Procedura insolvenţei

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii debitoarei, dată de neefectuarea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, poate fi invocată numai în cadrul litigiilor ce se desfăşoară în baza legii contenciosului administrativ, ceea ce nu este cazul în speţă.

Debitoarea nu poate fi obligată să parcurgă procedura prev. de art. 205 şi urm. din C.pr.fis. coroborate cu disp. art. 7 şi urm din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru că această procedură ar fi inutilă şi ar prelungi procedura prevăzută de legea insolvenţei, care în speţă primează faţă de  procedurile contencioase.

Prin Decizia civilă nr. 216/07.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 269/30.01.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr.6045/108/2009*/a3.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că prin sentinţa recurată s-a admis cererea formulată de debitoarea SC „I.P.” SA, în insolvenţă, în contradictoriu cu creditoarea MFP-DGRFP Timişoara - AJFP Arad şi în consecinţă s-a dispus anularea operaţiunii efectuate de pârâta-creditoare MFP-DGRFP Timişoara -AJFP Arad cu privire la suma de 159.988,47 lei din contul deschis la Trezoreria Arad, aparţinând debitoarei SC „I.P.” SA, în insolvenţă în contul bugetului de stat si restituirea acestei sume în contul unic de lichidare al debitoarei, fără cheltuieli de  judecată, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl reprezintă anularea distribuţiei sumei de 159.988,47 lei  de către AJFP Arad din contul de garanţii, aparţinând debitoarei I.P. SA în contul unic - buget de stat ca fiind nelegală, raportat la dispoziţiile art.36 din Legea 85/2006, precum şi restituirea  acestei sume în contul unic de lichidare nr.R094 BRDE 020S V437 6456 0200 deschis la banca BRD Sucursala Arad pe numele SC I.P. SA.

Prin Încheierea nr.86/24.11.2009, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul 6045/108/2009, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de SC I.P. SA, fiind numit administrator judiciar C.I. R SPRL.

 Din adresa nr.88544/17.07.2013 rezultă că debitoarea a solicitat, prin adresa înregistrată la AJFP Arad sub nr.4221/03.07.2013, eliberarea sumei de 159.988,47 lei, reprezentând garanţie, însă creditoarea a informat-o asupra faptului că s-a efectuat distribuirea sumei din contul de garanţii în contul unic al bugetului de stat .

 Din decizia nr.5/30.07.2013 s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.116 şi art.117 alin 6-8 din Codul de procedură fiscală, s-a  realizat compensarea obligaţiilor fiscale scadente si neachitate ale debitoarei.

 Obligaţiile fiscale stinse prin compensare reprezintă în special salarii, profit şi venituri din amenzi în sumă totală de 190.736 lei si au  data scadenţei diferită, unele au scadenţa anterior procedurii, - cea mai veche obligaţie  datează  din 11 dec 2006 1500 lei - , iar alte obligaţii sunt chiar din luna iunie 2013 în sumă de 1.387 lei.

Creditoarea s-a prevalat practic de dispoziţiile art.115 alin.3 lit.a C.proc.fiscală, care, în opinia sa, îi permit ca, înainte de a stinge datoriile curente, să procedeze la stingerea datoriilor anterioare deschiderii procedurii şi cu scadenţa ulterioară.

Contrar susţinerilor creditoarei, instanţa de fond a reţinut că aceste texte legale nu pot fi interpretate şi aplicate decât coroborat, în sensul că, dacă există creanţe curente, fără autorizarea judecătorului sindic organul fiscal nu ar putea distribui o sumă pentru a stinge alt tip de obligaţii fiscale decât cele curente, în ordinea prevăzută de art.115 C.proc.fiscală., ci trebuie să o distribuie doar pentru a stinge creanţele curente.

 Debitoarea şi-a declarat intenţia de reorganizare judiciara şi se afla încă în perioada de observaţie, conform art.3 pct.15 din Legea nr.85/2006, modificată.

