Contestatie la executare

Dosar nr. 302/199/2011

.

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 602/2011

Şedinţa publică de la 28 Iulie 2011

Prin cererea de contestaţie la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 302/199/2011 la data de 17.03.2011,  contestatorul R. C.C.a formulat contestaţie împotriva Procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr.1361/14.02.2011, prin care s-a dispus si s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurator asupra  bunurilor imobile ale contestatorului, respectiv, clădire cu suprafaţa de 56 mp şi teren cu suprafata de 7387,56 mp, situate pe raza loc.O., com.F., jud.B..

In motivare, contestatorul a arătat, în esenţă, că sumele stabilite prin titlurile executorii care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de sechestru nu sunt datorate de către dumnealui. Astfel, contestatorul arată faptul că, în calitate de locator, a înregistrat la ANAF Bacău, în anul 2006, un contract de închiriere încheiat cu o firmă al cărei administrator era de origine greacă. Raporturile juridice între părţi s-au derulat, în baza acestui contract, până în anul 2007, când locatarul  a ”dispărut”, după ce, anterior, lichidase toate stocurile de marfă aflate în depozitul închiriat de la petent. Solicitând, prin cerere scrisă, agentului fiscal competent „radierea contractului”, i s-a comunicat de către lucrătorul ANAF că „nu se poate anula contractul decât în prezenţa cetăţeanului grec, fiind un contract amiabil între părţi”. Arată contestatorul că şi-a achitat obligaţiile fiscale către stat, în măsura în care a primit şi contravaloarea chiriei datorate. Deşi în contractul de închiriere la art.6 era prevăzut că neplata chiriei are ca afect rezilierea contractului, ANAF Bacău a continuat să solicite sumele datorate şi penalităţile aferente, până la sfârşitul contractului - ianuarie 2009, refuzând să ia act de încetarea efectelor contractului. S-a ajuns, astfel, la o creanţă fiscală în cuantum de aproximativ 5500 lei, pe care contestatorul nu are posibilitatea să o plătească.

Faţă de motivele expuse, contestatorul solicită anularea procesului-verbal de sechestru nr.1361/14.02.2011.

Cererea nu a fost întemeiată în drept şi a fost timbrata cu timbru judiciar în valoare de 5 lei.

In dovedire, contestatorul a depus la dosar copia Procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 1361/14.02.2011, contractul de închiriere înregistrat la ANAF Bacău cu nr.21308/17.01.2006.

La solicitarea instanţei, intimata D.G.F.P. BACAU- A.F.B. Bacău Est  depus la dosar actele acre au stat la baza încheierii procesului-verbal de sechestru contestat (filele 24-88).

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.07.2011 instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar, formulată de către contestator, dispunând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 de lei.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc la termenul din 14.07.2011, pronunţarea fiind amânată pentru data de 21.07.2011, ulterior pentru astăzi, 28.07.2011.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Pentru soluţionarea corectă a cauzei, instanţa apreciază că se impune, într-o primă etapă, calificarea corectă a cererii contestatorului, urmând ca, ulterior, să fie analizate susţinerile petentului, în raport cu încadrarea juridică corectă a acţiunii.

 Astfel, instanţa constată că a fost formulată o contestaţie la executare împotriva procesului-verbal de sechestru nr.1361/14.02.2011.  Cu toate acestea, în speţă, în raport de susţinerile contestatorului şi de situaţia de fapt invocată, instanţa apreciază că nu a fost criticat actul sus menţionat sub aspectul modalităţii de întocmire – în sensul efectuării acestuia cu încălcarea prevederilor Codului procedură fiscală de către organele de executare, conform alineatului 1 din art.172 , ci se contestă chiar titlurile executorii care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de sechestru, fiind incidente, în speţă, dispoziţiile art.172 al.3 din C.pr.fiscală.

În ceea ce priveşte limitele criticilor ce pot fi formulate pe calea contestaţiei la executare împotriva unui titlu executoriu, în sensul de act formal întocmit în vederea începerii executării silite, instanţa va avea în vedere următoarele dispoziţii legale:

Potrivit art.172 din Codul de procedură fiscală:

(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oric?rui act de executare efectuat cu înc?lcarea prevederilor prezentului cod de c?tre organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuz? s? îndeplineasc? un act de executare în condiţiile legii.

(2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a execut?rii silite prin ordonanţ? preşedinţial? prev?zute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedur? civil? nu sunt aplicabile.

(3) Contestaţia poate fi f?cut? şi împotriva titlului executoriu în temeiul c?ruia a fost pornit? executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hot?râre dat? de o instanţ? judec?toreasc? sau de alt organ jurisdicţional şi dac? pentru contestarea lui nu exist? o alt? procedur? prev?zut? de lege.

Potrivit art. 141 alin. 1), alin. 2) şi alin. 3) C. pr. fisc.:

1) Executarea silit? a creanţelor fiscale se efectueaz? în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de c?tre organul de executare competent în a c?rui raz? teritorial? îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

2) Titlul de creanţ? devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscal? este scadent? prin expirarea termenului de plat? prev?zut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prev?zut de lege

3) Modificarea titlului de creanţ? atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunz?tor.

Potrivit art. 399 alin. 3) C pr. civ. (ce completează dispoziţiile speciale ale Codului de procedură fiscală)

(3) In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca in contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.

Din coroborarea acestor texte legale rezultă următoarele:

- pe de o parte, acele acte administrativ fiscale care constituie acte de executare întocmite de organul fiscal de executare pot fi contestate doar pe calea contestaţiei la executare, în baza dispoziţiilor speciale derogatorii prevăzute la art. 172  C. pr. fisc.;

- pe de altă parte, aplicând dispoziţiile generale prevăzute de art. 399 alin. 3) C. pr. civ, în cadrul contestaţiei la executare formulată împotriva unui titlu executoriu, în sensul prevăzut la art. 141 alin. 1) C. pr. fisc., nu se pot examina apărări de fond referitoare la modul de stabilire şi întinderea obligaţiei de plată, ci doar aspecte procedurale sau de formă privitoare la emiterea titlului executoriu.

Cu titlu de exemplu pot fi formulate critici privind îndeplinirea condiţiilor de emitere a titlului executoriu, condiţii formale ale acestuia, verificarea menţiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, conformitatea datelor din cuprinsul acestuia cu cele înscrise în titlul de creanţă.

Instanţa constată că au fost invocate de către contestator doar critici privitoare la titlurile executorii  nr. 450700000922692 şi nr.45070007192043, susţinându-se că nu s-ar fi stabilit şi individualizat corect creanţa fiscal? în sarcina sa, întrucât acesta nu datorează, potrivit legii, impozitul şi penalităţile stabilite de către organul fiscal.

În ceea ce priveşte criticile formulate acestea vizează apărări privind legalitatea stabilirii obligaţiei de plată, deci apărări de fond cu privire la conţinutul titlului executoriu, apărări ce nu pot fi examinate decât în condiţiile în care nu ar exista o altă procedură specială în acest sens.

Din înscrisurile aflate la dosar, instanţa constată că la data de 18.07.2008 a fost emis titlul executoriu cu nr. 450700000922692 (filele 70- 71), comunicat contestatorului la data de 29.07.2008 (conform dovezii de la fila 72), iar la data de 04.03.2009 a fost emis titlul executoriu nr. 45070007192043, comunicat la data de 10.03.2009, conform înscrisurilor aflate la filele 67-69 dosar.

Împotriva acestor titluri executorii contestatorul avea posibilitatea formulării unor contestaţii, conform prevederilor art.172-173 C.pr.fisc., însă, aşa cum rezultă din cuprinsul dosarului de executare înaintat de către intimată, cum de altfel, a şi recunoscut contestatorul ( încheierea de şedinţă din data de 14.04.2011), acesta nu a atacat titlurile executorii , deşi legea îi conferea această posibilitate.

Prin urmare, nefiind contestată legalitatea emiterii acestor titluri executorii, instanţa apreciază că, în speţă, nu poate proceda la verificarea apărărilor invederate de către contestator, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută în teza finala a art.172 al.3.

Pentru aceste motive, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Red./Tehnored. I.M.A. – 19.09.2011

Domenii speta

Spete similare