Revendicare imobiliară

Revendicare imobiliară. Stabilirea caracterului preluării, cu putere de lucru judecat, se face de către instanţa de judecată cu ocazia judecării căii de atac formulată împotriva deciziei de respingere a notificării sau în cadrul unui proces în care se judecă o cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive, o revendicare sau anulare a titlului în baza căruia noul proprietar şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.01.201, în urma desfiinţării Sentinţei civile nr. 129/PI/11.02.2009 şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei C., reclamanţii S.L. şi S. A. S., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. C-S, respectiv Consiliul Local al Municipiului C., prin Primar şi Municipiul C., prin Primar, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii să le lase în deplină  proprietate şi posesie imobilul situat in C., identificat in CF…, nr. cad.., în suprafaţă de 373 mp; imobilul situat in C., identificat in CF.., nr. cad.., în suprafaţă de 857 mp; imobilul situat în C., identificat in CF…, nr., cad..., în suprafaţa de 250 mp., iar în subsidiar, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor descrise mai sus este imposibil de realizat, se solicita acordarea de despăgubiri băneşti, in conformitate cu valoarea de piaţă a imobilelor. Reclamanţii au arătat că imobilele mai sus prezentatei, au fost preluate abuziv de stat, prin Decizia nr…./23.02.1973, a Consiliului Popular al oraşului C., prin Decretul de  expropriere nr…./31.10.1968, al Consiliului de Stat, că autoarea reclamanţilor, S. P. V. a depus cerere de revendicare la Consiliul popular C. la 21.03.1991, iar la data de 26.01.1993, aceasta a decedat, şi că nu s-a primit nici un răspuns la cererea de revendicare formulată în anul 1991, în temeiul legii 18/1991, singura lege care conf. art.1 reglementa situaţia fondului funciar in România. Reclamanţii au depus cerere de revendicare, in temeiul Legii nr.247/2005, la 13.09.2005, la care au primit răspuns negativ, prin adresa nr. 19825.5856/02.02.2006.  În drept, reclamanţii au invocat disp. art. 2 pct.1 lit. f Cod pr. civilă, art. 480 şi 481 Cod civil, art. 6 alin.2 Legea 213/1998, art. 15 lit. r din Lg. nr. 146/1997, aşa cum a fost modificată, art. 1 alin.1 din Primul Protocol Adiţional la CEDO, resp. art.6 din CEDO, raportate la disp. art. 20 alin.2 din Constituţia României. Reclamanţii au formulat precizare de acţiune, prin care au solicitat obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilele situate în C., aşa cum a u fost menţionate în acţiunea introductivă, iar la data de 20.05.2011, au solicitat introducerea în cauză a S.C…, în calitate de intervenient în interes propriu, în baza art. 58 cod procedură civilă, în ideea că această societate ar invoca aceleaşi drepturi ca şi reclamanţii. Prin Sentinţa civilă nr…/2012, Judecătoria C. a respins, ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. C-S, invocată de pârât prin întâmpinare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. C-S, respectiv Consiliul Local al Municipiului C. şi Municipiul C., prin Primar, excepţie invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi în ceea ce priveşte revendicarea imobilelor cu nr. top. 4615/18/2, 4615/17/2 şi nr. cad. 4687/30/20/14, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă şi s-a respins acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi în ceea ce priveşte imobilele cu nr. cad. 4615/18/1, înscris în C.F.. C., respectiv nr. cad. 4615/17/1, înscris în C.F…C., ca neîntemeiată, fiind respinsă şi cererea de chemare în judecată a intervenientei S.C…, în calitate de persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanţii, ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, instanţa a constatat că această excepţie a vizat, la momentul invocării ei, calitatea pârâtului de a emite dispoziţii de restituire, potrivit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, calitate ce revine primarilor, susţinându-se că Statul Român poate fi chemat în judecată dacă nu se cunoaşte unitatea deţinătoare a imobilului, respectiv dacă persoana îndreptăţită nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de lege şi a constatat că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. C-S, respectiv Consiliul Local al Municipiului C. şi Municipiul C., prin Primar, în ceea ce priveşte imobilele cu numerele top. 4615/18/2 şi 4615/17/ şi nr. cad. 4687/30/20/14, înscrise în C.F. ..C., excepţie invocată din oficiu, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată, constatându-se că proprietarul tabular al parcelelor cu nr. top. 4615/18/2 şi 4615/17/2, este S.C.., fiind ocupate de un depozit de produse petroliere. S-a reţinut că, faptul că imobilul a fost preluat de stat prin schimb în anul 1973, nu schimbă cu nimic această concluzie, indiferent dacă preluarea s-a făcut cu sau fără titlu valabil, întrucât acţiunea nu este o acţiune având ca obiect emiterea dispoziţiei de restituire a unui imobil preluat abuziv, ci o acţiune în revendicare întemeiată pe art. 480-481 C.civ., că Statul Român sau autorităţile administraţiei publice locale, nu au calitatea de proprietari tabulari, respectiv aceea de posesori, aceste dispoziţii conferind doar o vocaţie generală la formularea unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun,  textul excluzând imobilele ce fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. În ceea ce priveşte cererea privind introducerea S.C...în calitate de intervenientă în interes propriu, instanţa de fond a reţinut  că situaţia din cauză nu este vizată de textul art. 57 din C.proc.civ., întrucât intervenienta forţată are chiar calitate de proprietar tabular şi de posesor al imobilelor cu nr. top. 4615/18/2 şi 4615/17/2, astfel că aceasta nu are nici calitatea nici interesul de a formula o acţiune în revendicare împotriva Statului Român sau împotriva organelor administraţiei publice locale, Statul Român fiind chiar  autorul acestei interveniente, astfel că aceasta nu poate pretinde, în nicio situaţie, aceleaşi drepturi ca şi reclamanţii, cererea formulată în baza art. 58 C.proc.civ. fiind deci neîntemeiată.

În ceea ce priveşte parcelele cu numerele topografice 4615/18/1, 4615/17/1, instanţa a respins acţiunea, reţinând că la data de 2.09.2005, în baza Legii nr. 247/2005, reclamanţii au solicitat restituirea imobilelor expropriate de Statul Român în baza Deciziei nr. 25/1973, arătând că exproprierea a fost abuzivă datorită faptului că, din suprafaţa totală de 2420 mp, Consiliul Popular C. a acordat în schimb doar 250 mp. Cu privire la această cerere, Comisia a comunicat reclamanţilor, la data de 02.02.2006, că imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 247/2005 (f. 27). că imobilele ar fi trebuit solicitate de către reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv aceştia ar fi trebuit să atace în instanţă, potrivit prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispoziţia primarului de respingere a notificării nr…/11.05.2006, urmând calea prevăzută de legea specială. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen legal, reclamanţii solicitând admiterea apelului şi  modificarea hotărârii, instanţa de fond a făcând aplicare greşită a legii în sensul nerecunoaşterii art. 6 din Legea 213/98, în vigoare la data promovării acţiunii, raportată la Dispoziţia nr…/11.05.2006 a Primarului mun. C.Tribunalul, analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, a constatat neîntemeiat apelul, reţinând că, în primul rând, trebuie stabilit dacă terenurile  revendicate fac obiectul legilor speciale de reparaţie, analizându-se modul  în care  aceste terenuri  cu fost preluate  de către Staul Român, neavând nicio relevanţă faptul că Primarul municipiului C., prin Dispoziţia nr…/11.05.2006 a respins notificarea pentru motivul că terenurile nu fac obiectul Legii 10/2001 pentru că nu a avut loc o preluare abuzivă. Stabilirea caracterului preluării cu putere de lucru judecat se face de către instanţa de judecată, cu ocazia judecării căii de atac, formulată împotriva deciziei de respingere a notificării sau în cadrul unui proces în care se judecă o cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive, o revendicare sau anulare a titlului în baza căruia noul proprietar şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Tribunalul a constatat că terenurile din cauză au făcut obiectul  legilor speciale de reparaţie, Legea nr.10/2001 şi Legea nr.247/2005, iar reclamanţii, neatacând în instanţă dispoziţia nr…./1.05.2006, nu şi-au realizat dreptul dedus judecăţii, folosind şi parcurgând întreaga procedură administrativă şi căile de atac prevăzute de lege împotriva modului de soluţionare a notificării în procedura administrativă. S-a mai reţinut şi că există şi posibilitatea sancţionării pasivităţii culpabile a entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în emiterea deciziei sau dispoziţiei (conform Deciziei XX/2007 pronunţată în recurs în interesul legii ori formularea unei cereri de chemare în judecată în condiţiile art. 28 alin. 3 din lege), dar şi controlul judiciar exercitat în etapa ulterioară, de finalizare a raportului juridic de reparaţie angajat de stat prin adoptarea Legii 10/2001 (stabilirea cuantumului despăgubirilor de către Comisia Centrală şi plata acestora, dacă măsura reparatorie în echivalent îmbracă forma acestora) şi care se derulează în temeiul Titlului VII din Legea 247/2005 şi potrivit normelor procedurale şi substanţiale acolo edictate. S-a motivat şi că adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecinţa imposibilităţii utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din Convenţie în situaţia în care celea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectivă. Faptul că această lege specială este sau nu una efectivă, poate fi constatată printr-o analiză în concret  a fiecărei cauze.

Domenii speta

Spete similare