Deoarece plăţile vizează plata unor datorii la bugetul de stat ce nu pot fi circumscrise operaţiunilor dintre cele vizate exemplificativ de art.3 pct.14  din lege, judecătorul sindic a admis cererea formulată de debitoarea SC „I.P.” SA, în insolvenţă conform prevederilor Legii nr.85/2006, prin administrator judiciar C.I. R IPURL Arad, în contradictoriu cu creditoarea MFP-DGRFP Timişoara - AJFP Arad şi în consecinţă a dispus anularea operaţiunii efectuate de pârâta-creditoare cu privire la suma de 159.988,47 lei din contul deschis la Trezoreria Arad, aparţinând debitoarei SC „I.P.” SA, în insolvenţă în contul bugetului de stat si restituirea acestei sume în contul unic de lichidare al debitoarei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea D.G.R.F.P. Timişoara – A.J.F.P. Arad solicitând admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare cu următoarea motivare:

Prin hotărârea atacată în mod netemeinic au fost respinse excepţiile invocate, apreciindu-se în mod nejustificat că, în speţa de faţă nu ar fi aplicabile dispoziţiile Codului de Procedură Fiscală şi cele ale legii contenciosului administrativ, aşa cum a invocat, drept pentru care solicită admiterea excepţiei necompetentei materiale a Tribunalului Arad – Secţia civilă şi declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Arad – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, iar pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Reclamanta, prin acţiunea greşit întemeiată (art. 36 din Legea nr. 85/2006) a solicitat anularea „distribuţiei sumei de 159.988,47 lei din contul de garanţii, în contul bugetului de stat", apreciind această „distribuire" ca fiind nelegală.

Astfel, din analiza conţinutului acţiunii şi a înscrisurilor anexate, reiese în mod evident că, această aşa zisă "distribuire" a "sumei de 159.988,47 lei din contul de garanţii, în contul bugetului de stat", de fapt este o veritabilă "compensare" efectuată potrivit dispoziţiilor art. 116 şi art. 117 alin 6-8 din Codul de procedură fiscală, ca urmare a emiterii de către recurentă a "Deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 5 din 30.07.2013".

În aceste condiţii, cum, "Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 5 din 30.07.2013" , este un act administrativ fiscal, sunt incidente prevederile art. 205 -206 din O.G. nr. 92/2003, coroborate cu cele ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi nu cele indicate de petentă (art. 36 din Legea nr. 85/2006).

Astfel, din coroborarea prevederilor art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 cu dispoziţiile art. 94 - 95 din NOUL Cod de Procedură Civilă (art. 2 pct. 1 lit. d) din vechiul Cod de procedură civilă şi a Legii, nr. 554/2004, reiese că instanţa competentă a se pronunţa asupra unei atare contestaţii era Tribunalul Arad - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004: "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

La art. 8 se prevede că: "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Pentru aceste considerente, creditoarea solicită admiterea excepţiei invocate şi casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanţa de contencios administrativ competentă a Tribunalului Arad.

Recurenta creditoare mai arătă că acţiunea este inadmisibilă ca fiind prematur introdusă prin raportare la disp. art.7 Legea 554/2004 întrucât poate fi formulată în următoarele condiţii:

„ înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

A se vedea şi conţinutul "Deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 5 din 30.07.2013", unde este menţionat textual posibilitatea de a fi contestat acest act administrativ prin înregistrarea "la organul fiscal emitent a unei contestaţii în termen de 30 de zile de la data comunicării sau luării la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 205 şi 207 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003"

În aceste condiţii apreciază că reclamanta nu a epuizat procedura prealabilă prevăzută în mod imperativ de art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Reclamanta avea obligaţia potrivit art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ să solicite revocarea în tot sau în parte a acestui act  "Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 5 din 30.07.2013", autorităţii ierarhic superioare autorităţii emitente a actului şi după îndeplinirea în totalitate a acestei procedurii prealabile obligatorii (recursul graţios) ar fi putut să promoveze acţiunea în contencios administrativ în faţa instanţelor judecătoreşti.

Consideră că acţiunea în din prezentul dosar este inadmisibilă atâta timp cât nu a fost formulată plângere prealabilă, şi chiar dacă acesta plângere ar fii fost formulată, plângerea administrativă ar fii făcută peste termenul prevăzut de lege, după cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei, echivalând practic cu neîndeplinirea acestei proceduri prealabile obligatorii.

 In mod constant instanţele de contencios administrativ au apreciat că procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acţiunii, potrivit art. 109 alin(2) Cod procedură civilă.

Având în vedere cele expuse mai sus, recurenta consideră sentinţa atacată ca neîntemeiată, drept pentru care solicităm admiterea recursului, respectiv casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Arad, competentă fiind în acest caz, iar în rejudecare, solicită respingerea acţiunii formulată în dosarul pendinte ca fiind prematur introdusă deoarece nu a fost finalizată procedura prealabilă, urmând ca eventuale chestiuni de fond putând fi dezbătute doar în faţa instanţei competente material, după parcurgerea etapei plângerii prealabile.

În drept: - disp. Art. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 3041 C.pr.civ., Art. 205 C.pr.civ, ale Legii nr. 85/2006, precum şi celelalte dispoziţii din actele normative invocate.

Analizând în funcţie de motivele invocate şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C. pr. civ. recursul formulat de către creditoare, Curtea reţine că acesta este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Recurenta, prin motivele de recurs critica hotărârea instanţei de fond prin prisma soluţiei dată asupra excepţiilor necompetenţei materiale a instanţei şi a inadmisibilităţii acţiunii, invocând dispoziţiile art. 205, 206, 216-218 C. pr. fiscală şi art. 7 şi urm. din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motive ce nu pot fi primite nici de către instanţa de recurs, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei îl reprezintă anularea distribuţiei sumei de 159.988,47 lei  de către AJFP Arad din contul de garanţii, aparţinând debitoarei I.P. SA în contul unic - buget de stat ca fiind nelegală, raportat la dispoziţiile art. 36 din Legea 85/2006, precum şi restituirea  acestei sume în contul unic de lichidare nr.R094 BRDE 020S V437 6456 0200 deschis la banca BRD Sucursala Arad pe numele SC I.P. SA.

Din adresa nr.88544/17.07.2013 emisă de creditoare (fila 14 dosar fond) rezultă că, debitoarea a solicitat prin adresa înregistrată la AJFP Arad sub nr.4221/03.07.2013, eliberarea sumei de 159.988,47 lei, reprezentând garanţie, însă creditoarea a informat-o asupra faptului că, s-a efectuat distribuirea sumei din contul de garanţii în contul unic al bugetului de stat .

La fila 15 dosar fond se află decizia emisă de creditoare pe numele debitoarei privind compensarea obligaţiilor fiscale, salarii, profit, decizie emisă la data de 30.07.2013, deci după data solicitării debitoarei prin lichidator de a elibera suma din litigiu.

Creditoarea recurentă invocă necompetenţa instanţei de fond, arătând că decizia de compensare este act administrativ fiscal şi trebuie atacat în condiţiile prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură fiscală, art. 205 şi urm., coroborate cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, însă Curtea nu poate primi acest motiv de recurs, având în vedere obiectul acţiunii şi faptul că pârâta se află sub incidenţa legii speciale nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.

Astfel, în speţă, plăţile compensate de către creditoare reprezintă datorii la bugetul statului, respectiv salarii, profit şi venituri din amenzi, fiind incidente dispoziţiile legii speciale nr. 85/2006, respectiv art. 46 alin. 1 şi nu disp. art. 3 pct. 14 din aceiaşi lege ce se referă la activităţile curente şi operaţiunile financiare ale debitoarei în perioada de observaţie.

Câtă vreme recurenta nu putea dispune de suma din litigiu, pentru motivele expuse, debitoarea nu poate fi obligată să parcurgă procedura prev. de art. 205 şi urm. din C.pr.fis. coroborate cu disp. art. 7 şi urm din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru că această procedură ar fi inutilă şi ar prelungi procedura prevăzută de legea insolvenţei, care în speţă primează faţă procedurile arătate mai sus.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii debitoarei, dată de neefectuarea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, ridicată de recurentă poate fi invocată numai în cadrul litigiilor ce se desfăşoară în baza legii contenciosului administrativ, ceea ce nu este cazul în speţă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 şi art. 304 şi urm. C.pr.civ., instanţa a respins recursul formulat ca fiind neîntemeiat,  menţinând în tot hotărârea recurată ca fiind temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare