Anulare act administrativ

Prin sentinţa civilă nr. 6186 din 29.10.2013 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 6447/108/2013, s-a respins acţiunea reclamantei pentru anularea art. 14 alin. 1 şi a anexei nr. 3 lit. A din Hotărârea nr. 141/12.06.2012 a Consiliului Local al Municipiului Arad şi menţinerea în vigoare a anexei 3 din Hotărârea CLM nr. 51/2005.

S-a statuat în considerente că potrivit art. 128 alin. 1) lit. d) din OUG nr. 195/2002, autorităţile administraţiei publice locale stabilesc reglementări referitoare la regimul de acces şi circulaţie, staţionare şi parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul poliţiei rutiere, iar potrivit art. 33 şi 34 din OG nr. 43/1997, autorităţile administraţiei publice locale împreună cu Poliţia rutieră au obligaţia de a reglementa circulaţia, parcarea, staţionarea şi oprirea pe străzi a vehiculelor, iar în zonele protejate ale localităţilor se va urmări descurajarea sau interzicerea circulaţiei de tranzit, în condiţiile legii, prin asigurarea unor trasee de deviere corespunzătoare, cu acordul administratorului drumului şi al Poliţiei rutiere.

Or documentaţia depusă la dosar de către pârât la solicitarea tribunalului, în temeiul art. 13 alin. 1) din Legea nr. 554/2004, demonstrează că cerinţele legale au fost respectate la adoptarea hotărârii contestate, iar aceasta a fost emisă cu respectarea procedurii specifice.

În concret, nu se relevă încălcări ale legii în ceea ce priveşte dispoziţiile de la art. 14 alin. 1) din hotărârea contestată şi referitor la traseul stabilit la lit. A din anexa nr. 3 la aceeaşi hotărâre, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă reglementează circulaţia vehiculelor în raport cu masa maximă autorizată a acestora, iar nu cu viteza de deplasare a acestora, iar funcţie de necesităţi, astfel cum s-a evidenţiat de către Serviciul Întreţinere şi Reparaţii Căi de Comunicaţii Terestre din cadrul Direcţiei Tehnice a Primăriei Municipiului Arad, mutarea/relocarea utilajelor agricole dintr-o localitate în alta se poate face şi cu ajutorul unor vehicule de transport utilaje, gen trailer, dacă sunt operante alte interdicţii, legate de regimul vitezei de deplasare, prin alte acte normative precum cea de la art. 74 din OUG nr. 195/2002, indicată de către reclamantă.

Că reclamanta nu este vătămată în sensul art. 2 alin. 1) lit. a) raportat la art. 1 alin. 1) din Legea nr. 554/2004 o demonstrează finalmente şi faptul că conform evidenţei cererilor de eliberare a autorizaţiilor de acces, în perioada iunie 2012 – octombrie 2013, societatea comercială a depus o cerere de eliberare a autorizaţiilor de acces, pentru trei autovehicule, pentru care a fost achitată taxa de eliberare, autorizaţiile de acces au fost valabile în data de 21.02.2013 pentru următorul traseu: Steagului – Flacăra – Lenau – Pompei – Troiei – Titulescu – Voinicilor – Z.I.Micalaca Est – Radnei (spre Vladimirescu) – Retur, solicitările fiind formulate tocmai sub imperiul hotărârii de consiliu atacată prin acţiunea de faţă.

În nici un caz nu se pune problema încălcării dreptului comunitar, cum a considerat fără temei partea reclamantă, chiar dacă prioritatea dreptului comunitar este neîndoielnică faţă de dreptul intern.

În concret, în susţinerea demersului său judiciar, reclamanta s-a prevalat de principiul încrederii legitime, făcând referire la Cauza C-112/77, Töpfer c. Comisia şi la Cauza C-289/91, Vassilis Mavridis c. Parlamentul European, context în care este de reţinut de către tribunal cu valoare de principiu că:

Principiul încrederii sau al previziunii legitime, astfel cum a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă şi limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice. Astfel, orice operator economic poate invoca principiul încrederii legitime cu dubla condiţie: să nu existe nimic care să i se poată imputa, adică să se afle el însuşi într-o situaţie legitimă (CJCE, 12 decembrie 1985, Sideradria SpA vs. Comisia, cauza C-67/84, par. 21 ) şi ca o instituţie să fi putut da naştere la speranţe întemeiate (CJCE, 17 aprilie 1997, de Compte vs. Parlamentul, cauza C – 90/95, par. 35 şi jurisprudenţa loc. cit.).  S-a acceptat că principiul cunoaşte şi excepţii, Curtea admiţând cu dificultate existenţa unei încălcări a încrederii legitime, impunând unele exigenţe de calitate a noii reglementări, respectiv, noua reglementare să fie anunţată (CJCE, 8 iunie 1977, Merkur Außenhandel GmbH & Co. KG vs. Comisia, cauza C-97/76), să fie previzibilă (CJCE, 21 aprilie 1988, Fratelli Pardini SpA , cauza C-338/85, par. 25) sau să fie însoţită de măsuri tranzitorii (CJCE, 27 aprilie 1978, Hellmut Stimming KG vs.  Comisia, cauza C-90/77 ). În acest sens, Jean – François Renucci – „Tratat de drept european al drepturilor omului”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009, pp.890-810. 

Raportat la cele învederate în alineatul anterior şi în condiţiile date ale speţei de faţă şi în continuarea considerentelor deja expuse nu se poate reţine de către tribunal că autoritatea pârâtă a nesocotit principiul enunţat prin adoptarea hotărârii contestate, atâta timp cât nu s-a probat cu succes întrunirea cumulativă a cerinţelor susamintite pentru justificarea pretinsei încălcări.

Domenii speta

Spete similare