Contestaţie decizie de sancţionare

Prin  cererea adresată acestei instanţe la data de 30.10.2013 şi înregistrată sub nr. 10682/86/2013, contestatorul ------ a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 769 din 23.09.2013  emisă de şeful Depoului Suceava, în contradictoriu cu intimata ---- solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei contestate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că, în data de 26.09.2013 a fost anunţat că s-a dispus de către conducerea SNTFC „CFR Călători" SA sancţionarea sa cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10% şi a fost pus să semneze de primire pe decizia nr. 769 din data de 23.09.2013.

A mai arătat că a fost cercetat pentru încălcarea a art. 2 lit. i) din Fişa

postului şi a art. 9 lit. f) şi al unui alt act normativ (Act nr. 611/1191/2012), abaterea disciplinară fiind o „diferenţă nejustificată de 67 kg de motorină, între consumul din rezervorul principal şi cel de pe motorul diesel”.

Cu privire la art. 2 lit. i) din Fişa postului, ce derivă din disp. art. 11 lit. c) din Instrucţiunile pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr. 201/2006, respectiv: „are obligaţia să conducă economic locomotiva fără a depăşi consumurile normate de combustibil energie şi lubrefianţi, cu respectarea ordinelor şi dispoziţiilor interne legate de consumurile de combustibil", arată că diferenţa de 67 kg motorină a fost calculată în mod eronat; că s-a stabilit prin dispozitivul ICL, ce măsoară cantitatea de combustibil consumată de motorul diesel într-un minut şi cantitatea de combustibil aflată în rezervorul principal, dar fără a se ţine cont de consumul normat al locomotivei.

Metoda de calcul a consumului de combustibil prin instalaţia ICL-PC, ce afişează şi memorează mai mulţi parametrii de funcţionare ai locomotivei, nu poate constitui un criteriu absolut de stabilire a unui consum neeconomic al motorului diesel.

Această instalaţie are o clasă de precizie de 1% - pentru consumul de combustibil şi de 5% - pentru cantitatea de combustibil din rezervor, ceea ce înseamnă, din start, o marjă de eroare a calculului diferenţei dintre cantitatea de combustibil consumată de motorul diesel într-un minut şi cantitatea de combustibil aflată în rezervorul principal.

Calculând marja de eroare pentru cantitatea de combustibil aflată în rezervorul principal pentru o cantitate de 2100 kg motorină (capacitatea maximă a rezervorului fiind de cea. 4.000 kg) va rezulta o cantitate de 105 kg motorină pe care instalaţia de măsurare nu o poate stabili cu precizie.

Prin urmare, supraconsumul de motorină la locomotiva deservită de contestator a fost stabilit ca urmare a citirii şi interpretării diagramelor ICL, fără a exista date concrete privind cauza supraconsumului de motorină, întrucât motorul a funcţionat la parametrii normali.

Practic, nu s-a dovedit în ce a constat conduita necorespunzătoare a contestatorului în deservirea locomotivei prin raportarea la sarcina acestuia de serviciu, ci s-a pornit de la premisa că instalaţia ICL, care măsoară consumul de motorină, determină şi instituie o prezumţie de vină a salariatului în exploatarea locomotivei. Această prezumţie este răsturnată şi prin cuantificarea marjei de eroare a instalaţiei respective, aşa cum s-a dovedit prin calcul.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 2 lit. f) din Fişa postului se referă la „obligaţia să conducă economic locomotiva fără a depăşi consumurile normate de combustibil", deci la consumurile normate şi nu la cele măsurate inexact prin comparare. în acest sens, intimata este obligată să specifice care era cota normată pentru respectiva cursă pentru a se verifica realitatea unui supraconsum de motorină.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 2 lit. f din Fişa postului se referă la „obligaţia să conducă economic locomotiva fără a depăşi consumurile normate de combustibil”, deci la consumurile normate şi nu la cele măsurate inexact prin comparare.

În dovedire, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată.

În susţinerea întâmpinării, unitatea a susţinut că la data de 30 iulie 2013, s-a efectuat citirea şi analizarea datelor memorate de instalaţia de înregistrare a consumului de combustibil  pentru locomotive – ICL cu care este dotată locomotiva DA 1318; că la luarea în primire a acesteia, de la antemontatorul ---, indexurile cantităţilor de motorină din motorul diesel şi din rezervorul principal sunt consemnate în registrul antemontator pe bază de semnături de predare/primire; că după efectuarea acestor operaţiuni, contestatorul a înscris în foaia de parcurs a locomotivei, alte cantităţi, respectiv cu 20 de kg mai puţin indexul MD şi cu 10 kg mai puţin indexul RP; nu înscrie în foaia de parcurs timpul în care motorul diesel a fost oprit, iar în staţia Vicşani s-a produs o scădere a cantităţii de motorină din rezervorul principal de 55 kg, realizând nejustificat pe întreaga tură de serviciu, o diferenţă de 67 kg combustibil între consumul din rezervorul principal şi consumul motorului diesel.

Mai arată pârâta, că s-a încălcat fişa postului, art. 2 li.t i şi actul 611/1191/2012; că instalaţia de înregistrare a consumului de combustibil a fost omologată şi certificată conform buletinului de verificare metrologică nr. 0116149 din 27 martie 2012, şi este valabil 3 ani; că motorul diesel a funcţionat la parametrii normali; că nu s-au semnalat probleme tehnice  de exploatare.

De asemenea, susţine pârâta, că şi situaţia în care s-ar accepta că instalaţia nu înregistrează un consum real sau s-ar avea în vedere că există factori perturbatori, reclamantul nu poate fi exonerat de răspundere, atâta timp cât nu şi-a îndeplinit obligaţia de informare cu privire la astfel de deficienţe; că prin această atitudine s-a adus un prejudiciu unităţii, de 518,92 lei.

La dosar s-au depus înscrisuri, respectiv contractul individual de muncă al reclamantului cu actul adiţional, decizia 769/23 septembrie 2013, raportul de cercetare efectuat, norma de lucru A611/1191/2012, fişa postului.

Examinând actele şi probele administrate în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul ------- are calitatea de salariat al unităţii pârâte, astfel cum rezultă din Contractul individual de muncă nr. 1.2./2/./2001 şi actul adiţional ulterior – fila 30 – 31 dosar, având funcţia de mecanic locomotivă automotor I, atribuţiile fiind descrise în fişa postului – fila 43 dosar.

Litera i din acest act normativ, prevede că are obligaţia de a conduce economic locomotiva fără a depăşi consumurile normate de combustibil, energie electrică şi lubrifianţi, cu respectarea ordinelor şi dispoziţiilor interne legate de consumul de combustibil.

La data de 23 septembrie 2013, unitatea pârâtă emite decizia nr. 769, în baza căreia contestatorul este sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni, reţinându-se în sarcina acestuia, realizarea unei diferenţe între consumul  RI şi consumul MD pe tură; în intervalul orar 14,27 – 14,41 cantitatea de motorină din RP (rezervorul principal) scade de la 2158 kg la 2103 kg, fără ca MD să fie pornit; mecanicul configurează în foaia de parcurs indexurile ICL eronat la luarea în primire, ceea ce echivalează cu încălcarea prevederilor fişei postului – art. 2 lit. i şi Instrucţiunile 611/1191/2012.

Se menţionează în aceeaşi decizie, că motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetărilor, rezidă în aceea că instalaţia ICL cu care este dotată locomotiva DA 1318 a fost revizuită metrologic conform buletinului 116149 din 27 martie 2012; că locomotiva a fost însoţită în luna iunie 2013, la acelaşi tren, de personal tehnico – ingineresc şi nu s-au înregistrat diferenţe între consumul RP şi MD.

Potrivit art. 247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol defineşte abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Prin urmare, pentru a fi dată răspunderea disciplinară, este necesar a fi întrunite cumulativ, anumite elemente, respectiv: cel care săvârşeşte fapta, să aibă calitatea de salariat; prin conduita abordată, salariatul să fi încălcat norme interne de disciplina muncii; acţiunea sau inacţiunea să fi fost săvârşită cu vinovăţie.

Într-adevăr, fişa postului contestatorului prevede în art. 2 litera i că acesta are obligaţia de a conduce economic locomotiva fără a depăşi consumurile normate de combustibil, energie electrică şi lubrifianţi, cu respectarea ordinelor şi dispoziţiilor interne legate de consumul de combustibil.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, tribunalul reţine că în speţă nu rezultă în ce anume a constat conduita reclamantului, conduită care ar fi avut drept consecinţă, creşterea consumului de combustibil.

Astfel, la fila 19 dosar există declaraţia pe care contestatorul a dat-o cu prilejul cercetării disciplinare, arătând că în momentul în care a scris indexul RP, locomotiva era în stare rece, iar după ce a pornit MD (motorul diesel), a constatat cu 10 kg mai puţin motorină, decât cantitatea propriu - zisă, în condiţiile în care reclamantul ştia că mecanismul RA este suprimat,  şi nu au unde să se piardă acele 10 kg de motorină.

Mai precizează contestatorul, că diferenţa de combustibil dintre rezervorul principal (RP) şi MD  (motorul diesel) se justifică prin aceea că la o cantitate cuprinsă între 1500 – 2000 kg combustibil are loc o cădere negativă de aproximativ 30 – 40 kg; că nu s-a depăşit cota alocată remorcării trenului, iar la predarea locomotivei, sigiliul a fost găsit intact, astfel încât reclamantul consideră că ICL nu funcţionează normal.

La fila 33 dosar se regăseşte raportul de cercetare întocmit în cauză, care reţine că în intervalul orar 14,24 – 14,47 motorul diesel nu funcţionează, iar rezervorul locomotivei scade nejustificat cu 55 kg motorină şi realizează o diferenţă de 67 kg motorină între consumul din rezervorul principal şi cel al motorului diesel.

Cu toate că se reţine în sarcina contestatorului, aşa cum arătam mai sus, încălcarea prevederilor art. 2 lit. i din Fişa postului, în sensul că acesta are obligaţia de a conduce economic locomotiva fără a depăşi consumurile normate de combustibil, energie electrică şi lubrifianţi, cu respectarea ordinelor şi dispoziţiilor interne legate de consumul de combustibil, în raport se descrie că reclamantul a menţionat eronat indexurile indicate de instalaţia IC; că nu se notează în foaia de parcurs numărul de minute cu motorul oprit şi realizează o diferenţă de 55 kg motorină.

De asemenea, se mai reţine că astfel, s-a încălcat şi dispoziţia nr. 611/4/1191/2012 – fila 42 dosar.

Din analiza acestui act normativ, rezultă că înscrisul reprezintă un îndrumar care precizează ce indexuri vor fi luate ca bază de referinţă la întocmirea dosarelor  de cercetare a supraconsumurilor de motorină, după cum urmează: diferenţa dintre indexurile RP şi MD pentru cazurile când conform înregistrărilor ICL nu există dubii asupra consumurilor normale de motorină; diferenţa dintre indexurile RP şi valoarea cotei de motorină stabilită prin determinări ale consumurilor pentru secţiile de remorcare ale fiecărei unităţi, în cazurile când din diverse motive, înregistrările ICL cu privire la indexul MD nu sunt relevante pentru dovedirea consumurilor anormale de motorină, şi se va înfiinţa un registru de evidenţă a abaterilor după procedura operaţională PO 6 – 7 – 5.2 – 09.

Chiar aceste criterii, aşa cum sunt ele menţionate în actul normativ, relevă prin ele însele, inexactitatea datelor tehnice aferente instalaţiilor descrise, posibilitatea existenţei unor inadvertenţe cu privire la înregistrarea parametrilor tehnici şi a consumurilor de combustibil, energie electrică, lubrifianţi, care nu pot fi determinaţi decât în cadrul unor operaţiuni tehnice de verificare a funcţionalităţii locomotivelor, rezervoarelor.

În situaţia în care din probele administrate în cauză se conturează posibilitatea ca diferenţa de consum de motorină să fie cauzată de factori exteriori conduitei reclamantului, instanţa apreciază că decizia de sancţionare nu cuprinde în concret, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, prin raportare la normele interne indicate că ar fi fost încălcate.

Susţinerile pârâtei, referitoare la faptul că în cursul cercetării disciplinare s-au înlăturat apărările contestatorului, întrucât instalaţia ICL cu care este dotată locomotiva DA 1318 a fost revizuită metrologic conform buletinului 116149 din 27 martie 2012 şi că locomotiva a fost însoţită în luna iunie 2013, la acelaşi tren, de personal tehnico – ingineresc şi nu s-au înregistrat diferenţe între consumul RP şi MD, nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât la dosar nu există probe din care să rezulte că reclamantul, prin manevrele efectuate în mod deficitar, ar fi determinat un supraconsum de combustibil.

De asemenea, probele administrate în cauză nu relevă că la data la care locomotiva a fost însoţită în luna iunie 2013, la acelaşi tren, de personal tehnico – ingineresc, neînregistrându-se diferenţe între consumul RP şi MD au fost aceleaşi condiţii de funcţionare, identice, similare cu cele din momentul în care locomotiva a fost deservită de contestator.

Că este aşa, rezultă chiar din declaraţia dată de acesta, în faza de cercetare disciplinară prealabilă, în sensul că la momentul plecării, locomotiva era rece, şi într-un interval scurt de timp, nivel combustibilului a scăzut cu 10 kg.

Tocmai din cauza acestei inadvertenţe, la ieşirea din tură contestatorul a întocmit o notă de comandă – fila 87 dosar în care se consemnează lucru defectuos KD 2 post II, înlocuirea unor instalaţii şi efectuarea de probe.

Decizia de sancţionare a contestatorului a fost luată pornindu-se de la premise tehnice, care nu sunt în măsură să demonstreze conduita necorespunzătoare a contestatorului.

Dimpotrivă, prin raportare la actul menţionat anterior, contestatorul a acţionat în conformitate cu situaţia tehnică cu care s-a confruntat, evidenţiind defecţiunile apărute.

Ori, este de observat că, în pofida acestei împrejurări, pârâta, prin întâmpinarea formulată, se apără arătând că, chiar şi în situaţia în care s-ar accepta că instalaţia nu înregistrează un consum real sau s-ar avea în vedere apărarea reclamantului că supraconsumul s-ar datora unor factori perturbatori, totuşi reclamantul nu poate fi exonerat de răspundere, deoarece acesta nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de informare, care se face necondiţionat în momentul în care se constată acest gen de deficienţe şi care, în condiţiile date, reclama acest fapt - fila 28 dosar.

Trebuie de precizat că obligaţia de serviciu impusă contestatorului trebuie să fie legală şi posibilă.

În condiţiile în care chiar intimata recunoaşte posibilitatea erorilor tehnice la înregistrarea diferiţilor parametri de funcţionare a instalaţiilor, este evident că nu poate fi descrisă atitudinea care concretizează abaterea disciplinară reţinută în sarcina contestatorului, încât în speţă nu este dat elementul prevăzut sub sancţiunea nulităţii absolute, de art. 252 alin. 2 lit. a Codul muncii.

Aşa fiind, nu se poate vorbi nici despre existenţa vinovăţiei cu care ar fi fost săvârşită fapta ce ar fi avut consecinţă, lipsa motorinei.

Apărările intimatei sunt de natură a demonstra o dată în plus, că într-adevăr, lipsa de motorină reproşată reclamantului poate fi determinată de mai mulţi factori tehnici, însă nu pot fi primite apărările acesteia, că inclusiv în asemenea condiţii, se cuvine a fi sancţionat reclamantul, deoarece nu a sesizat şeful ierarhic despre această situaţie.

Practic, prin această apărare, se impută reclamantului, o cu totul altă abatere disciplinară decât cea reţinută în sarcină, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului cuprins în art. 79 Codul muncii, în conformitate cu care, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Mai reţine instanţa, că la fila 45 dosar se regăseşte un angajament de plată emis pe numele reclamantului, pentru suma de 518,92 lei, reprezentând contravaloarea diferenţei de 67 kg motorină, înscris pe care reclamantul însă, a refuzat să-l semneze.

Intimata este cea căreia îi revine sarcina probei conform dispoziţiilor art.272 din codul muncii, însă nu a dovedit care este abaterea disciplinară săvârşită de contestator, respectiv acţiunea sau inacţiunea prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. Singura constatare, menţionată în decizia de sancţionare, este doar cea a înregistrării unei scăderi de 67 kg motorină din RP al  locomotivei, fără a se detalia un eventual rezultat dăunător.

În materie disciplinară, angajatorul trebuie să dovedească fapta salariatului de încălcare a normelor legale sau contractuale, precum şi vinovăţia salariatului. În prezenta cauză, intimata  nu a dovedit nici  un rezultat dăunător şi nici fapta omisivă sau comisivă, săvârşită de reclamant, care să fi determinat acest rezultat.

În absenţa unei fapte ilicite săvârşite de salariat, nu există răspundere disciplinară, aşa încât, în temeiul dispoziţiilor art. 247, 252 raportat la art. 266 din codul muncii contestaţia va fi admisă şi va fi anulată decizia de sancţionare.

La solicitarea reclamantului, instanţa va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de sancţionare în sensul că o va obliga pe pârâtă la restituirea către reclamant a sumelor de bani reţinute în temeiul deciziei.

Domenii speta

Spete similare