Or, astfel fiind, singura concluzie judicioasă care se impune cu necesitate este aceea că prefectul emite ordinul care constată încetarea de drept a mandatului de ales local în situaţia în care persoana aflată în stare de incompatibilitate nu renunţă în termenul prevăzut de art. 91 alin. 3 din Legea nr. 161/2003, la una din funcţiile care determină starea de incompatibilitate şi ca atare încetarea mandatului intervine în virtutea legii, iar prefectul, prin ordin, doar constată o stare de fapt, determinată de nerespectarea unei dispoziţii legale imperative.

S-a amintit de către tribunal şi împrejurarea că interpretarea judiciară a dispoziţiilor legale aplicabile speţei de faţă nu trebuie realizată numai gramatical, după sensul cuvintelor folosite de către legiuitor şi modul cum sunt ele aşezate şi legate în frază, ci şi teleologic, căutându-se să se descopere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea normelor juridice de care s-au prevalat părţile, tocmai pentru a discerne, în raport cu acest scop, semnificaţia ce trebuie atribuită textelor şi care să fie cât mai apropiată de intenţia presupusă a legiuitorului, dar şi sistematic, metodă care să ţină seama de locul normei juridice ce trebuie interpretată în contextul legii sau în contextul întregii legislaţii conexe, şi nu în ultimul rând logic, context în care trebuie să se ţină seama şi de regulile specifice de interpretare exprimate, în doctrină, prin formulări precum aceea că excepţiile sunt de strictă interpretare – „exceptio est strictissimae interpretationis” sau că unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem – „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos”.

Prin urmare, în pofida şi contrar celor susţinute de către reclamant, starea sa de incompatibilitate nu a încetat ca urmare a cererii sale şi a notei de lichidare, ambele din data de 22.06.2004, cum încearcă să susţină acesta, deoarece conform adresei nr. 13026/28.03.2013, cât şi a adresei nr. 12483/25.06.2013, a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad, numitul viceprimar avea calitatea de administrator la o societate comercială că răspundere limitată la data emiterii celor două adrese, ca atare susţinerea reclamantului potrivit căreia starea de incompatibilitate a încetat urmare cererii şi a notei de lichidare este nefundamentată, având în vedere faptul că reclamantul nu a fost revocat din funcţia de reprezentant al respectivei societăţi comerciale, iar acesta se afla în stare de incompatibilitate şi după expirarea termenului stabilit de legiuitor (art. 91, alin. 3) din Legea nr. 161/2003) în care avea posibilitatea să renunţe la una din funcţiile care determină starea de incompatibilitate, cum just a evidenţiat şi pârâtul potrivit apărărilor în fond formulate în cauză.

De altfel, a remarcat justificat aceeaşi parte pârâtă că doar cererea de lichidare a reclamantului este datată dar nu este înregistrată la societatea comercială, în schimb nota de lichidare nu poartă o dată certă şi nici nu este înregistrată la aceasta, situaţia fiind similară şi în ce priveşte Dispoziţia privind desfacerea contractului de muncă a reclamantului, aspecte de fapt care rezultă fără nici un echivoc din lucrările dosarului de faţă.

Mai mult decât atât documentaţia depusă la dosar în şedinţă publică demonstrează o dată în plus că până la data de 28.03.2013, când Adunarea Generală a Acţionarilor societăţii a adoptat Hotărârea, reclamantul a avut calitatea de administrator, deţinând în acest fel o funcţie incompatibilă cu funcţia de Viceprimar al oraşului, astfel încât susţinerea reclamantului potrivit căreia incompatibilitatea a încetat prin cererea formulată şi prin nota de lichidare nu poate fi primită şi pentru motivul că potrivit art. 1371 din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorii sunt numiţi şi revocaţi din funcţie de adunarea generală a acţionarilor.

Finalmente starea de incompatibilitate generată de calitatea reclamantului de administrator la societatea comercială indicată a existat până în anul 2013, cu mult peste termenul de 15 zile, prevăzut de art. 91, alin. 3) din Legea nr. 161/2003, în care acesta avea posibilitatea să renunţe la funcţia deţinută la societatea comercială menţionată mai sus.

Domenii speta

Spete similare