Anulare decizie de eliberare din functie urmare a reorganizarii institutiei

Dosar XXXX/40/2013 Anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Preşedinte – 

Grefier –

S E N T I N Ţ A NR. XXX

La ordine judecarea acţiunii formulată de reclamanta B. D. E. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti şi intervenient Agenţia de Protecţie a Mediului Botoşani.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă reclamanta, asistată de avocat H. D. şi  consilier juridic I. V. A., pentru pârâtă, precum şi avocat S. M., pentru intervenienta Agenţia de Protecţia Mediului Botoşani.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care, instanţa, văzând că nu au fost invocate excepţii, că nu mai sunt probe de administrat şi nu s-au formulat noi cereri, constată terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul părţilor asupra fondului cauzei.

Avocat H. D. pentru reclamanta B. D. E. solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. Consideră că Decizia nr. XXX/xx.xx.xxxx este lovită de nulitate absolută potrivit art. 78 din Legea nr. 53/2003, concedierea a fost dispusă cu nerespectarea procedurii, în mod netemeinic sau nelegal. Astfel, potrivit art. 1 al deciziei atacate, se menţionează că reclamanta se eliberează din funcţie în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. 1lit. b rap. la art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999. Decizia contestată nu respectă dispoziţiile art. 76 din Codul muncii, aceasta nu a fost motivată nici în drept nici în fapt. Mai mult decât atât, aceasta vine în contradicţie şi dispoziţiile art. 65 din Codul muncii, din compararea Structurilor organizatorice ale Agenţiei pentru protecţia Mediului Botoşani, valabile înainte şi după eliberarea reclamantei din funcţie, se poate observa că funcţia publică de conducere de director executiv nu a fost desfiinţată, astfel că nu se poate vorbi despre o desfiinţare efectivă a locului de muncă. De asemenea, datorită modului în care a fost emisă decizia contestată, face imposibilă respectarea dispoziţiilor art. 79 din Codul muncii, astfel nu poate fi verificată şi supusă cenzurii instanţei de contencios administrativ aceasta neavând cum să analizeze măsura eliberării din funcţie sub aspectul temeiniciei, în lipsa existenţei motivelor autorităţii publice. Decizia de eliberare din funcţie a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 77 din Codul Muncii în sensul că, potrivit art. 1 şi 2 din Decizia nr. XXX/xx.xx.xxxx reclamanta a fost eliberată din funcţie şi i se acordă preaviz de la data emiterii deciziei şi nu de la data comunicării ei. O altă critică adusă Deciziei nr. XXX/xx.xx.xxxx este aceea că nu a fost avizată pentru legalitate de către compartimentul juridic. De altfel, nici temeiul juridic al Deciziei nr. XXX/xx.xx.xxxx nu este real şi nu respectă Legea nr. 188/1999. Consideră că şi concursul organizat ulterior pentru ocuparea noii funcţii de director executiv a fost organizat ilegal. Cu privire la astfel de situaţii, arată apărătorul reclamantei că s-au pronunţat mai multe instanţe şi depune la doar concluzii scrise şi practică judiciară. Asupra cererii de intervenţie a Agenţiei de Protecţie a Mediului Botoşani, pune concluzii de respingere.

Reclamanta B. D. E. solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată pentru motivele expuse oral şi în concluziile scrise depuse la dosar de către apărătorul său.

Consilier juridic I. V. A., pentru pârâtă solicită respingerea acţiunii pentru considerentele din întâmpinarea depusă la dosar. Apreciază că decizia de eliberare din funcţie a reclamantei este motivată atât în drept cât şi în fapt, aceasta a fost emisă pentru punerea în aplicare a H.G. nr. 1000/2012, care la rândul ei a fost emisă pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 58/2012, aceasta fiind motivarea în fapt a deciziei contestate, respectiv conjunctura legislativă în baza căreia s-a ajuns la emiterea actului administrativ. Astfel s-a redus veche funcţie de director executiv al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului şi s-a înfiinţat o nouă funcţie de director executiv cu atribuţii schimbate în proporţie de peste 50 %. Reclamanta a avut posibilitatea să se înscrise la concursul organizat pentru ocuparea noii funcţii de director executiv. Mai mult decât atât, reclamanta după încetarea raporturilor de serviciu ca director executiv, a fost numită în funcţia publică de conducere de şef Serviciu la Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul A.P.M. – Botoşani. Obligaţiile reclamantei din vechea funcţie au fost preluate temporar de o persoană desemnată de preşedintele ANPM până la organizarea concursului. Astfel, reclamanta, pe perioada preavizului nu a mai avut decât o serie de obligaţii limitate, restul drepturilor păstrându-şi-le. Aceasta pe perioada preavizului a fost plătită la nivelul funcţiei de director executiv.  Apreciază că, în cauză, nu există o vătămare reală a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantei,  motive pentru care solicită respingerea acţiunii şi depune la dosar practică  judiciară, respectiv o decizie de recomandare - Decizia nr. 1638 din 30.03.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, este care excede competenţei instanţei de a se pronunţa, de a determina proporţia modificării atribuţiilor şi în respectiva cauză au fost modificate doar două atribuţii.

Avocat S. M., pentru intervenienta Agenţia de Protecţia Mediului Botoşani solicită admiterea cererii de intervenţie accesorie şi pe fond solicită respingerea acţiunii şi menţinerea Deciziei nr. XXX/xx.xx.xxxx ca fiind legală şi temeinică. Obiectul judecăţii este anularea deciziei prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de director executiv a reclamantei. În ipoteza anulării dispoziţiei atacate, reclamanta a mai solicitat şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii deciziei atacate, iar prin acţiune nu s-au invocat motive de nemotivare a deciziei de eliberare din funcţie şi nici motive de nelegalitate a deciziilor nr. XXX/xx.xx.xxxx, XXX/xx.xx.xxxx şi XXX/xx.xx.xxxx emise de structura centrală. Contrar susţinerilor reclamantei, înfiinţarea unui post intitulat director executiv în noua organigramă, nu încalcă dispoziţiile legale prev. de art. 100 din Legea nr. 188/1999, chiar dacă el are o denumire identică sau asemănătoare cu postul de conducere din vechea organigramă, atribuţiile aferente noului post sunt radical modificate faţă de cel ocupat de către reclamantă. În cauză este vorba de o reorganizare  de ansamblu, activitate în care competenţa a crescut pentru instituţia pe care o reprezintă cu mai mult de 50%, în raport cu vechile atribuţii. Prin reorganizarea din anul 2012, majoritatea atribuţiilor ce erau  date în competenţa structurilor regionale, au fost direcţionate către instituţiile judeţene, astfel s-au dublat sau chiar triplat atribuţiile şi competenţele instituţiilor judeţene. Autorizaţia de mediu presupune o activitate ridicată de reanalizare a condiţiilor în fiecare an. Spre exemplu CET reînnoieşte autorizaţia de mediu în fiecare an. Apreciază acţiunea reclamantei ca fiind nefondată întrucât urmare a deciziei de eliberare din funcţia de director executiv aceasta a fost mutată tot pe o funcţie de conducere. Mai mult decât atât s-a organizat concurs pentru ocuparea noului post de director executiv la care reclamanta nu s-a înscris.

În replică avocat H. C. pentru reclamantă arată că, în cauză, este vorba de nulitatea absolută a deciziei de eliberare din funcţie, care poate fi invocată oricând şi chiar din oficiu de către instanţă. Cele două organigrame sunt identice, postul de director executiv nu a dispărut după reorganizare şi mai mult decât atât reclamanta a fost numită în funcţia de director executiv prin ordin de ministru nu prin decizia unei autorităţi, astfel solicită respingerea cererii de intervenţie accesorie a Agenţiei de Protecţia Mediului Botoşani.

După deliberare,

T R I B U N A L U L:

Asupra acţiunii de faţă;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de xx.xx.xxxx, aşa cum a fost precizată ulterior, reclamanta B. D. E., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti, a solicitat: anularea Deciziei nr. XXX/xx.xx.xxxx prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de conducere de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Botoşani; suspendarea executării acestei decizii; repunerea sa în funcţia ocupată anterior; obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale; cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziei, aceasta a constituit obiectul dosarului nr. XXXX/40/2013, cererea fiind finalizată în sensul respingerii solicitării.

Motivele de nelegalitate a Deciziei nr. XXX/2012 invocate de reclamantă sunt, în esenţă, următoarele:

Decizia nu a fost emisă de către persoana care a avut competenţa de numire în funcţie, aşa cum prevede art. 99 alin. 1 din Legea 188/1999 şi nici nu este motivată în fapt şi în drept.

Nu au fost respectate dispoziţiile privind concedierea prevăzute de art. 65, 76, 77 şi 79  din Codul Muncii.

Decizia este neavizată pentru legalitate de către compartimentul juridic.

Temeiul juridic nu este real, nefăcându-se o corectă aplicare a dispoziţiilor prevăzute de art. 99 alin. 1 lit. b şi art. 100 alin. 4 din Legea 188/1999, întrucât: postul de director executiv al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Botoşani este prevăzut şi în noua structură organizatorică, fiind încălcate prevederile art. 100 alin. 5 din aceeaşi lege prin care se arată că „în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru perioada de un an de la data reorganizării; nu s-au modificat atribuţiile postului în proporţie de peste 50 %.

În drept, acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 106 din Legea 188/1999.

În susţinerea acţiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti, prin întâmpinarea depusă la filele 152 – 162 dosar a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de următoarele:

Decizia contestată a fost emisă în baza art. 99 lit. b, coroborat cu art. 100 alin. 4 din Legea 188/1999, acesta fiind temeiul de drept al emiterii deciziei.

Decizia de eliberare din funcţie a fost emisă pentru punerea în aplicare a H.G. nr. 1000/2012 privind reorganizarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor din subordinea acesteia, care l-a rândul său are la bază O.U.G. nr. 58/2012 privind modificarea unor acte normative în domeniul protecţiei mediului şi pădurilor, aceasta fiind motivarea în fapt a deciziei contestate, respectiv conjunctura legislativă în baza căreia s-a ajuns la emiterea actului administrativ.

În acest context s-a redus vechea funcţie de director executiv al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului şi s-a înfiinţat o nouă funcţie de director executiv, cu atribuţiile schimbate în proporţie de peste 50 %.

Potrivit art. 11 din H.G. nr. 1000/2012, agenţiile regionale pentru protecţia mediului s-au desfiinţat, în judeţele unde au funcţionat acestea s-au înfiinţat agenţii judeţene pentru protecţia mediului, atribuţiile agenţiilor regionale au fost preluate de către agenţiile pentru protecţia mediului nou înfiinţate sau de către agenţia naţională, după caz, iar atribuţiile referitoare la emiterea actelor de reglementare pentru proiecte/activităţi care se desfăşoară pe două sau mai multe judeţe au fost preluate şi coordonate de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

În acest sens, atribuţiile agenţiilor regionale pentru protecţia mediului au fost redistribuite către toate agenţiile judeţene pentru protecţia mediului din subordinea ANPM, acestora adăugându-li-se  şi o serie de atribuţii ale ANPM, delegate în baza art. 4 pct. 2 lit. l şi pct. 3 lit. d din H.G. nr. 1000/2012.

Pentru eficientizarea activităţii instituţiilor din subordinea ANPM, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al acestora, atribuţiile au fost modificate şi completate.

Consecinţa firească nu putea fi decât modificarea fişei de post a directorului executiv, precum şi a altor funcţii de conducere din cadrul agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului, cu peste 50 %.

În situaţiile în care directorii executivi ai agenţiilor regionale pentru protecţia mediului care, conform H.G. nr. 918/2010, îndeplineau şi atribuţiile agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului – au fost numiţi direct în noile funcţii de conducere de directori executivi ai noilor agenţii judeţene înfiinţate în judeţele în care s-au desfiinţat agenţiile regionale.

În ceea ce priveşte stabilirea unor atribuţii specifice, pârâta apreciază că doar autoritatea publică respectiv ANPM, are competenţa de a aprecia, având un drept de opţiune între mai multe soluţii legale posibile.

În fapt, în situaţia reclamantei, nu există o vătămare reală a drepturilor şi intereselor sale legitime, întrucât acesteia i s-a pus la dispoziţie în perioada de preaviz o funcţie publică vacantă de conducere, iar reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a o ocupa, sens în care a fost emisă Decizia nr. XXXX/xx.xx.xxxx. Totodată, în perioada preavizului, reclamanta a fost plătită la nivelul funcţiei de director executiv.

În susţinerea celor arătate prin întâmpinare, pârâta a depus la dosarul cauzei întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Prin cererea depusă la dosar la data de xx.xx.xxxx, Agenţia de Protecţia Mediului Botoşani a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul pârâtei Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti, considerând, prin prisma prevederilor art. 61 alin. 3 şi art. 63 Cod procedură civilă, că cererea sa este admisibilă, justificat de faptul că:

Interesul său în promovarea acestui demers este dat de faptul că instituţia sa are personalitate juridică proprie, iar capătul secundar al contestaţiei ce face obiectul prezentei cauze o vizează.

Astfel,  reclamanta a solicitat despăgubiri privind drepturile salariale, iar admiterea unei astfel de cereri ar avea repercusiuni asupra bugetului instituţiei, care are calitatea de ordonator secundar de credite.

Pe fond apreciază că această contestaţie ignoră o serie de demersuri administrative anterioare, necontestate, care confirmă existenţa unei reorganizări a instituţiilor judeţene din subordinea pârâtei, care abia ulterior au fost urmate de eliberarea reclamantei din funcţia de director.

Reclamanta a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie întrucât: Agenţia de Protecţia Mediului Botoşani nu are competenţa de a emite aprecieri asupra legalităţii deciziilor emise de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti; nu are un interes personal evident în cauză şi nici nu se află în raporturi de serviciu cu reclamanta; restabilirea drepturilor salariale ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti nu constituie repercusiuni asupra bugetului instituţiei, ci dovada respectării legalităţii; prin cererea formulată intervenienta încearcă să se substituie pârâtei.

Având în vedere poziţia procesuală a părţilor şi a terţului intervenient, instanţa a procedat la analizarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de intervenţie, în raport de dispoziţiile art. 61 Cod procedură civilă, dispunând prin încheierea pronunţată la data de xx.xx.xxxx, respingerea ca inadmisibilă a cererii. 

În urma apelului formulat împotriva acestei încheieri, prin Decizia nr. XX/xx.xx.xxxx, Curtea de Apel Suceava a schimbat încheierea apelată, în sensul că a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de către Agenţia de Protecţie a Mediului Botoşani.

Ca urmare a acestei decizii, instanţa de fond a dispus introducerea în cauză a Agenţiei pentru Protecţia Mediului Botoşani în calitate de intervenientă.

Analizând acţiunea formulată, precum şi cererea de intervenţie accesorie, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia nr. XXX/xx.xx.xxxx emisă de preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului  s-a dispus eliberarea reclamantei B. D. E.  din funcţia publică de conducere, de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Botoşani, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 100 alin. 4 din  Legea 188/1999.

Prin aceeaşi decizie s-a acordat reclamantei un preaviz de 30 de zile calendaristice, perioadă în care instituţia s-a angajat a identifica funcţiile publice vacante, urmând a le pune la dispoziţia persoanei nominalizate, în conformitate cu art. 99 alin. 5 din Legea 188/1999.

În perioada de preaviz, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului i-a pus la dispoziţie reclamantei o funcţie publică vacantă de conducere, de şef serviciu la Serviciu Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM Botoşani, reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a o ocupa prin adresa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, sens în care ANPM a emis Decizia nr. XXXX/xx.xx.xxxx prin care aceasta a fost numită în funcţia publică de conducere.

În ce priveşte posibilitatea contestării Deciziei XXX/2012, instanţa constată că sunt aplicabile prevederile art. 106 din Legea 188/1999, potrivit cărora:

„(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.

(2) La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută”.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, prevederi care se coroborează  cu cele prevăzute de art. 52 din Constituţia României, este configurat obiectul acţiunii în contencios administrativ, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ, poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate.

Prin urmare, aşa cum rezultă din textul legal anterior menţionat, pentru admisibilitatea unei acţiuni în contencios administrativ, reclamanta trebuie să facă dovada cauzelor de nulitate pe care le invocă, precum şi a vătămării drepturilor sau intereselor sale legitime, deoarece actul administrativ se bucură, până la dovada contrară, de o prezumţie de legalitate, veridicitate şi de autenticitate, care constituie fundamentul forţei sale executării.

Analizând cauzele de nulitate a deciziei contestate, invocate de către reclamantă, instanţa constată că acestea nu pot fi reţinute, întrucât:

- Aşa cum rezultă din preambulul Deciziei nr. XXX/2012, actul a fost emis în baza art. 6 din H.G. nr. 1000/2012, potrivit căruia:

„(1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat.

(2) Preşedintele şi vicepreşedintele sunt numiţi şi revocaţi din funcţie, în condiţiile legii, prin decizie a primului-ministru, la propunerea conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

(3) Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului numeşte şi eliberează din funcţie personalul acesteia, în condiţiile legii şi ale prezentei hotărâri”.

Ca urmare, având în vedere noul act normativ privind organizarea şi funcţionarea instituţiei publice, numirea şi eliberarea din funcţie a personalului se face de către preşedintele ANPM – prevedere legală care a fost respectată la emiterea deciziei contestate.

- În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor invocate din Codul Muncii prin care se reglementează concedierea, instanţa constată că prin art. 117 din Legea 188/1999, se prevede că:

„Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice”.

Ca atare, compatibilitatea dispoziţiilor din Codul Muncii trebuie apreciată de către judecător în fiecare caz în parte, iar în situaţia de faţă, instanţa apreciază că dispoziţiile din Codul Muncii privind concedierea contravin legislaţiei specifice funcţiei publice, întrucât instituţia eliberării din funcţia publică ca urmare a reorganizării, are o reglementare specifică prevăzută prin Legea 188/1999, aceasta din urmă trebuind aplicată întocmai.

- Faţă de apărarea reclamantei privind lipsa avizului de legalitate, instanţa constată că decizia contestată a fost emisă în regim de putere publică, de către organul competent prevăzut de art. 6 din H.G. nr. 1000/2012, iar lipsa avizului de legalitate a consilierului juridic prevăzut de Legea 514/2003 nu poate afecta valabilitatea actului, acesta neavând caracterul de aviz conform.

- Temeiul de drept al deciziei contestate este reprezentat de dispoziţiile art. 99 lit. b şi art. 100 alin. 4 din Legea 188/1999, eliberarea din funcţie a reclamantei fiind motivată astfel de reorganizarea ANPM şi a instituţiilor din subordinea acesteia ce a avut loc în urma adoptării H.G. nr. 1000/2012 şi a O.U.G. nr. 58/2012. Ca urmare, decizia contestată este motivată în fapt şi în drept, reorganizarea instituţiei fiind una reală, dispusă în baza normelor legale anterior menţionate, în urma cărora ANPM s-a reorganizat la nivel naţional, trecând de la 34 de agenţii judeţene şi 8 agenţii regionale, în subordine (potrivit H.G. nr. 918/2010) la 42 de agenţii judeţene, cu desfiinţarea agenţiilor regionale şi modificarea atribuţiilor pentru toate instituţiile din subordine.

- Deşi funcţia publică de conducere ocupată de reclamantă se regăseşte şi în noua organizare a instituţiei, instanţa constată că potrivit art. 11 din H.G. nr. 1000/2012, atribuţiile agenţiilor regionale desfiinţate au fost redistribuite către agenţiile judeţene sau către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, după caz, – revenindu-i aşadar acesteia din urmă dreptul de a stabili atribuţii specifice pentru fiecare agenţie şi pentru fiecare funcţie publică ocupată de personalul acesteia.

Ca urmare, instanţa nu poate face aprecieri privind oportunitatea stabilirii unor atribuţii specifice pentru fiecare instituţie din subordine, descentralizate ulterior pe fiecare funcţie, cert fiind faptul că atribuţiile sunt diferite în primul rând la nivelul agenţiilor judeţene, iar apoi la nivelul fiecărei funcţii publice.

- Numirea anterioară a reclamantei pe funcţia publică de director executiv prin Ordinul nr. XX/xx.xx.xxxx emis în baza H.G. nr. 918/2010 (ce a fost abrogată prin H.G. nr. 1000/2012) nu mai poate produce efecte după adoptarea unui nou act normativ privind organizarea şi funcţionarea instituţiei, respectiv H.G. nr. 1000/2012, întrucât prin acesta din urmă instituţia publică s-a reorganizat prin desfiinţarea agenţiilor regionale şi înfiinţarea doar a agenţiilor judeţene, cu consecinţa desfiinţării funcţiilor de conducere pentru fiecare dintre agenţiile teritoriale din subordinea ANPM.

Chiar dispoziţiile art. 99 alin. 1 lit. b din Legea 188/1999,  constituind şi temeiul juridic al deciziei contestate, conferă instituţiei cadrul legal pentru a dispune eliberarea din funcţie a funcţionarului public atunci când intervin măsuri de reorganizare administrativă a instituţiei.

Mai mult, reorganizarea constituie o măsură managerială luată de conducerea instituţiei, trebuind a fi recunoscut dreptul de apreciere al autorităţii publice, în privinţa organizării propriei activităţi.

- Nu poate fi analizată situaţia reclamantei în raport de prevederile art. 100 alin. 5 din Legea 188/1999, întrucât acest text se referă la posturi similare , iar în situaţia dată, chiar dacă postul de director executiv este prevăzut şi pe noul stat de funcţii, acesta are atribuţii şi competenţe modificate, deşi nu este schimbată denumirea.

În ce priveşte vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantei prin decizia contestată, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta nu a invocat expres prin acţiunea formulată care este vătămarea ce  i-a fost cauzată, instanţa constatând astfel că: in perioada preavizului drepturile salariale ale acesteia au fost păstrate; în aceeaşi perioadă, instituţia pârâtă i-a oferit posibilitatea de a ocupa o altă funcţie de conducere, funcţie pe care reclamanta a acceptat-o în mod expres; pentru ocuparea funcţiei de director executiv s-a organizat concurs, însă reclamanta nu s-a înscris, neexistând posibilitatea de a fi numită în mod direct, pentru considerentele anterior menţionate.

De altfel, acolo unde a existat posibilitatea, respectiv în situaţiile în care directorii executivi ai agenţiilor regionale pentru protecţia mediului care, conform H.G. nr. 918/2010, îndeplineau şi atribuţiile agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului – aceştia au fost numiţi direct în noile funcţii de conducere de directori executivi ai noilor agenţii judeţene înfiinţate în judeţele în care s-au desfiinţat agenţiile regionale.

În consecinţă, instanţa apreciază că, în urma reorganizării instituţiei, reclamanta avea doar o vocaţie de a ocupa funcţia de conducere, de director executiv, şi nu un drept, astfel încât aceasta nu poate pretinde că i-a fost încălcat un drept sau interes legitim, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.

Pentru motivele anterior menţionate, instanţa apreciază că prin emiterea Deciziei nr. XXX/2012 nu a fost încălcat principiul legalităţii actelor administrative, aceasta fiind emisă în baza actelor normative superioare invocate în preambulul deciziei, precum şi că reclamanta nu a făcut dovada vătămării drepturilor sale legitime prevăzute de Legea 188/1999, considerente pentru care, instanţa va respinge ca nefondată acţiunea în anularea Deciziei nr. XXX/2012, în temeiul art. 106 din Legea 188/1999. Ca urmare, instanţa va respinge şi celelalte capete de cerere accesorii.

Având în vedere respingerea acţiunii principale, în temeiul art. 67 din Codul de procedură civilă, pentru aceleiaşi considerente anterior menţionate, instanţa admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge ca nefondată acţiunea formulată de  reclamanta B. D. E. domiciliată în municipiul Botoşani, str. X, nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti cu sediul în sector 6, Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 294 , Bucureşti.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Agenţia de Protecţie a Mediului Botoşani cu sediul în municipiul Botoşani, B-dul M. Eminescu, nr. 44, judeţul Botoşani.

Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare