Procedura insolvenței. Recurs. Îndeplinirea condițiilor art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 și ale art. 80 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/006. Desfiinţarea actelor de dare în plată a unor bunuri mobile sau imobile, transferate din patrimoniul d

Procedura insolvenței. Recurs. Îndeplinirea condițiilor art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 și ale art. 80 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/006. Desfiinţarea actelor de dare în plată a unor bunuri mobile sau imobile, transferate din patrimoniul debitoarei către administratorul societății debitoare.

Secția a II-a civilă - Decizia nr. 75/16 martie 2016

Prin Decizia nr.75/2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a Civilă, a fost respins recursul declarat de pârâţii O.N. şi O.C.S. împotriva Sentinţei nr. 924/F/2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. ……….. al Tribunalului ……….

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată în dosarul nr. ........... al Tribunalul ......., reclamantul SP Q. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC V.I. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta debitoare SC V.I. SRL, reprezentată prin O.C., şi pârâtul O.N., ca prin hotărârea judecătorească să se dispună:

I. - anularea actului de dare în plată, autentificat de către BNP M.G.A., încheiat între SC V.I. SRL şi O.N., având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra construcţiilor situate administrativ în oraşul ..........., str. .........., nr. ..., jud. ........., înscrise în Cartea Funciară nr. ......... a localităţii .........., construcţii industriale şi edilitare formate din Complexul comercial  V.I., în suprafaţă construită de .... mp, având regim de înălţime şi parter ca destinaţie de hală;

- întoarcerea în averea SC V.I. SRL a imobilelor înstrăinate, înscrise în Cartea Funciară nr. ......... a localităţii ............;

- rectificarea de carte funciară, în sensul înscrierii în cartea funciară a SC V.I. SRL, ca proprietar al imobilelor descrise mai sus, înscrise în Cartea Funciară nr. ......... a localităţii ..........;

II. - anularea actului de dare în plată, autentificat la BNP  M.G.A. încheiat între SC V.I. SRL şi O.N., având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra întregului imobil, situat în ........, str........, nr. ....., jud. ........, înscris în Cartea Funciară nr. ............ a localităţii ......... de sub A1 cu nr. top ........, fânaţ, în suprafaţă totală de ....... mp şi de sub A1.1 cu nr. cad. C2, nr. top .........., construcţii industriale şi edilitare formate din abator în suprafaţă construită de ............. mp, cu dotările sale, laborator, atelier metalic, centrală termică, spălătorie, magazie, bazin apă, pompe, depozite, cântar, reţele de apă, canal;

- întoarcerea în averea SC V.I. SRL a imobilelor înstrăinate înscrise în Cartea Funciară nr. ......... a localităţii A., cu toate dotările acesteia;

- rectificarea de carte funciară, în sensul înscrierii în cartea funciară a SC V.I.  SRL ca proprietar al imobilelor descrise mai sus, înscrise în Cartea Funciară nr. .......... a localităţii ..........;

III. - anularea actului de dare în plată autentificat la BNP M.G.A., încheiat între SC V.I. SRL şi O.N., având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra următoarelor autovehicule: un autobuz marca Setra, un autoturism marca Renault, nouă autoutilitare mărci diverse și patru semiremorci mărci diverse, cu datele de identificare expuse, toate fiind înmatriculate;

- anularea actelor subsecvente, iar dacă oricare dintre bunurile de mai sus nu mai există, obligarea la restituirea valorii lor de la data transferului, în condițiile art. 84 din Legea nr. 85/2006 a insolvenței;

- întoarcerea în averea SC  V.I. a acestor bunuri mobile.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin actele de dare în plată a căror anulare s-a solicitat, bunuri din patrimoniul debitoarei SC V.I. SRL au fost transmise către administratorul unic, cu puteri depline, O.N.

Actele de dare în plată au fost încheiate invocându-se situaţia analitică nr. ......., fără a exista, însă, un contract de împrumut în formă autentică, prin care să se dovedească că asociatul unic a creditat societatea debitoare.

S-a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art.15 din Legea nr.31/1990, contractele între societatea cu răspundere limitată şi persoana fizică sau juridică, asociat unic al celei dintâi, se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Darea în plată constituie o operaţiune de stingere a obligaţiilor, care constă în acceptarea de către creditor, la propunerea debitorului, de a primi o altă prestaţie în locul celei pe care debitorul iniţial era obligat iniţial să o execute.

Art. 1470 din Codul civil prevede că orice plată presupune o datorie, reclamantul precizând că, din cuprinsul actelor de dare în plată, nu rezultă care este obligaţia societăţii faţă de asociatul unic, pentru că, în realitate, acesta nu a creditat societatea.

Totodată, s-a arătat că actele de dare în plată sunt anulabile în baza art. 80 din Legea nr. 85/2006, întrucât prin acestea s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri către administratorul social, în contul unor aşa-zise credite acordate societăţii de către acesta, rezultatul fiind diminuarea patrimoniului societăţii debitoare în frauda creditorilor acesteia.

Caracterul fraudulos al transferului, susţine lichidatorul judiciar, este dat de titlul gratuit al operaţiunii, de intenţia vădită de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor.

Actele de dare în plată au fost încheiate în data de 22.01.2010, însă bunurile au fost scoase din patrimoniul SC V.I. SRL începând cu data de 30.12.2009.

În drept au fost invocate prevederile art.79, art.80 şi art.81 din Legea nr.85/2006.

Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acţiunii, în principal ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În motivare excepţiei de tardivitate, se arată că acţiunea în anulare trebuie introdusă în termen de un an de la expirarea termenului de depunere a raportului prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. b şi art. 59 din Legea insolvenţei. Deschiderea procedurii insolvenţei faţă de SC V.I. SRL a avut loc la 27.04.2011, iar data limită a depunerii raportului cauzal era la 07.06.2011. Raportând termenul de 1 an la data de 07.06.2011, termenul limită de formulare a acţiunii s-a împlinit la data de 07.06.2012. Ori, acţiunea s-a înregistrat la 16.08.2012.

Pe fond, s-a arătat că prin actele de dare în plată s-a stins obligaţia de plată a SC V.I. SRL către O.N. a sumelor cu care acesta a creditat societatea, fiind, astfel, diminuat pasivul societăţii către creditorul O.N. Actele de dare în plată s-au făcut avându-se în vedere situaţia analitică nr. ....../31.12.2009, din care rezultă că acesta figurează în evidenţele contabile la data de 31.12.2009 cu suma de 4.652.582,88 lei reprezentând împrumuturi acordate societăţii pentru desfăşurarea activităţiI pe perioada anilor 2009-2011.

S-a mai arătat, pe de o parte, că textul art. 15 din Legea nr. 31/1990 nu este aplicabil, întrucât O.N. nu are calitatea de asociat unic, iar, pe de altă parte, că lichidatorul judiciar nu face distincţie între forma scrisă şi forma autentică a actelor juridice.

De asemenea, s-a arătat că la data intrării în faliment ( 27.04.2012) societatea avea de încasat de la clienţi, conform balanţei de verificare, suma de 3.945.146,74 lei, că cifra de afaceri a societăţii în anul 2010 a fost de 11.531.065, valoarea actelor nedepăşind 50%, că valoarea imobilelor, ce a fost avută în vedere la încheierea actelor de dare în plată este apropiată valorii stabilite prin rapoartele de evaluare de un expert evaluator atestat CECAR.

Prin Sentinţa nr. 924/F/2015 pronunţată de către judecătorul sindic în dosarul nr. ........ al Tribunalului ............., a fost admisă acţiunea formulată de lichidatorul judiciar SP Q. SPRL împotriva pârâtei SC V.I. SRL şi s-a dispus desfiinţarea actelor de dare în plată nr. ....../22.01.2011, ........./22.01.2011 şi ......../26.01.2011 de BNP MGA.

Pronunţând această sentinţă, judecătorul sindic a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, că, potrivit art. 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. Or, data deschiderii procedurii a fost 27.04.2011,  iar  acţiunea  a fost introdusă la 16.08.2012, respectandu-se termenul prevăzut de lege, mai ales că raportul asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvabilitate a debitorului SC V.I. a fost depus motivat peste termenul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea specială, respectiv la  07.11.2011, cu referire la punerea întârziată la dispoziţia lichidatorului a actelor de dare în plată de către BNP M.G.

Pe fond, s-a reţinut că darea în plată este cel contract şi, totodată, mijloc de stingere a obligaţiilor, care constă în acceptarea de către creditor la propunerea debitorului, de a primi o altă prestaţie în locul celei pe care debitorul era obligat iniţial să o execute. Aşadar, darea în plată se poate face numai cu consimţământul creditorului, el neputând fi ţinut să primească un alt lucru decât cel ce i se datorează, chiar atunci când valoarea lucrului oferit este egală sau mai mare.

Pe de altă parte, darea în plată reprezintă un act de dispoziţie menit să asigure o plată, însă, o plată rezultă dintr-un contract, or, potrivit  art.15 din Legea nr.31/1990, contractele între societatea cu răspundere limitată şi persoana fizică sau persoana juridică, asociat al celei dintâi, se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Or, pârâta nu poate face dovada înscrisului, respectiv un contract de împrumut în formă scrisă, şi nici din situaţia de fapt descrisă din actele de dare în plată, care se atacă, nu rezultă înscrisul care să probeze că asociatul împrumută societatea. Operaţiunea de dare în plată presupune acordul împrumutătorului ca, în locul sumei de bani de restituit, să efectueze o altă prestație, în cazul de faţă transmiterea dreptului de proprietate cu privire la bunuri mobile şi imobile proprietatea societăţii către asociat, aspect care trebuia menţionat expres în actele de dare în plată, cu referire la înscrisul din care a izvorât obligaţia plăţii.

Astfel, devreme ce nu este dovada înscrisului din care rezultă obligaţia plății, nu poate fi vorba de o dare în plată, potrivit adagiului quod nullum est, nullum producit effectum.

De altfel, fiind vorba de o nulitate absolută, față de prevederile art.15 din Legea nr. 31/1990, invocarea prevederilor art.80 din Legea nr. 85/2006, are legatură, în principal, cu interesul lichidatorului, de parte procesuală cu calitate activă, de a invoca nulitatea absolută analizată.

Referitor la sustragerea de bunuri de la urmărire de către creditori, s-a reţinut că este evident că din multitudinea bunurilor mobile sau imobile transferate asociatului prin darea în plată, creditorul  SC M. se putea îndestula în recuperarea creanţei alături de creditorul asociat, care este înscris la masa credală.

Cu privire la concluziile expertizei dispuse în cauză, respectiv că la data deschiderii insolvenţei erau suficiente creanţe pentru a se îndestula creditorii, prin compararea răspusurilor la obiectivele  5, 8, şi anume creanţe mai mari decât debite la data de 31.01.2010,  8822.459,91 lei creanţe şi 7.144.819,12  lei debite, s-a constatat că existenţa creanţei nu presupune neapărat şi valorificarea acesteia la acelaşi nivel.

Astfel, cel puţin prevederile art.80 alin. 3 din Legea nr.85/2006 privind actele încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, sunt indeplinite, deoarece transferul proprietăţiii s-a realizat către însuşi administratorul societăţii. Or, dacă s-ar fi înscris la masa credală cu întreaga sumă împrumutată, ca orice alt creditor, nu leza drepturile altor creditori. Însă, înaintea drepturilor celorlalți creditori, administratorul şi-a recuperat creanţa, lăsând ca ceilalți creditori să-şi  recupereaze creanţele după ce el însuși s-a îndestulat.

Concluziile expertului, potrivit cărora împrumutul acordat societăţii s-a realizat potrivit contractelor de împrumut de la f. ...., ...., .... sunt lipsite de relevanţă, deoarece specificarea trebuia evidenţiată în actele de dare în plată, or, specificarea este, potrivit situației analitice nr. ..../31.12.2009, act care nu poate fi asimilată unui contract de împrumut.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, pârâţii  O.N. şi O.C.S., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii formulate de lichidatorul judiciar SP Q. SPRL.

În expunerea motivelor de apel, se arată că prin sentinţa apelată s-a reţinut că actele de dare în plată se întocmesc întotdeauna în baza unui contract de împrumut în formă scrisă. Totodată, contrar constatărilor din raportul de expertiză contabilă, judecătorul sindic a reţinut  că nu există contracte de împrumut în formă scrisă şi că acestea nu au fost menţionate în conţinutul fiecărui act de dare în plată întocmit în formă autentică de BNP M.A. Din acest unghi de vedere, motivarea instanţei de fond este contradictorie, la dosar fiind depuse contractele de împrumut încheiate între O.N., în calitate de creditor al debitoarei SC V.I. SRL.

Se mai susţine că, în mod nejustificat, judecătorul sindic nu a reţinut faptul că înainte de a întocmi actele de dare în plată, Biroul Notarului Public M.A. a solicitat şi i s-a prezentat situaţia analitică nr. ...../31.12.2009, în care erau înregistrate contracte de împrumut.

De altfel, chiar şi prin expertiza contabilă se reţine că acestea sunt înregistrate în contabilitatea societăţii, că sunt încheiate în formă scrisă şi că societatea debitoare era  creditată în mod repetat de către asociatul unic, O.N. Faptul că notarul public a omis să menţioneze fiecare contract de împrumut în actele de dare în plată nu le poate fi imputabil.

Se mai susţine că lichidatorul judiciar SP Q. SPRL nu a înţeles să mai continue judecata în ceea ce priveşte acţiunile privind recuperarea creanţelor societăţii debitoare şi că, la momentul încheierii actelor de dare în plată, creanţele societăţii erau mai mari decât datoriile, astfel că nu există nicio legătură de cauzalitate între actele de dare în plată şi intrarea în insolvenţă a debitoarei.

În final, se învederează că, deşi nu înlătură raportul de expertiză, judecătorul sindic nu face nicio analiză a răspunsului de la obiectivul nr. 7, în conformitate cu care, după efectuarea operaţiunilor de dare în plată, în perioada 23.01.2010-29.04.2011, sumele de bani cu care pârâtul apelant  O.N. a creditat V.I. se ridică la nivelul sumei de 6.769.170,69 lei, ceea ce demonstrează voinţa asociatului unic de a evita intrarea în insolvenţă.

În drept, se invocă prevederile art.480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, art.8 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinare, intimata SC  M.G.R.  SRL Lupeni a solicitat respingerea recursului, arătând că prin actele de dare în plată s-a produs prejudicierea creditorilor, bunurile ieşind din patrimoniul debitoarei şi nemaiputând fi astfel valorificate în cadrul procedurii falimentului pentru realizarea creanţelor de către creditori. Bunurile au fost înstrăinate de către societatea debitoare către administratorul său, în condiţiile în care la data  înstrăinări aceasta avea datorii către mai mulţi creditori, inclusiv către SC M.G.R. SRL.

Deşi, potrivit raportului de expertiză contabilă, sumele care ar fi fost împrumutate de administratorul O.N. societăţii sunt de 12.558.224,32 lei, iar sumele restituite în perioada 01.11.2005-22.01.2010 sunt de 9.506.532,30 lei, rămânând suma de 3.051.532,30 lei, prin actele de dare în plată nr. ...., ...., ....  din 22.01.2011, suma totală restituită administratorului este de 4.652.000 lei, iar prin actul de dare în plată nr. ...../26.01.2011 administratorul societăţii îşi mai însuşeşte suma de 3.287.109 lei. Prin actul de dare în plată nr. ..../22.01.2011, se indică că administratorul ar fi creditat societatea, potrivit situaţiei analitice nr. ..../31.12.2009, şi că societatea mai datorează acestuia suma de 1.085.000 lei.

Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar SP Q. SPRL a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că apelanţii pârâţi nu pot face dovada existenţei unui contract de împrumut în formă scrisă, fiind incidente dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 31/1990. Având în vedere numărul şi valoarea bunurilor care fac obiectul actelor de dare în plată, către asociaţii şi administratorul societăţii, sunt incidente dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. c şi, respectiv, alin. 2 lit. a şi d din Legea nr.85/2006. Existenţa creanţelor de recuperat la data deschiderii procedurii este lipsită de relevanţă, câtă vreme instanţa are de analizat legalitatea actelor din punct de vedere al contraprestaţiilor, ceea ce se circumscrie contextului juridic descris de art. 80 din Legea nr.85/2006.

Prin Încheierea din 09.03.2016, în conformitate cu art. 3 din Legea nr.76/2012, raportat la art. 8 din Legea nr.85/2006, apelul declarat împotriva Sentinţei nr. 924/F/2015 a fost recalificat recurs.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate în raport cu criticile formulate, precum şi conform cu art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente, care au suplinit considerentele judecătorului sindic:

Potrivit art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acţiune pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: c) acte încheiate în cei trei ani deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

Aşadar, condiţiile pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi sunt următoarele: - actele să fie încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei; - să existe intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alte fel drepturile.

În speţă, s-a reținut că sunt îndeplinite ambele condiţii.

Astfel, procedura insolvenţei faţă de debitoarea SC V.I. SRL a fost deschisă la data de 27.04.2011, prin Sentinţa nr. 628/F/2011 pronunţată de către judecătorul sindic, în dosarul nr. ........... al Tribunalului .........

Actele de dare în plată a căror desfiinţare s-a solicitat, respectiv actele de dare în plată autentificate de B.N.P. M.G.A. sub nr. ..../22.01.2011, ..../22.01.2011 şi ..../26.01.2011, au fost încheiate, aşa cum rezultă din conţinutul acestora, la data de 22.01.2010, respectiv cu aproximativ un an şi 3 luni înainte de deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC V.I. SRL.

În ceea ce priveşte părţile semnatare ale actelor de dare în plată, instanţa a constatat că actele de dare în plată au fost încheiate între debitoarea SC V.I. SRL, în calitate de transmiţător, şi O.N., căsătorit cu O.S., în calitate de dobânditor.

La data încheierii actelor de dare în plată, pârâtul O.N. era administratorul societăţii debitoarei, iar soţia acestuia, O.S., era asociat unic.

Acest lucru rezultă din însăşi conţinutul actelor de dare în plată, pârâtul O.N. semnând actele de dare în plată atât pentru societatea debitoare, SC V.I. SRL, în calitate de transmiţător, cât şi în nume propriu, în calitate de dobânditor.

Faptul că din probele administrate, respectiv situaţia analitică nr. ..../31.12.2009 a SC V.I. SRL şi raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil  B.M.L., rezultă că pârâtul O.N. a împrumutat societatea debitoare cu importante sume de bani, pentru ca aceasta să îşi continue activitatea, iar prin încheierea actelor de dare în plată s-a urmărit stingerea obligaţiilor pe care societatea le avea faţă de administratorul ei, este lipsit de relevanţă juridică în cauză.

Aceasta, deoarece, în cazul încheierii unor acte cu administratorul societăţii, cum este cazul de faţă, este evidentă intenţia a părţilor de sustragere bunuri de la urmărirea de către creditori, administratorul societăţii, datorită poziţiei sale de conducere a debitorului, urmărind realizarea cu prioritate a creanţelor sale în detrimentul celorlalţi creditori, care nu deţin asemenea poziţie la debitorul insolvent.

De altfel, dispoziţiile art.80 alin. 2 lit. a din Legea nr.85/006 prevăd că vor fi anulate operaţiunile încheiate cu administratorul societăţii în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii şi prestaţiile recuperate dacă acestea sunt în dauna creditorilor.

Ori, simpla existenţă în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii a unor creanţe a căror recuperare este incertă, în lipsa unor dovezi privind achitarea voluntară a  acestora de către debitorii societăţii, nu este de natură a conduce la concluzia că actele de dare în plată nu au caracter dăunător pentru creditori, care, în cadrul procedurii insolvenţei, s-ar vedea îndestulaţi cel puţin în măsura realizării creanţei de către administratorul societăţii O.N.

Nici faptul că administratorul judiciar nu a promovat sau continuat acţiunile pentru recuperarea creanţelor de la debitorii societăţii nu este de natură a conduce la aceeaşi concluzie, întrucât promovarea unor acţiuni judiciare poate presupune, pe de-o parte, efectuarea unor cheltuieli de către societatea debitoare sau, după caz, de către creditori, iar, pe de altă parte,  invocarea unor mijloace de apărare, cum ar fi, de exemplu, prescripţia sau plata, ceea ce face, de asemenea, incertă recuperarea creanţelor de la debitori.

Pentru considerentele ce au fost reţinute, recursul declarat de către pârâţii O.N. şi O.C.S. împotriva Sentinţei nr.924/F/2015 pronunţate de către Tribunalul .......... a fost considerat nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, a fost respins.

Domenii speta

Spete similare