Cerere de atragere a răspunderii patrimoniale

Dosar nr.13825/3/2012/a1

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 5041

Sedinta Publică de la 15.05.2014

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC — BAS

GREFIER —IMD

Pe rol solutionarea cauzei civile  privind reclamantul CII BNS cu sediul în sector 2, Bucureştiîn contradictoriu cu pârâtul AAD cu sediul în sector 4, Bucureşti, , avand ca obiect cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

La apelul facut in sedinta publica a raspuns reclamantul prin reprezentant, lipsă fiind pârâtul.

Procedura legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:

Reclamantul, prin reprezentant, depune tabelul definitiv al creanţelor, din care rezultă pasivul neacoperit, ce este în valoare de 578.870,23 lei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat şi excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.

Reclamantul, prin reprezentant, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

BNS, , in calitate de lichidator judiciar al debitoarei CN - in faliment, in temeiul art 138 alin (1) lit. c) si d) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, a formulat o cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere împotriva pârâtului Alexandrescu Antonio Daniel pentru următoarele:

„MOTIVE:

In fapt: Prin sentinţa civila nr. 7724 din 28.06.2012, pronunţata de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII a Civila in dosarul nr. 13825/3/2012 dispusa impotriva debitoarei CN - in faliment.

Obiect de activitate principal la data deschiderii procedurii de faliment: 9602 CAEN- Coafura si alte activităţi de infrumusetare.

Asa cum am arătat si prin raportul intocmit de lichidatorul judiciar in conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea 85/2006 privind cauzele si împrejurările care au condus la incetarea de plaţi cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila, s-au reţinut ca principale cauze care au dus la incetarea de plaţi a debitoare:

-activitatea debitoarei s-a diminuat in intervalul analizat, având o scădere a cifrei de afaceri de peste 380.000 lei in anul 2010, iar cheltuielile necesare bunei desfăşurări a activităţii se menţin la un nivel ridicat, debitoarea inregistrand pierderi deloc neglijabile - pentru anul 2010 se obţine un rezultat net in suma de -214.806 lei - in acest context administratorii trebuiau sa ia masurile necesare de reducere a cheltuielilor si de maximizare a activităţii inca de la finele anului 2008;

-îndatorarea societăţii - gradul de îndatorare se menţine la un nivel aflat cu mult peste 100% pondere in total pasiv - a dus la scăderea considerabilă a autonomiei si a stabilităţii financiare a acesteia, cu implicaţii asupra lichidităţii, ducând in final la incapacitate de plată; diminuarea semnificativă a capitalurilor proprii ca urmare a pierderilor înregistrate de societate in perioada analizata si in consecinţă deteriorarea surselor proprii de finanţare.

Din documentele existente la dosar asa cum am arătat si prin raportul întocmit in conformitate cu dispoziţiile art 59 din Legea 85/2006, consideram ca sunt incidente dispoziţiile art. 138 lit. c), d), e) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, cu privire Ia administratorul statutar.

Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăţii comerciale supusa procedurii prevăzuta de Legea 85/2006 este o răspundere civila delictuala speciala ce presupune indeplinirea cumulativa a celor 4 condiţii generale ale răspunderii civile delictuale:

1.- existenta prejudiciului - in speţa prejudiciul este cel al creditorilor inscrisi la masa credala, valoarea pasivului fiind de 761.400,18 lei;

2.-existenta faptei ilicite prevăzute de art 138 alin (1) din Legea 85/2006:

•lit c) « au dispus, in interes personal continuarea unei activităţi care ducea, in mod vădit, persoana juridica la incetarea de plaţi »,

•lit d) « nu au ţinut contabilitatea in conformitate cu legea »

•lit e) « au ascuns sau deturnat o parte din activul debitoarei ».

3.- raportul de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita in speţa ;

4.- si existenta vinovăţiei vor fi menţionate pentru fiecare fapta in parte.

Acţiunea in răspunderea civila delictuala a membrilor organelor de conducere ale societăţii comerciale aflate in insolventa, are un dublu temei de fapt: atât starea de faliment a debitoarei, cat si săvârşirea in speţa a faptelor expres prevăzute de art. 138 alin (1) lit c), d) si e) din Legea 85/2006.

Faptele pentru care apreciem ca in cauza sunt incidente dispoziţiile art 138 din Legea 85/2006 fata de AAD - asociatul unic si administratorul statutar al debitoarei sunt:

Art.l38alin. 1 lit. c)

« au dispus, in interes personal continuarea unei activităţi care ducea, in mod vădit, persoana juridica la incetarea de plaţi»

Starea de incetare de plaţi in care se afla debitoarea este probata si prin faptul ca debitoarea nu a putut achita către DGFPMB obligaţiile la bugetul de stat aferente (declaraţie de creanţa a DGFPMB in cuantum de 19.958 lei.

Arătam ca societatea, conform evidentei ţinute pe site-ul Ministerului Finanţelor, figura in anul 2009 cu datorii totale de 303.601 lei, in anul 2010 cu datorii totale de 281.609 si in anul 201 1 cu datorii totale de 301.938 lei.

Deşi debitoarea se afla in stare de insolventa inca din anul 2008, reprezentanţii acesteia au hotărât continuarea activităţii, incalcand dispoziţiile art. 27 alin. 1 din Legea 85/2006, acumulând in tot acest timp datorii ce au generat dobânzi si penalităţi.

Aducerea societăţii in faliment prin continuarea activităţii după anul 2009 rezulta din declaraţiile de creanţa depuse la dosarul cauzei care se refera la datorii contractate in perioada 2009-2011.

Ca atare, apreciem ca debitoarea/reprezentanţii acesteia au dispus continuarea activităţii in interes personal, in situaţia data neexistand nicio raţiune pentru tinerea in flinta a societăţii.

Art. 138 alin. 1 lit.d)

« nu au ţinut contabilitatea in conformitate cu legea »

învederam instanţei ca in calitate de administrator judiciar al debitoare, procedura de notificare a fost legal indeplinita, atât prin posta cat si printr-un cotidian naţional si prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, conform actelor aflate la dosar.

Menţionam ca deşi procedura de notificare privind deschiderea procedurii de insolventa si de faliment a fost legal indeplinita, in conformitate cu dispoziţiile art.7 alin. (3) coroborat cu art 61 si art 109 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, din partea debitoarei nu s-a prezentat nici un reprezentant la sediul administratorului judiciar, in vederea depunerii documentelor prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.

Având in vedere ca paratul are cunoştinţa de starea de insolventa a debitoarei in condiţiile in care a fost adusa la cunoştinţa publica conform dovezilor anexate, ajungem la concluzia ca refuzul de a preda documentele precizate de art. 28 din lege constituie o prezumţie relativa de netinere a contabilităţii in conformitate cu legea si a legăturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea debitoarei in incetare de plaţi si de sustragere de la urmărirea creditorilor si plata pasivului debitoarei in cuantum de 761.400,18 lei.

De asemenea, prin refuzul de a preda documentele precizate de art. 28 din lege, fapta îndeplineşte condiţiile precizate de art. 138 pct. 1 lit. d) din Legea 85/2006 in sensul ca nu s-a ţinut contabilitatea in conformitate cu legea 82/1991 .

Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. 1 lit. c si art. 73 alin. 2 din Legea 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.

Putem constata de aici dezinteresul arătat de administratorii si asociaţii societăţii de a tine contabilitatea debitoarei in conformitate cu Legea 82/1991, de a intocmi si depune situaţiile financiare trimestriale, anuale, declaraţiile fiscale si in consecinţa de a asigura funcţionarea acesteia in condiţii minime de legalitate.

învederam instanţei ca refuzul administratorului/asociaţilor debitoarei de a preda documentele contabile, deşi au fost notificaţi in acest sens, atât individual, cat si prin ziarul Bursa si Buletinul Procedurilor de Insolventa, echivalează cu ascunderea documentelor contabile.

Lipsa documentelor contabile indica o administrare frauduloasa a debitoarei.

Tinerea contabilităţii reflecta inregistrarea operaţiunilor efectuate de debitoare si oferă creditorilor posibilitatea verificării acestora sub aspectul legalităţii lor, a solvabilităţii debitoarei. S-a reţinut in practica judiciara ca o derulare a activităţii debitoarei fara o evidenta contabila corecta duce la creşterea datoriilor, in condiţiile in care nu se cunoaşte ce trebuia plătit sau incasat, precum si la curgerea majorărilor si penalităţilor cu consecinţa directa a ajungerii debitoarei in stare de insolvenţă si face imposibila stabilirea activului si pasivului debitoarei.

Faptul ca debitoarea nu si-a ţinut contabilitatea in conformitate cu legea este evident in condiţiile in care nu si-a indeplinit obligaţia legala, proba contrarie cazând in sarcina paraţilor.

In doctrina se susţine ca tinerea unei contabilităţi fictive, dispariţia unor documente contabile, sau netinerea evidentei contabile conform legii, in principiu, nu sunt activităţi direct producătoare de prejudiciu însa ele pot ocaziona starea de insolvabilitate, fiind asociate cu ascunderea unor parti din active, insusirea de fonduri băneşti, întârzierea in plata unor creanţe, fapt care a generat dobânzi sau penalităţi, ori pot fi puse in legătura cu creanţele neinregistrate in contabilitate si care nu au fost achitate.

Potrivit principiilor generale ale răspunderii, asa cum am arătat mai sus, fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea intr-o acţiune, ea putând fi reprezentata si de omisiunea, inacţiunea ilicita, neindeplinirea unei activităţi ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta măsura trebuia sa fie intreprinsa de către o anumita persoana.

Art. 138, alin. 1, lit. e) :

«au ascuns sau deturnat o parte din activul debitoarei »

Potrivit declaraţiei de creanţa in cuantum de 44.878,76 lei depusa de Direcţia de Impozite si Taxe Locale Sector 4 rezulta ca debitoarea figurează înregistrata fiscal cu un bun imobil in patrimoniu si trei autovehicule.

Deşi lichidatorul judiciar a notificat debitoarea si pe reprezentantul acesteia in vederea predării gestiunii averii debitoarei, aceştia nu au procedat la predarea bunurilor aflate in patrimoniu.

Astfel apreciem ca in cauza, nu numai ca exista prezumţia de sustragere a bunurilor din patrimoniul societăţii de la executarea presupusa de procedura insolventei, exista insasi dovada ca debitoarea, prin reprezentanţii sai, au avut intenţia de a ascunde si sustrage de la urmărire bunurile si a prejudicia creditorii prin aceste acţiuni.

La aceasta concluzie emerg si netinerea unei contabilităţi in conformitate cu legea, precum si nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006.

Suntem in prezenta unor fapte ilicite- acţiuni sau inacţiuni in accepţiunea legii, fapte culpabile ale administratorului/asociaţilor debitoarei, fiecare fiind răspunzător pentru faptele săvârşite in perioada cat si-au exercitat mandatul, fapte care constau in dezinteresul arătat in ceea ce priveşte funcţionarea normala si in condiţii de legalitate a societăţii si prejudiciul cauzat de către aceştia creditorilor in cuantum de 761.400,18 lei.

Fata de cele mai sus menţionate, solicitam judecătorului sindic sa dispună admiterea acţiunii in atragerea răspunderii personale patrimoniale prevăzuta de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 ale administratorului statutari si asociatului unic al debitoarei CN -in faliment, paratul AAD  in  vederea  acoperirii  pasivului  societăţii  in  cuantum  de 761.400,18 lei.

Ne intemeiem prezenta cerere pe dispoziţiile art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, precum si pe celelalte dispoziţii legale menţionate in cuprinsul Cererii.

înţelegem sa ne folosim de proba cu inscrisuri, precum si de orice alta proba necesara pentru justa soluţionare a cauzei.

Solicitam judecarea cauzei si in lipsa noastră, conform art. 242 alin. 2 Cod Procedura Civila.”

Analizând materialul probator existent la dosar, Tribunalul reţine următoarele:

La cererea creditorului B. , prin sentinţa civilă nr.7724/28.06.2012  a fost deschisă procedura simplificată de insolvenţă împotriva debitorului CN.,  fiind îndeplinite condiţiile prevăzute la art.1 alin.2 lit.c raportat la art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006.

În raportul de activitate întocmit în conformitate cu prevederile art.59 din legea insolvenţei, lichidatorul judiciar  a menţionat ( fila 103) că  asociatul unic AAD  nu a predat documentele contabile ale societăţii, astfel că raportul se întemeiază pe analiza indicatorilor de bilanţ pe perioada 2008-2010, din care rezultă că activitatea societăţii s-a diminuat în perioada analizată, cheltuielile pentru desfăşurarea activităţii s-au menţinut la un nivel ridicat, iar pierderile înregistrate în anul 2010 au fost de 214.806 lei. S-a reţinut şi o diminuare semnificativă a capitalurilor proprii ca urmare a pierderilor înregistrate de societate.

La data de 29.08.2012 a fost întocmit tabelul preliminar al obligaţiilor, iar la data de 26.10.2012 a fost întocmit tabelul definitiv al creanţelor.

