Omor calificat

Prin sentinţa penală nr.79 din 14 martie 2013, pronunţată în dosarul nr. 7605/108/2012 – Tribunalul Arad în baza art. 174 alin. 1, rap. la art. 175 alin.1 lit. i cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c şi 76 alin. 1 lit. a cod penal a condamnat pe inculpatul R.V. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat .

În baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare, pentru infracţiunea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste 0.80 g/l.

În baza art. 33 lit. a , 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o va executa fără aplicarea vreunui spor.

Pe durata şi în condiţiile art. 71 Cod penal, s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.

În condiţiile art. 65 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal,  pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 88 cod penal s-a dedus prevenţia din 27.07.2012

În baza art. 14,346 Cod procedură penală şi art. 1349 Cod civil, s-a admis acţiunea civilă exercitată în cauză de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 13.587,90 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei T.M..

În baza art. 14,346 Cod procedură penală şi art. 1349 Cod civil, s-a admis în parte acţiunile civile exercitate în cauză de părţile vătămate T.L., N.M. T. şi T.M.A. şi în consecinţă:

-a obligat  inculpatul să  plătească fiecărei părţi civile câte 6.666 lei, cu titlu de  daune materiale.

- a obligat inculpatul să plătească fiecărei părţi civile câte 20.000 euro sau echivalentul în lei, cu titlu de  daune morale.

S-au respins restul pretenţiilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, inculpatul R.V. locuieşte în localitatea Mâsca, judeţul Arad, fiind vecin cu victima T. M., care a locuit pe aceiaşi stradă cu inculpatul.

În ultimii ani relaţiile dintre cei doi s-au degradat, existând o stare tensionată între aceştia, determinate de diverse neînţelegeri.

Astfel, în nenumărate rânduri inculpatul şi victima au intrat în conflict, certurile dintre cei doi fiind uneori auzite atât de ceilalţi vecini, cât şi de familiile celor doi.

Conform declaraţiilor martorilor, ultima ceartă dintre cei doi a avut loc cu două zile înaintea faptelor săvârşite de inculpat, ocazie cu care acesta din urmă a afirmat faţă de martorele T.S.L. şi N.I., vecinele celor doi, că „o să i-o facă" victimei, odată când nu o să-1 vadă nimeni.

În acest context, în data de 26.07.2012, în jurul orelor 18,30, inculpatul, după ce a consumat la domiciliu o anumită cantitate de ţuică, s-a urcat la volanul autoturismului său marca Opel Combo, cu nr. de înmatriculare AR- , deplasându-se la o familie de prieteni, care locuieşte la marginea satului, pentru a rezolva unele probleme personale. La întoarcerea spre casă, ajuns pe strada pe care locuieşte, inculpatul 1-a observat pe numitul T. M., care circula regulamentar pe partea dreaptă a drumului, în afara carosabilului, în sensul opus de mers al inculpatului. Astfel, victima văzându-l la rândul său pe inculpat, i-a făcut acestuia un semn obscen cu mâna, împrejurare în care inculpatul a făcut o manevră cu autoturismul, în sensul că a accelerat şi a tras de volan dreapta spre victimă, generând accidentarea acesteia, victima fiind izbită în plin de autoturismul condus de inculpat.

Urmare a accidentului produs, T.M. a suferit leziuni care au determinat decesul acestuia, respectiv fractură de corp vertebral cervical C6 cu deplasare, survenită în cadrul unui politraumatism.

Fiindu-i recoltate două probe de sânge în vederea determinării alcoolemiei, s-a stabilit că inculpatul avea o alcoolemie de 0,90, respectiv 0,70 g alcool/1000 ml sânge, la orele 23,10, respectiv 00,10.

În acest context, având în vedere că cele două probe de sânge i-au fost recoltate inculpatului după trecerea unui interval de aproximativ trei ore de la momentul producerii accidentului, precum şi împrejurarea că la orele 21,48, inculpatul a avut o alcoolemie în aerul expirat de 0,75 mg/L, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în vederea stabilirii alcoolemiei inculpatului la ora producerii evenimentului, respectiv la ora 19,30, din raportul de expertiză întocmit în acest sens rezultând că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,60 gr.% la ora 19,30.

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut faptul că a efectuat manevra cu autoturismul spre partea vătămată în mod voluntar, ci afirmat că pe fondul consumului de alcool a pierdut controlul volanului şi că de altfel nici nu văzuse victima.

Susţinerile acestuia sunt infirmate de martorii audiaţi, din declaraţiile acestora rezultând că între inculpat şi victimă existau neînţelegeri şi certuri vechi, inculpatul afirmând că va „plăti” victimei atunci când nu va putea fi văzut de nimeni.

Martorii prezenţi cu ocazia efectuării cercetărilor la faţa locului au declarat că inculpatul fiind întrebat despre modul în care s-a produs accidentul a spus că victima i-a făcut gesturi obscene cu mâna iar el a vrut doar să-l sperie făcând acea manevră bruscă cu maşina.

În faţa instanţei, părţile civile T.L., soţie a defunctului, precum şi N.M. şi T.M.A., fiii defunctului, s-au constituit legal părţi civile, solicitând, în temeiul art. 14,346 Cod procedură penală, raportat, la art. 1357,1381 din NCPC, admiterea acţiunii civile şi obligarea inculpatului R.V. la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune materiale şi 200.000 euro, cu titlu de daune morale.

Cu privire la suma pretinsă de 20.000 lei, daune materiale au arătat că aceasta reprezintă contravaloarea prestaţiilor medicale şi a medicamentelor, benzina necesară deplasărilor familiei la spitalele din Timişoara, cheltuieli de înmormântare, servicii funerare, cheltuieli pentru pomeniri, onorariu avocat.

În concluziile scrise depuse de părţile civile la termenul de judecată din 28.02.2013 au precizat cu privire la daunele materiale se compun din sumele cheltuite în perioada spitalizării cu şi fără chitanţe, în cuantum de 7.000 lei, cheltuieli pentru înmormântare şi parastas, cu şi fără chitanţă, în cuantum de 5.000 lei, pentru pomenirea de 9 zile s-au cheltuit 500 lei, parastasul de 40 zile a costat 1.500 lei, zece drumuri la Arad la avocat, parchet şi instanţă, 3 zile lipsă de la serviciu ale lui T.M. jr., drumul acestuia de la Bucureşti acasă, pentru că se afla în cursă în momentul accidentului, suma de 500 lei, prestaţia unui bucătar pentru parastas, suma de 320 lei reprezentând contravaloarea certificatului de moştenitor, suma de 2.000 lei, reprezentând onorariul avocatului.

În ceea ce priveşte acordarea sumelor reprezentând daunelor morale, părţile civile au arătat că acestea constau în suferinţele psihice determinate de decesul prematur al soţului, respectiv tatălui lor, familia rămasă îndurând suferinţe psihice continue, prin aceea că au rămas lipsiţi de bucuriile şi mulţumirile sufleteşti, de suportul moral şi afecţiunea reciprocă în virtutatea relaţiilor de familie pe care le aveau.

Pe de altă parte, familia a fost lipsită, prin decesul prematur cauzat de fapta inculpatului, de contribuţia financiară pe care victima o aducea prin munca suplimentară pe care o efectua, profesia sa de lăcătuş mecanic conducând la obţinerea unor venituri satisfăcătoare .

S-a invocat în drept, Decizia nr.2617/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia „ întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită”.

Partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă Timişoara a depus o notă de calcul, foaia de observaţie clinică şi decont arătând că pe perioada spitalizării, victima T.M. a beneficiat de servicii medicale în valoare de 13.587,90 lei, solicitând obligarea inculpatului la plata acesteia.

De asemenea, s-a dispus Institutului de medicină legală Timişoara, în cursul urmăririi penale, să efectueze unele constatări medico-legale. Astfel, prin adresa nr. 1823/A1/27.07.2012 a fost comunicat Raportul de constatare medico-legală privind pe victimă, fiind solicitată suma de 38 lei, conform HG 1609/2006 publicată în M.O. Partea I,nr. 964/23.11.2006 (fila 20 dosar u.p.).

Prin adresa nr. 366/A3/03.10.2012 a fost comunicat Raportul medico-legal de necropsie, fiind solicitată suma de 932 lei, conform HG 1609/2006 publicată în M.O. Partea I,nr. 964/23.11.2006 (fila 22 dosar u.p.).

Analizând starea de fapt reţinută, instanţa constată că faptele inculpatului R.V. care a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,60 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută şi pedepsită de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată şi modificată.

Fapta aceluiaşi inculpat care în data de 26.07.2012, în jurul orelor 18:30, pe fondul unui conflict preexistent între acesta şi victima T.M., precum şi a consumului de alcool, folosind forţa autoturismului său personal a accidentat-o pe victima care circula regulamentar în afara carosabilului, pe un drum comunal, victima suferind politraumatisme care i-au determinat decesul în data de 15.08.2012, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. 1, rap. la art. 175 alin. 1 lit. i cod penal. Fapta a fost săvârşită în public, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. i) Cod Penal.

Probatoriul administrat, astfel cum a fost anterior prezentat, relevă - dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăţia inculpatului, care a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că, deşi nu a urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii ei, manifestând o atitudine de indiferenţă faţă de un asemenea rezultat.

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de omor în cazul de faţă s-a realizat prin acţiunea inculpatului care în momentul în care a zărit gestul obscen făcut de victimă, a accelerat şi a tras de volan dreapta spre victimă, generând accidentarea acesteia, victima fiind izbită în plin de autoturismul condus de inculpat.

În legătură cu infracţiunea de omor, în surprinderea poziţiei psihice pe care inculpatul a avut-o în momentul comiterii infracţiunii, trebuie pornit de la premisa că aceasta a fost săvârşită cu intenţie indirectă, pe fondul consumului de alcool, dar şi a raporturilor preexistente dintre victimă şi inculpat, în situaţia în care inculpatul s-a folosit de  autoturismul său pentru „a atenţiona" victima, a cărei forţă este mult disproporţionată faţă de forţa obiectului folosit, aproape în orice împrejurări şi condiţii acesta putând provoca leziuni majore în cazul accidentării vreunei persoane. Astfel, inculpatul prevăzând moartea victimei ca rezultat al acţiunii sale a acceptat producerea acestui rezultat.

Instanţa va reţine şi o oarecare provocare din partea victimei datorat comportamentului său dinaintea producerii accidentului, respectiv aceasta i-a făcut cu mâna un semn cu caracter obscen, împrejurare confirmată de inculpat imediat după producerea accidentului şi de martorul B.V., care a asistat la cercetarea la faţa locului.

În favoarea inculpatului, instanţa va reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 74 lit. a,c Cod penal, valorificând în favoarea inculpatului, drept circumstanţă atenuantă, conduita bună avută de acesta înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea sa după săvârşirea faptei, constând în comportarea sinceră în cursul procesului penal; în prezent, inculpatul manifestă un real regret pentru consecinţele faptei comise.

La stabilirea pedepsei, instanţa va ţine seama de disp. art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea de comitere a acesteia, persoana inculpatului, atitudinea procesuală avută, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum şi dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal.

De asemenea, instanţa constată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi că acesta a intrat întâmplător în sfera infracţională, este o persoană  în vârstă de  57 ani, a avut o conduită bună în societate şi familie anterior comiterii faptei, iar pedeapsa ce urmează a fi stabilită se impune a crea condiţiile reintegrării acestuia în societate.

Din documentele existente la dosar rezultă că inculpatul a avut o atitudine cooperantă în faţa organelor judiciare, care implică şi regretul manifestat. Prezenţa inculpatului la judecată dovedeşte interesul pe care acesta îl manifestă faţă de situaţia sa şi conştientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancţiuni.Potrivit acestor considerente, în baza art. 174 alin. 1, rap. la art. 175 alin.1 lit. i cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c şi 76 alin. 1 lit. a cod penal a condamnat pe inculpatul R.V. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat, pedeapsă apreciată de instanţă ca fiind aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv atât să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni .

În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru infracţiunea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste 0.80 g/l.

Deoarece inculpatul a comis infracţiunile anterior condamnării definitive pentru vreuna dintre ele, în baza art. 33 lit. a Cod penal, raportat la art.34 lit. b Cod penal, instanţa a contopit aceste pedepse aplicate prin prezenta sentinţă, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o va executa fără aplicarea vreunui spor.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, pe durata şi în condiţiile art. 71 Cod penal, va interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.

În condiţiile art. 65 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal,  pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 88 cod penal a dedus prevenţia din 27.07.2012.

În analiza laturii civile a cauzei, instanţa apreciază că prejudiciul patrimonial, pentru a da naştere obligaţiei de reparaţie în sarcina autorului său, trebuie să fie cert, atât sub aspectul existenţei, cât şi sub aspectul întinderii.

Angajarea răspunderii civile delictuale, ca formă a răspunderii juridice, conduce la aplicarea unei sancţiuni specifice dreptului civil, ca urmare a săvârşirii faptei ilicite imputabile cauzatoare de prejudicii.

Astfel, analizând pretenţiile materiale în sumă de 20.000 lei formulate de părţile civile, instanţa constată că acestea au fost dovedite în totalitate prin documente şi declaraţii ale martorilor,rezultând că aceste sume au fost utilizate pentru deplasări la Timişoara, cheltuieli de înmormântare şi parastas.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa va constata existenţa unor prejudicii de ordin moral constând în suferinţa cauzată membrilor familiei de decesul victimei.

Pentru a stabili nivelul sumelor ce vor fi acordate cu titlu de compensaţie morală, instanţa va avea în vedere în principal caracterul nepatrimonial al daunelor morale în general, şi că aceste sume nu pot conduce la înlăturarea suferinţelor care au determinat aceste solicitări, dar şi faptul că aceste daune nu trebuie privite ca o sancţiune complementară aplicată inculpatului.

Instanţa va mai avea în vedere dozarea acestor daune astfel încât să nu se producă o creştere nejustificată a patrimoniului celor care le-au solicitat.

Potrivit acestor considerente, instanţa, în baza art. 14,346 Cod procedură penală şi art. 1349 Cod civil, va admite în parte acţiunile civile exercitate în cauză de părţile vătămate T.L., NM.T. şi T.M.A. şi în consecinţă:

-a obligat inculpatul să plătească fiecărei părţi civile câte 6.666 lei, cu titlu de  daune materiale.

- a obligat inculpatul să plătească fiecărei părţi civile câte 20.000 euro sau echivalentul în lei, cu titlu de  daune morale.

S-au respins restul pretenţiilor.

În baza art. 193 cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească părţilor civile T.L., N.M.T. şi T.M.A. câte 666 lei, cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, părţile civile T.L., N.M.T., T.M.A. şi inculpatul R.V..

În motivarea apelului declarat de parchet s-a arătat că au fost aplicate pedepse nelegale şi netemeinice inculpatului, au fost reţinute în mod netemeinic circumstanţe atenuante valorificându-se conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii precum regretul manifestat de acesta, iar în opinia parchetului vârsta inculpatului, atitudinea procesuală, interesul, îngrijorarea faţă de faptele sale nu pot justifica în raport de pericolul social concret al faptei recunoaşterea de circumstanţe atenuante şi în consecinţă reducerea limitelor de pedeapsă, motiv pentru care s-a solicitat înlăturarea acestor circumstanţe atenuante şi pronunţarea unei pedepse privative de libertate, care să corespundă din punct de vedere al cuantumului exigenţelor art. 52 şi 72 C.p.

În motivarea apelului formulat de către părţile civile s-a arătat că sentinţa primei instanţe este nelegală întrucât în mod greşit nu s-a reţinut premeditarea în încadrarea juridică a faptei, dar în acelaşi timp sentinţa este şi netemeinică în raport cu pedeapsa prea redusă aplicată, solicitându-se majorarea cuantumului pedepsei privative de libertate şi majorarea cuantumului daunelor morale, în acelaşi timp solicitându-se şi instituirea unui sechestru în vederea recuperării pagubei produse prin infracţiune.

În motivele de apel formulate de către inculpat s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunile prev. de art. 174, 175 al. 1 lit. i Cod penal şi art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, în infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 3 C.p., arătând că nu a dorit suprimarea vieţii victimei prin efectuarea unei manevre cu autoturismul şi chiar dacă această manevră s-a efectuat cu intenţia de a speria victima, nu a acceptat nici o clipă că i-ar putea produce moartea acesteia.

În opinia inculpatului, în speţa de faţă există un dubiu cu privire la forma de vinovăţie cu care a comis fapta, iar acest dubiu operează întotdeauna în favoarea inculpatului.

S-a solicitat ca instanţa să ia în considerare că inculpatul nu are antecedente penale, are vârsta de 57 ani, a comis fapta pe fondul consumului spontan excesiv de alcool, a avut o conduită bună în familie şi societate anterior şi ulterior comiterii faptei, a recunoscut fapta comisă, s-a prezentat în faţa organelor judiciare, este de acord cu despăgubirile civile stabilite de instanţa de fond.

Raportat la aceste elemente s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante cu efectul reducerii pedepsei, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de legea penală, iar pedeapsa să fie executată la locul de muncă întrucât sunt îndeplinite condiţiile legale în acest sens.

Prin decizia penală nr. 116/A din 5 iunie 2013 – Curtea de Apel Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 79 din 14 martie 2013 a Tribunalului Arad.

În baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi părţile civile T.L., N.M.T. şi T.M.A. declarate împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o desfiinţează în parte şi rejudecând, înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit.a, c Cod penal şi în consecinţă, în baza art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit.i Cod penal  condamnă pe inculpatul R.V. la 10 ani închisoare. Menţine condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002. În baza art. 33 lit.a, 34 li.b Cod penal contopeşte pedepsele în cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care o execută fără vreun spor. Înlătură dispoziţiile art. 64 lit.c Cod penal. Menţine restul dispoziţiilor  sentinţei apelate.

Instanţa de apel a constatat că apelul formulat de către inculpatul R. V. este nefondat, iar apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi părţile civile T.L., N.M.T., T.M.A. sunt fondate, pentru următoarele considerente.

Astfel, instanţa de fond pe baza coroborării întregului material probator existent în cauză a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii, respectiv aceea că la data de 26.07.2012, în jurul orelor 18,30, inculpatul R. V., după ce a consumat la domiciliu o anumită cantitate de ţuică, s-a urcat la volanul autoturismului său marca Opel Combo, deplasându-se la o familie de prieteni care locuieşte la marginea satului, iar la întoarcerea spre casă l-a observat pe numitul T.M., care circula regulamentar pe bicicletă pe partea dreaptă a drumului, în afara carosabilului, pe sensul opus de mers al inculpatului, iar victima pe fondul unui conflict preexistent, i-a făcut un semn obscen cu mâna inculpatului, împrejurare în care acesta din urmă a tras de volan spre victimă, generând accidentarea acesteia, victima fiind izbită în plin de autoturismul condus de inculpat, iar ca urmare a accidentului produs T.M. a suferit o fractură de corp vertebral cervical, respectiv leziuni care au condus la decesul acestuia.

Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acestea fiind de 0,90 respectiv 0,70 gr/litru alcool pur în sânge, iar din raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că inculpatul la data producerii accidentului ar fi putut avea la modul teoretic o alcoolemie de 1,60 gr%o.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în sensul că a efectuat o manevră cu autoturismul spre victimă, dar a arătat că acest lucru nu s-a produs în mod voluntar, ci pe fondul consumului de alcool a pierdut controlul volanului şi nu văzuse victima, însă această explicaţie a inculpatului este infirmată de martorii audiaţi în cauză, din declaraţiile acestora rezultând că între inculpat şi victimă au existat neînţelegeri vechi, inculpatul afirmând că „plăti” victimei atunci când nu va fi văzut de nici o persoană.

Raportat la această stare de fapt reţinută de către instanţă, se poate concluziona că fapta inculpatului R.V. din 26.07.2012, pe fondul unui conflict preexistent între acesta şi victimă, precum şi a consumului de alcool, a accidentat-o pe victima T.M. care circula regulamentar în afara carosabilului, victima suferind politraumatisme care i-au determinat decesul în data de 15.08.2012, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. i C.p., fapta fiind săvârşită în public.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 3 C.p., solicitarea acestuia în opinia instanţei de apel fiind neîntemeiată.

Astfel, se poate constata, ca urmare a reţinerii stării de fapt, că inculpatul sub aspectul laturii subiective a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că deşi nu a urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii ei, manifestând o atitudine de indiferenţă faţă de un asemenea rezultat letal, elementul material al laturii obiective realizându-se în momentul în care a tras de volan spre victimă, generând accidentarea acesteia, victima fiind izbită în plin de autoturismul condus de inculpat.

În speţa de faţă nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în varianta prev. de art. 178 al. 3 C.p. întrucât sub aspectul laturii subiective s-a reţinut în mod judicios că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte şi nu cu forma de vinovăţie a culpei pentru a putea subzista infracţiunea de ucidere din culpă, astfel că schimbarea de încadrare juridică a faptei solicitată de inculpat urmează a fi respinsă în consecinţă ca fiind neîntemeiată.

Instanţa nu poate reţine nici varianta infracţiunii de omor calificat solicitată de către părţile civile în sensul reţinerii şi a variantei prev. de art. 175 lit. a Cod penal, respectiv infracţiunea să se fi produs cu premeditare, întrucât din analizarea stării de fapt se poate reţine că deşi martorii vorbesc de o dorinţă de răzbunare a inculpatului pe numitul T.M., nu s-a putut dovedi că inculpatul a efectuat acte pregătitoare specifice premeditării în vederea producerii decesului victimei, lovirea acesteia din urmă cu autoturismul de către inculpat având loc în mod spontan şi pe fondul unui consum de alcool, astfel că schimbarea de încadrare juridică a faptei solicitată de părţile civile este apreciată ca fiind neîntemeiată.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 se reţine că pe baza expertizei medico-legale efectuată în vederea stabilirii alcoolemiei inculpatului s-a stabilit că la momentul producerii accidentului acesta ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 1,60 gr%o, ajungându-se la acest rezultat pornind de la determinarea concretă a alcoolemiei, fiind recoltate două probe de sânge, iar potrivit analizelor s-a stabilit că la prima recoltare inculpatul a avut 0,90, respectiv la a doua recoltare 0,70 gr/litru alcool pur în sânge, iar concentraţia alcoolului în aerul expirat a fost de 0,75 mg/litru în momentul efectuării alcooltestului.

În aceste condiţii se poate aprecia că în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/litru prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, fiind dovedită atât latura obiectivă cât şi cea subiectivă a acestei infracţiuni.

În legătură cu circumstanţele atenuante facultative reţinute în favoarea inculpatului, respectiv incidenţa disp. art. 74 lit. a şi c C.p. cu privire la buna conduită a inculpatului înainte şi după săvârşirea infracţiunii, instanţa apreciază că acestea nu trebuiau reţinute în favoarea inculpatului întrucât inculpatul nu a avut o poziţie procesuală corectă în faţa autorităţilor judiciare, încercând să inducă ideea că a săvârşit o faptă de o periculozitate mai redusă, din culpă, iar comportamentul bun al inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii nu a fost dovedit prin mijloace de probă, astfel că instanţa va înlătura circumstanţele atenuante facultative reţinute în favoarea inculpatului.

Instanţa de apel nu va putea reţine în sensul unei circumstanţe atenuante nici provocarea din partea victimei, cu toate că din probele dosarului a rezultat în mod evident că acesta înainte de producerea accidentului a făcut cu mâna un semn cu caracter obscen inculpatului, aspect confirmat şi de martorul  .

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în cauză, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, iar raportat la toate aceste elemente apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de prima instanţă nu este îndestulătoare, iar ca efect al înlăturării circumstanţelor atenuante facultative, va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru ca pedeapsa să oglindească pericolul concret al faptei săvârşite de către acesta.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei se poate constata că în speţă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în sensul existenţei unei fapte cauzatoare de prejudicii, a unui prejudiciu cert şi legătura de cauzalitate între acestea, iar raportat la probele efectuate în cauză în mod judicios s-a stabilit un prejudiciu material de 6.666 lei în dauna fiecărei părţi civile în cauză, respectiv T.L., N.M.T. şi T.M.A., aceste sume reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale, cheltuieli de transport la spitale din Timişoara, cheltuieli de înmormântare, servicii funerare, cheltuieli pentru pomeniri.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa de fond în mod judicios a apreciat că prin decesul victimei T.M., părţilor civile li s-a creat un prejudiciu de natură morală constând în suferinţa acestora prin prisma dispariţiei victimei, părţile civile fiind soţia defunctului (T.L.), respectiv copiii defunctului (N.M.T. şi T.M,A,), astfel că evident că suferinţa acestora trebuie compensată în modalitatea plăţii daunelor morale care în cuantum de câte 20.000 euro sau echivalentul în lei, sunt de natură să acopere acest prejudiciu fără să constituie o îmbogăţire fără justă cauză.

Părţile civile au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, însă raportat la toate elementele cauzei, respectiv vârsta victimei, vârsta părţilor civile, legătura afectivă dintre acestea, instanţa apreciază că suma acordată de instanţa de fond este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral, întrucât familia în întregul ei a fost despăgubită cu suma de 60.000 euro sau echivalentul în lei, majorarea acestui cuantum echivalând cu o îmbogăţire fără justă cauză.

În mod corect a fost obligat inculpatul şi la plata cheltuielilor de spitalizare a victimei T.M. către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara în cuantumul solicitat de 13.587,90 lei.

Cu privire la instituirea unui sechestru asupra bunurilor inculpatului, instanţa apreciază că nu se impune acest lucru în această etapă procesuală, cu atât mai mult că o asemenea măsură nu s-a luat într-o etapă anterioară în cadrul procesului penal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.V. şi prin decizia penală nr. 279 din 27 ianuarie 2014 – ÎCCJ, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat R.V. împotriva deciziei penale nr. 116 din 5 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara.

Domenii speta

Spete similare