Procedura insolvenţei

Potrivit art. 3, punctul 7 din Legea nr. 85/2006 „prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi”.

Vicepreşedintele Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti nu este un organ de executare, în sensul dispoziţiilor art.136 Cod procedură fiscală şi, prin urmare, Ordinul acestuia nu poate fi calificat ca având valoarea juridică a somaţiei prevăzute de art.145 Cod procedură fiscală, deci poprirea instituită astfel nu a întrerupt termenul de prescripţie extinctivă cu privire la executarea creanţei acestui organism.

Prin Decizia civilă nr. 105/12.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 5592/108/2013/a1 a fost respins apelul declarat de creditoarea AAAS împotriva sentinţei civile nr. 3074/12.11.2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5592/108/2013.

Pentru a pronu8nţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3074/12.11.2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5592/108/2013, judecătorul-sindic a respins contestaţia formulată de creditoarea AAAS împotriva tabelului preliminar  al  creanţelor debitorului SC I.C. SRL reprezentat prin lichidator judiciar E SPRL.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că creanţa cu care creditoarea AAAS Bucureşti solicită a fi înscrisă la masa credală a fost preluată de la CAS Arad, prin Protocolul nr.20/25.02.2004 - f.5-11 ds.

Faţă de cele de mai sus, judecătorul sindic a apreciat că dreptul creditoarei se a obţine executarea creanţei este prescris -  conform prevederilor art.13 al.5 din OUG nr.51/1998, care statuează că  termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate este de 7 ani.

În ceea ce priveşte susţinerea creditoarei - referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, prin emiterea  Ordinului nr.1208/24.11.2005 de înfiinţarea popririi, conform art.16 al.1 lit.c şi art. 17 din Decretul nr.167/1958  - a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută, pentru că vicepreşedintele AAAS Bucureşti nu este un organ de executare, în sensul dispoziţiilor art.136 Cod procedură fiscală şi, prin urmare, Ordinul acestuia nu poate fi calificat ca având valoarea juridică a somaţiei prevăzute de art.145 Cod procedură fiscală.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel creditoarea AAAS, solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea recursului, creditoarea învederează că hotărârea instanţei de fond este eronată, întrucât la data instituirii popririi asupra conturilor debitoarei, prin Ordinul nr.131/29.10.2010, a operat întreruperea termenului de prescripţie.

În atare situaţie, solicită a se constata că, începând cu această dată a debutat un nou termnen de prescripţie de 7 ani – care se împlineşte abia la data de 29.10.2017.

Mai arată că, în speţă, sunt incidente şi prevederile art. 390 alin. (1) Cod procedura civila – care statuează că „dispoziţiile art. 387 si 389 nu se aplica in cazurile cand legea încuviinţează executarea farà somaţie", precum şi prevederile art. 41 alin. 1 din OUG nr. 51/1998 – care dispunecă „Titlul executoriu se comunica debitorului si se pune in executare fară nici o formalitate."

Ori, întrucât poprirea este o măsura de executare silita ce se face fară somaţie, arată că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile legale menţionate; totodată, menţionează că poprirea are un caracter permanent, motivat de faptul ca operează atât asupra sumelor existente in conturi la data instituirii ei, cât si asupra celor viitoare.

Mai mult, solicită a se observa că actele de executare efectuate de A.A.A.S. nu au fost anulate sau contestate, astfel ca acestea isi produc in continuare efectele.

În speţă, învederează că executarea silită a debitoarei a fost demarată încă din anul 2004 - prin emiterea Somaţiei Colective nr. 4964/04.03.2004, astfel că apreciază absurd a se  presupune că poate opera prescripţia si in cazul unei proceduri de executare silita deja demarcate.

Susţine, totodată, că dispoziţiile art. 405 Cod procedura civila, cele ale Decretului Lege nr.167/1958 (cadrul general al materiei), dar si dispoziţiile speciale din materia prescripţiei, se interpretează in mod restrictiv, in sensul ca aceasta se aplica numai in cazul declanşării procedurii de executare silita, nu şi in cel al continuării respectivei proceduri.

Consideră că daca voinţa legiuitorului ar fi fost in sensul aplicării prescripţiei si in cazul procedurii de executare silite declanşate, atunci acest fapt nu ar fi fost prevăzut in mod expres.

Concluzionând, creditoarea apreciază că, în speţă, nu putea opera prescripţia dreptului de a solicita executarea silita.

Faţă de cele de mai sus, solicită admiterea apelului şi casarea hotărârii apelate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 470-481 din C. proc.civ., art. 8 din Legea nr. 85/2006 si celelalte reglementări normative menționate în cuprinsul apelului.

Examinând apelul declarat în cauză, în condiţiile art. 477 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

În speţă, creanţa AAAS a fost preluată de la CAS Arad, prin Protocolul nr.20/25.02.2004, astfel că termenul de prescripţie a executării acesteia s-a împlinit cel mai târziu la data de 26.02.2011 – potrivit art.6 din OUG nr. 95/2003, privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, coroborat cu art. 13 al.5 din OUG nr.51/1998.

Creditoarea-recurentă invocă întreruperea termenului de prescripţie, ca urmare a emiterii Somaţiei Colective nr. 4964/04.03.2004 şi a popririi instituite prin Ordinul Vicepreşedintelui AAAS nr.131/29.10.2010, însă Curtea constată că niciunul dintre cele două pretinse acte de executare nu se referă la creanţa debitoarei SC Intermed Company SRL.

Astfel, din examinarea înscrisurilor depuse de recurentă în susţinerea poziţiei sale – aflate la filele nr. 8 - 20 ds. –  se poate observa că societatea debitoare nu figurează printre debitorii vizaţi de actele de executare, aşa încât faţă de aceasta nu se poate reţine întreruperea termenului de prescripţie.

În atare situaţie, refuzul administratorului judiciar de a înregistra la masa credală a debitoarei creanţa AAAS este unul justificat, motiv pentru care hotărârea instanţei de fond apare ca fiind temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare