Procedura insolvenţei

Potrivit dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 „Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii."

Acest text reprezintă o normă specială, reglementând modul în care se soluţionează eventualele compensări pe care terţii le pot opune unui debitor aflat în procedura insolvenţei.

Invocarea compensaţiei se poate face doar când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală reţinându-se că aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Una dintre condiţiile în materie de compensare legală, la data deschiderii procedurii insolvenţei este, conform art. 1144 Cod civil vechi reciprocitatea obligaţiilor, ceea ce înseamnă că la acea dată  ambele creanţe trebuie să existe între aceleaşi persoane, care să fie creditor şi debitor, în acelaşi timp, una faţă de alta.

Prin decizia civilă nr. 143/25.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, în dosarul nr. 8387/108/2013/a1, a fost respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3323/27.11.2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 8387/108/2013.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa apelată s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat în ce priveşte inexistenţa stării de insolvenţă a debitorului SC A.M. SRL, invocată de debitor.

S-a respins cererea debitorului SC A.M. SRL de obligare a creditorului SC C.M-P SRL la plata unei cauţiuni, de asemenea s-a respins şi excepţia lipsei calităţii reclamantului de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii.

S-a respins şi contestaţia debitoarei privind inexistenţa stării sale de insolvenţă.

S-a admis cererea formulată de creditorul SC C.M-P SRL prin lichidator judiciar A.G. IPURL Arad, pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC A.M. SRL Curtici şi în temeiul art. 33 aliniatul 4 din Legea privind procedura insolvenţei s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitorului SC A.M. SRL Curtici, fiind numit administrator judiciar  C.I. RAVA I.P.U.R.L. Arad.

De asemenea s-a mai dispus în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenţei, notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad, tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi şi publicarea notificării într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, stabilindu-se şi măsurile aferente deschiderii procedurii insolvenţei.

În temeiul art. 47 din Legea nr.  85/2006 s-a constatat că debitoarei nu i-a fost ridicat dreptul de administrare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, la data de 25.10.2005, s-a încheiat un protocol de divizare prin care s-a stabilit destinaţia activelor ca urmare a divizării SC C.M-P SRL cu constituirea unei noi societăţi SC A.M. SRL.

În baza acestui protocol SC C.M-P SRL pretinde de la SC A.M. SRL o creanţă de 106.500 lei, sumă necontestată de SC A.M. SRL, aceasta invocând în schimb compensarea.

Urmare a cererii înregistrată la Tribunalul Arad la 03.04.2006, prin sentinţa nr. 1141/08.06.2006 din dosar 3021/2006 s-a deschis procedura insolvenţei faţă de SC C.M-P SRL, societatea fiind în prezent în faliment.

În tabelul creanţelor SC C.M-P SRL s-a înscris B.L.M., la categoria creanţelor chirografare, cu suma de 106.500 lei, creanţă care a fost cesionată de acesta, la data de 18.05.2011, către SC A.M. SRL, societate care a luat locul cedentului în tabelul creanţelor.

Anterior, prin sentinţa civilă nr. 1652/13.12.2011, pronunţată de Tribunalul Arad Secţia Civilă în dosar 2251/108/2009, devenită irevocabilă, s-a respins cererea formulată de creditorul SC R.L. IFN SA şi susţinută de intervenienţii Oraşul C., şi SC C.M-P SRL, cu motivarea că debitorul nu se află în stare de insolvenţă, fapt dovedit de efectuarea de plăţi.

S-au invocat dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

S-a reţinut că acest articol reglementează posibilitatea debitorului de a contesta starea sa de insolvenţă distinct de formularea de apărări privind celelalte condiţii ce trebuie îndeplinite pentru admiterea cererii de deschiderea a procedurii, respectiv caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, cuantumul acesteia, prescripţia, etc.

Judecătorul-sindic a constatat că înscrisul denumit de debitor „contestaţie" reprezintă atât o întâmpinare prin care tinde să dovedească că nu datorează suma pretinsă cât şi o veritabilă contestaţie la starea de insolvenţă.

Raportat la excepţia autorităţii de lucru judecat în ce priveşte inexistenţa stării de insolvenţă s-a reţinut că debitoarea a invocat această excepţie implicit în cuprinsul contestaţiei, arătând că sentinţa civilă nr. 1652/13.12.2011, pronunţată de Tribunalul Arad Secţia Civilă în dosar 2251/108/2009 reprezintă autoritate de lucru judecat în ce priveşte inexistenta stării de insolvenţă a SC A.M. SRL.

Creditorul a arătat că nu a avut în cauză decât calitatea de intervenient şi că SC A.M. SRL nu a mai efectuat plăţi ulterior pronunţării acestei sentinţe.

Judecătorul-sindic a reţinut că inexistenta stării de insolvenţă la un moment determinat nu exclude posibilitatea apariţiei sale ulterioare, chiar la un interval de timp redus. Prin urmare constatarea inexistenţei stării de insolvenţă a debitorului în anul 2011 nu exclude posibilitatea ca acesta să fie în prezent în insolvenţă. Deci sub aspectul inexistenţei stării de insolvenţă, în opinia instanţei hotărârea amintită nu are autoritate de lucru judecat, excepţia urmând să fie respinsă.

Cu privire la cererea de depunere a unei cauţiuni judecătorul sindic a reţinut că în conformitate cu art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei obligarea debitorului la plata unei cauţiuni nu este obligatorie, fiind lăsată la aprecierea judecătorului-sindic. Având în vedere scopul depunerii cauţiunii, acela de a acoperi eventualele prejudicii aduse debitorului şi faptul că această cauză este în stare de judecată pe fond, eventualele prejudicii aduse debitorului putând consta în cheltuieli de judecată ce se pot acorda prin hotărâre, judecătorul-sindic a respins cererea.

Raportat la excepţia lipsei calităţii reclamantului de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii judecătorul-sindic a reţinut că soluţionarea acestei excepţii presupune în fapt verificarea condiţiilor existenţei creanţei şi a caracterului cert, lichid şi exigibil, de mai mult de 90 zile a acesteia, aspecte ce ţin de fondul cererii de deschidere a procedurii urmând a fi analizată ca atare.

Cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei şi la contestarea stării de insolvenţă s-a reţinut că solicitarea creanţei de 106.500 lei de către SC C.M-P SRL nu a fost contestată de SC A.M. SRL ci s-a invocat doar stingerea acesteia prin compensare. Creanţa este superioară valorii prag de 45.000 lei, prevăzută de art. 3, pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Instanţa a făcut referire la dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:

S-a reţinut că acest text de lege reprezintă o normă specială, reglementând modul în care se soluţionează eventualele compensări pe care terţii le pot opune unui debitor aflat în procedura insolvenţei.

Textul are în vedere situaţia în care, după deschiderea procedurii insolvenţei unui debitor, acesta pretinde o creanţă de la un terţ. Terţul se poate apăra prin invocarea faptului că la rândul său deţine o creanţă faţă de debitor, creanţă a cărei compensare o poate solicita.

Una dintre condiţiile în materie de compensare legală, la data deschiderii procedurii insolvenţei SC C.M-P SRL este, conform art. 1144 Cod civil, în vigoare la acea dată, reciprocitatea obligaţiilor, ceea ce înseamnă că la acea dată ambele creanţe trebuie să existe între aceleaşi persoane, care să fie creditor şi debitor, în acelaşi timp, una faţă de alta.

S-a constatat că la data deschiderii procedurii insolvenţei faţă SC C.M-P SRL, 08.06.2006, această condiţie nu era îndeplinită, SC A.M. SRL devenind creditor al SC C.M-P SRL doar la data de 18.05.2011, prin preluarea prin cesiune a unei creanţe chirografare.

Prin urmare în opinia instanţei, SC A.M. SRL nu poate opune faţă de SC C.M-P SRL compensarea creanţei sale nefiind îndeplinită condiţia amintită.

O altfel de interpretare a ordinii de prioritate a celor două texte legale prezentate anterior ar lipsi parţial de conţinut scopul Legii insolvenţei acela de a acoperii, în limitele posibile şi în ordinea de preferinţă prevăzută de art. 121 şi 132 din lege, pasivul debitorului aflat în insolvenţă. Astfel s-ar crea posibilitatea ca titularul unei creanţe chirografare să obţină sume de bani, prin cesionarea creanţei sale către un terţ debitor al debitorului insolvent şi chiar în condiţiile în care nu ar exista fonduri nici pentru acoperirea cheltuielilor procedurii, ceea ce evident contravine literei şi spiritului legii insolvenţei.

Faţă de cele reţinute, constatând că debitorul SC A.M. SRL nu poate opune compensaţia, judecătorul-sindic a reţinut că  societatea creditoare SC C.M-P SRL deţine faţă de debitor o creanţă certă lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 zile de la scadenţă, în cuantum superior valorii prag de 45.000 lei, astfel că a respins excepţia lipsei calităţii reclamantului de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii.

Cu privire la contestarea stării de insolvenţă, judecătorul-sindic a reţinut că efectuarea de plăţi către furnizorii de servicii şi către bugetul central şi cel local nu constituie o dovadă a faptului că debitorul nu este în insolvenţă, din moment ce ultima plată parţială a fost făcută creditorului SC C.M-P SRL, conform sentinţei civile nr. 1652/13.12.2011, pronunţată de Tribunalul Arad Secţia Civilă în dosar 2251/108/2009, anterior pronunţării acelei sentinţe.

În consecinţă, fiind îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii insolvenţei judecătorul-sindic a respins contestaţia debitorului, şi a dispus deschiderea acestei proceduri, dispunând şi măsurile aferente. 

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel debitoarea S.C. A.M. S.R.L. Timişoara.

Prin apelul formulat debitoarea apelantă  a solicitat în temeiul art. 8 alin. 4, lit. a şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 suspendarea executării sentinţei atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Totodată debitoarea apelantă a solicitat admiterea apelului şi în consecinţă schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei şi respingerii cererii de deschidere a procedurii generale de insolvenţă ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la cererea de suspendare debitoarea arată că instanţa de apel poate hotărî suspendarea sentinţei atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei, întrucât punerea acesteia în executare creează un pericol iminent de încetare a activităţii societăţii, avându-se în vedere consecinţele deschiderii procedurii generale a insolvenţei.

În ceea ce priveşte apelul declarat debitoarea apelantă susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material respectiv teza 2 a art.3 pct.6 din Legea nr. 85/2006 care, prevede  următoarele: „creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce , de orice natură, suma datorată va depăşi suma prevăzută la pct. 12" (de 45 000 lei).

Astfel, deşi la pg. 4-5, judecătorul  a reţinut în mod just şi legal că potrivit tabelului creanţelor aflat în dosarul 3021/108/2006 al acestei instanţe, ce are ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei faţă de S.C. C.M-P SRL, creditorul din această cauză, la categoria creditorilor chirografari a fost înscris şi B.L. cu suma de 106.500 lei, creanţă care , la data de 18.05.2011 i-a cesionat-o debitoarei S.C.A.M. SRL, a ajuns în opinia apelantei la o concluzie nelegală, respectiv că nu ar fi îndeplinită condiţia compensării legale, prevăzută de art. 1144 din C.civ.

S-au invocat de către debitoarea apelantă dispoziţiile art. art.1144 şi următoarele din C.civ.

În motivarea apelului, arată că la data formulării cererii introductive de instanţă de către creditoarea S.C. C.M-P SRL debitoarea avea faţă de aceasta o creanţă certă lichidă şi exigibilă, astfel că trebuia să se ţină seama de exigenţele legiuitorului cuprinse în art. 3 pct.6 din teza 2 din Lg. 85/2006 art. 1144 şi urm. din C.civ.

Cu toate aceste prevederi legale,  s-a arătat că judecătorul sindic la pg. 7al.V, a conchis  nelegal că debitoarea S.C. A.M. SRL, nu poate opune compensaţia, …. reţinând că societatea creditoare  S.C. C.M-P SRL deţine faţă de debitoare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile de la scadenţă, în cuantum mai mare de 45.000 lei.

S-a susţinut că aşa cum rezultă din înscrisurile anexate în probaţiune, societatea debitoare efectuează plăţi, în mod continuu, către furnizorii de bunuri şi servicii, către bugetul de stat, către bugetul local şi către salariaţi.

Totodată, se poate constata că nu mai există alte cereri de deschidere a procedurii, ori executări silite, împotriva societăţii debitoare.

Raportat la susţinerile privind faptul că nu a mai efectuat nicio plată către SC C.M-P,  s-a învederat aspectul că faţă de această persoană juridică societatea debitoare nu mai are nicio datorie care să impună efectuarea unor plăţi, intervenind deja compensaţia legală prev. de art. 1144 şi urm din C.civ. în vigore la acea dată, ceea ce a avut ca efect stingerea datoriilor reciproce.

Compensaţia datoriilor reciproce deopotrivă certe, lichide şi exigibile intervine în opinia apelantei de drept, prin puterea legii, fiind prevăzută ca normă de ordine publică, neputând fi lăsată la aprecierea lichidatorului judiciar.

Apelanta mai arată că în urma înscrierii societăţii sale ca şi creditor în tabelul definitiv de creanţelor, rectificat de către lichidatorul judiciar în baza cesionării către debitoare a creanţei deţinută de cedentul B.L. contra averii SC C.M-P SRL, pe baza acestui tabel şi în aplicarea prevederilor legii în materie de compensaţie legală, menţionându-se că în evidenţele sale contabile, nu mai figurează nici dreptul de creanţă contra SC C.M-P SRL, în activul patrimonial-şi nici în pasivul patrimonial vreo obligaţie de plată către acesta, pentru suma de 106.500 lei.

 Prin întâmpinarea formulată creditoarea intimată SC C.M-P SRL a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei pronunţate de judecătorul sindic.

Examinând apelul declarat de debitoarea SC A.M. SRL prin prisma motivelor de apel invocate, a dispoziţiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, cât şi din oficiu, Curtea reţine că apelul debitoarei este neîntemeiat, având în vedere următoarele considerente:

În mod legal prima instanţă a admis cererea formulată de creditoarea SC C.M-P SRL prin lichidator judiciar A.G. I.P.U.R.L. Arad, dispunând deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei şi numind ca şi administrator judiciar C.I. RAVA I.P.U.R.L. Arad.

Referitor la invocarea compensaţiei între creanţa deţinută de SC C.M-P SRL faţă de SC A.M. SRL, cu creanţa cesionată de B.L.M. către SC A.M. SRL, se reţine că, în speţă, nu operează compensaţia legală invocată de debitoarea apelantă SC A.M. SRL, întrucât creanţa cu care B.L.M. era înscris în Tabelul Definitiv Consolidat al creanţelor SC C.M-P SRL, cesionată către SC A.M. SRL, este o creanţă chirografară, iar sumele datorate de debitoarea SC A.M. SRL către SC C.M-P SRL, urmează a fi distribuite, ulterior încasării lor, conform prevederilor art. 123 şi 125 din Legea 85/2006, pentru a acoperi cheltuieli de procedură şi, parţial, creanţe privilegiat bugetare.

Se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 „Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii."

Acest text reprezintă o normă specială, reglementând modul în care se soluţionează eventualele compensări pe care terţii le pot opune unui debitor aflat în procedura insolvenţei.

Invocarea compensaţiei se poate face doar când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală reţinându-se că aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Una dintre condiţiile în materie de compensare legală, la data deschiderii procedurii insolvenţei SC C.M-P SRL este, conform art. 1144 Cod civil, în vigoare la acea dată, reciprocitatea obligaţiilor, ceea ce înseamnă că la acea dată  ambele creanţe trebuie să existe între aceleaşi persoane, care să fie creditor şi debitor, în acelaşi timp, una faţă de alta.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă la data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de creditoarea SC C.M-P SRL, această condiţie nu era îndeplinită, SC A.M. SRL devenind creditoare al SC C.M-P SRL doar la data de 18.05.2011, prin preluarea prin cesiune a unei creanţe chirografare.

Prin urmare debitoare SC A.M. SRL nu poate opune faţă de creditoarea SC C.M-P SRL compensarea creanţei sale nefiind îndeplinite condiţiile compensării.

Cu privire la starea de insolvenţă a debitorului, se reţine că debitoarea are o obligaţie de plată faţă de creditoare SC C.M-P SRL, care este certă, lichidă şi exigibilă, în cuantum de 106.500 lei, pentru care nu a operat compensaţia legală, pentru stingerea acestei creanţe debitoarea  SC A.M. SRL nemai-efectuând nici o plată către creditoarea SC C.M-P SRL din anul 2011. 

Pentru aceste motive  hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, iar apelul declarat de debitoare apare ca fiind neîntemeiat, fiind respins în baza dispoziţiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii apelate formulată de debitoarea apelantă, Curtea reţine că aceasta a rămas fără obiect având în vedere respingerea apelului declarat în cauză.

Domenii speta

Spete similare