În primul raport de activitate, lichidatorul judiciar  informează că a identificat bunuri  în patrimoniul societăţii, un apartament situat în Bucureşti, cartier Berceni , bun imobil ipotecat în favoarea creditorului B., precum şi trei autovehicule, a procedat la evaluarea bunurilor , fiind stabilită ca metodă de vânzare licitaţia publică. Adunarea  creditorilor din data de 22.01.2013 a aprobat metoda de valorificare, aşa cum a fost propusă de lichidatorul judiciar 

A fost depus la data de 27.08,2013 raportul asupra fondurilor obţinute din valorificarea bunului mobil şi planul de distribuire nr.1, apoi la data de 19.12.2013 a fost întocmit planul de distribuire nr.2. Se constată că în urma tuturor  distribuirilor efectuate a mai rămas un pasiv neacoperit în sumă de 578.870,23 lei.

În ceea ce priveşte cererea lichidatorului judiciar pentru atragerea răspunderii personale, instanţa va constata că nu s-a făcut dovada susţinerilor sale.

Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, : „  În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte(…)” .

Astfel,  conform textului legal menţionat, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă  în stare de insolvenţă să fie suportat de către membrii organelor de conducere precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.

Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială; pentru a fi angajată este necesar a fi îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 C.civ.: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea art.138 lit.c din lege, nu s-a dovedit interesul personal al pârâtului în continuarea activităţii.Reclamantul afirmă că începând cu anul 2009, debitorul apare cu datorii în sumă de 303.601 lei, iar în anul 2011 datoriile erau în valoare de 301.938 lei, apreciind că societatea se afla în stare de insolvenţă încă din anul 2008, iar administratorul societăţii a dispus continuarea activităţii în interes personal, însă nu aduce nici o dovadă în sensul celor afirmate.

Nu există nici o legătură între condiţia specificată la lit.c a art.138 – continuarea în interes personal a activităţii societăţii care ducea la încetare de plăţi şi argumentele prezentate de creditor, conform cărora administratorul avea obligaţia de a solicita aplicarea dispoziţiilor legii insolvenţei. Fapta reprezentantului legal al debitorului de a nu introduce cererea de deschidere a procedurii în termenul prevăzut, constituie infracţiunea de bancrută simplă (art.143 din lege) şi nu o cauză distinctă de atragere a răspunderii în temeiul art.138.

Cât priveşte evidenţa contabilă,pârâtul, în calitate de administrator al societăţii, nu a pus la dispoziţia  lichidatorului judiciar documentele enumerate la art.28 din lege. Pentru acest considerent, lichidatorul judiciar  a formulat o plângere penală, însă Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus prin rezoluţia din data de 01.10.2013 neînceperea urmăririi penale, având în vedere că au fost predate actele conform art.28 din Legea nr.85/2006 ( fila 56, vol.2). 

Predarea înscrisurilor prevăzute de art.28 din lege lichidatorului judiciar este o obligaţie a debitorului ulterioară deschiderii procedurii de insolvenţă, astfel că neîndeplinirea acestei obligaţii nu poate cauza starea de insolvenţă.

În condiţiile în care actele contabile au fost predate de către pârât, nu se poate reţine faptul că nu a ţinut o contabilitate , ori a făcut să dispară unele documente contabile, atât timp cât lichidatorul judiciar  nu a sesizat nici unul dintre aceste aspecte şi nici faptul că nu au fost respectate prevederile legale privind ţinerea contabilităţii.

Nici disp. art. 138 lit. e din lege nu sunt aplicabile în cauză, reclamantul nu a dovedit că pârâtul a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori a mărit în mod fictiv pasivul societăţii, neexistând nici o dovadă în acest sens.

Bunurile din patrimoniul societăţii au fost identificate, inventariate şi apoi valorificate, iar sumele obţinute au fost distribuite creditorilor. Nu s-a dovedit că societatea ar fi deţinut şi alte bunuri şi nici faptul că pârâtul este cel care le-a ascuns.

 Pentru aplicarea prevederilor art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, este necesar să se facă dovada deturnării acestora sau a ascunderii lor de către administratori. Însă lichidatorul judiciar doar prezumă că aceste bunuri au fost ascunse, dar nu a menţionat despre ce anume bunuri e vorba.

În consecinţă, judecătorul sindic apreciază că nu s-a dovedit temeinicia acţiunii formulată de lichidatorul judiciar şi va respinge cererea de atragere a răspunderii .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar BNS cu sediul în sector 2, Bucureşti, împotriva pârâtului AAD cu sediul în sector 4, Bucureşti, , având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 15.05.2014.

  PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare