Încuviinţare părăsire domiciliu în cazul arestului la domiciliu

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 982/P/2014 din 27.11.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C., în stare de arest la domiciliu şi A.M.P., în stare de control judiciar.

Instanţa a fost sesizată la data de 28.11.2014, astfel că potrivit art. 207 al. 2 din Codul de procedură penală are obligaţia ca după înregistrarea dosarului la instanţă, având în vedere că inculpatul este arestat la domiciliu, în prezenta cauză, să verifice din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta este dispusă, 14.12.2014.

Se reţine că prin încheierea din data de 15.11.2014 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus arestul la domiciliu a inculpatului  P.C. pe o durată de 30 de zile.

Încheierea a rămas definitivă, prin respingerea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău potrivit Încheierii de şedinţă nr. 90/CDL/19.11.2014 a Judecătorului de Drepturi şi Libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bacău.

Din actele dosarului rezultă că inculpaţii au fost cercetaţi şi trimişi în judecată astfel: inculpatul P.C., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 11/12.10.2014, în jurul orei 00:30, în timp ce se afla în apropierea barului aparţinând numitului G.I., situat în centrul com. B., jud. Bacău, pe fondul consumului de alcool şi al unei stări conflictuale, a lovit cu o bâtă de baseball, oferită de către inculpatul A.M.P., în zona capului pe persoana vătămată V.F.A., cauzându-i leziuni traumatice care au pus în primejdie viaţa victimei; respectiv, iar inculpatul A.M.P., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 32 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 11/12.10.2014, în jurul orei 00:30, în timp ce se afla în apropierea barului aparţinând numitului G.I., situat în centrul com. B., jud. Bacău, cu intenţie, i-a oferit inculpatului P.C. o bâtă de baseball, cu care acesta din urmă l-a lovit pe V.F.A., cauzându-i leziuni traumatice care au pus în primejdie viaţa victimei.

Se poate constata, în raport de situaţia de fapt prezentată, că inculpatul P.C.  a fost cercetat şi trimis în judecată pentru faptă care prin natura sa şi prin modalitatea în care se reţine că au fost concepute şi săvârşite prezintă un grad sporit de pericol social.

Inculpatul P.C. a fost arestat la domiciliu, fiind reţinute ca temei legal al acesteia, dispoziţiile art. 221 al. 1 C.p.p., din probe rezultând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea care ar fi putut  cauza moartea unei persoane, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani închisoare şi se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, urmarea produsă, poziţia inculpatului, instanţa apreciază ca fiind real şi efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate.

Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură “există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (jurisprudenţa CEDO).

Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârşire al faptelor, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaţilor şi din consecinţele acestora.

Aplicând criteriile impuse de jurisprudenţa CEDO la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanţa reţine că menţinerea unui just echilibru între interesul general al societăţii în desfăşurarea procesului penal şi interesele inculpatului, impun privarea în continuare de libertate a acestuia, în modalitatea arestului la domiciliu.

Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viaţă, integritate corporală, libertate şi demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.

Mai mult prin faptele presupuse a fi comise au fost vătămate valori deosebit de importante, ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, prin lăsarea în libertate a inculpatului, în aceeaşi comunitate cu partea vătămată şi rudele victimei, s-ar induce un puternic sentiment de temere în rândul comunităţii, de insecuritate socială, de nesiguranţă, în opinia publică, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu încurajarea făcută acestora şi la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului, fapt ca în final s-ar repercuta negativ asupra finalităţii actului de justiţie.

În aceste condiţii instanţa apreciază că lăsarea în libertate totală a inculpatului în acest stadiul al procesului penal când nici nu s-a declanşat cercetarea judecătorească, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică şi ar genera o stare de insecuritate socială.

De asemenea raportat la probele existente la dosar până în acest moment, al procesului penal, se constată că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depăşit, menţinerea inculpatului în arest  la domiciliu fiind justificată.

În ceea ce priveşte existenţa interesului ca cercetarea judecătorească  să fie continuată cu inculpatul în stare de arest la domiciliu şi necesitatea respectării dreptului de libertate a acestora, este adevărat că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală – şi ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte şi interesul  public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, dedus din modul de săvârşire al faptei şi din consecinţele acesteia.

În condiţiile speţei, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, deoarece, securitatea şi liniştea persoanelor ar fi ameninţate şi prin aceasta, în mod evident, ordinea publică.

Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare proporţională cu gravitatea acuzaţiei, în sensul că inculpatul P.C. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de  faptă care se caracterizează în concret printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute de art. 202 al. 3 din C.p.p.

Pentru motivele arătate, Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău apreciază că nu se poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, aşa cum a solicitat inculpatul, prin avocatul său ales.  Mai mult, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iniţial, la 15.11.2014 nu s-au modificat, cerinţă impusă de art. 242 Cod procedură penală. Chiar cu depunerea înscrisurile în circumstanţiere, aceste înscrisuri pot fi folosite eventual în circumstanţiere mai departe, la finalul cercetării judecătoreşti, dacă se va dovedi existenţa faptei, că inculpatul ar fi autorul  şi a gradului de vinovăţie.

Cu privire la cererea de încuviinţare ca inculpatul să părăsească imobilul în care locuieşte în ziua de Crăciun pentru slujba de la biserică, formulată de avocatul ales al inculpatului, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este întemeiată, că inculpatul poate beneficia de acest beneficiu, pe această cale având şi el posibilitatea să demonstreze corectitudinea respectării obligaţiilor impuse şi în afara arestului la domiciliu. De asemenea, pentru a simţi efectiv slujba în desfăşurarea ei concretă, judecătorul de cameră preliminară acordă această posibilitate să participe la slujba religioasă alături de ceilalţi enoriaşi ai comunităţii, efectele unei asemenea slujbe neputând fi înlocuite de simpla vizionare la TV sau audierea unei slujbe la radio.

Faţă de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestului la domiciliu, dispusă faţă de inculpatul P.C. este legală şi temeinică, precum şi verificând subzistenţa elementelor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar şi proporţional al acesteia cu gravitatea acuzaţiei şi scopul urmărit, urmează ca în baza art. 207 al. 2 din C.p.p. să se menţină starea de arest la domiciliu a inculpatului P.C..

În temeiul art. 242 C.pr.pen. va respinge cererea de înlocuire a  măsurii arestului la domiciliu, cu măsura controlului judiciar, solicitată de apărătorul ales, pentru inculpat.

În baza art. 221 alin.6 C.pr.pen. va admite cererea formulată de inculpat, prin apărătorul ales şi în consecinţă încuviinţează ca inculpatul P.C. să participe la slujba religioasă creştin ortodoxă a

”Craciunului - Nasterea Domnului” ce se va desfăşura în ziua de 25.12.2014 între orelele 08-13  la Biserica din satul D., com.B., jud.Bacău.

Se va constata că inculp

Domenii speta

Spete similare