Divort din vina comuna a sotilor. reluarea de catre reclamanta a numelui purtat anterior casatoriei.incredintarea catre reclamanta a minorilor.obligarea piritului la plata pensiei de intretinere.

Sentinţă civilă din 18.11.2009


 Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta VG a chemat în judecată pe pârâtul VI, solicitând instantei ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să dispună, in baza art. 37-38 C Fam. desfacerea casatoriei din culpa comuna incheiata la data de si inregistrata in Registrul de Stare Civila al Primariei comunei cu nr. din data de si, in baza art. 42 C. Fam., incredintarea  catre reclamanta spre crestere si educare a minorilor VFD nascut la data de si VC, nascuta la data de.

 De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorilor, in considerarea imprejurarii ca, in prezent, paratul nu mai realizeaza venituri in baza unui contract de munca si nu realizeaza venituri cu caracter de permanenta din activitati agricole sau private aflandu-se in stare de nevoie. Reclamanta a precizat ca aceasta a ales alternativa lucrului in strainatate, respectiv in Germania, iar veniturile pe care le obtine sunt suficiente pentru a asigura o crestere si dezvoltare armonioasa celor doi minori, astfel incat, cel putin in prezent, nu se impune obligarea tatalui la plata unei pensii de intretinere, urmand a fi solutionata insa de instanta obligatia legala de intretinere stabilita de art. 86-94 C.Fam. .

 In temeiul art. 40 C.Fam., reclamanta a solicitat incuviintarea reluarii numelui avut anterior casatoriei, acela de „ …„ .

 În motivarea cererii, s-a arătat ca, in luna iunie 2004, sotii au luat hotararea irevocabila de a se desparti, pe fondul comportamentului constant necorespunzator al sotului, despartirea fiind urmata de un scandal de proportii provocat de sotul parat in domiciliul comun din comuna, in imobilul proprietatea parintilor paratului, domiciliu in care a ramas in continuare sotul parat, in timp ce reclamanta s-a stabilit cu cei doi minori rezultati din casatoria partilor la domiciliul parintilor sai din comuna...

 Reclamanta a mentionat faptul ca, pe perioada casatoriei, paratul si-a impus autoritatea prin violenta si agresivitate verbala si fizica, dezvaluind lipsa de respect fata de reclamanta ca femeie si ca mama, relatiile personale, parteneriale dintre parti cunoscand un curs descendent .

 Reclamanta a invederat faptul ca, aflandu-se sub presiunea unor temeri justificate privind integritatea sa fizica, insuflata prin amenintarile cu moartea si actele de agresiune fizica deosebita, s-a stabilit cu cei doi minori la parintii sai, beneficiind de sprijin material si moral din partea acestora pe timpul cat lucreaza in strainatate. Reclamanta a aratat ca este alaturi de copii pe timpul concediului legal, al sarbatorilor de iarna si de Pasti precum si ori de cate ori are posibilitatea, oferindu-le acestora cele mai bune conditii de viata si de studiu .

 Reclamanta a precizat ca este in interesul copiilor sa ramana sub cresterea si ingrijirea reclamantei deoarece intre reclamanta si minori precum si intre acestia si parintii sai si rudele sale apropiate exista o comunicare perfecta .

 Reclamanta a mai invederat faptul ca, posterior separatiei in fapt, paratul a contribuit material la cheltuielile ocazionate de cresterea si educarea minorilor, fiind angajat la o societate pe raza judetului Buzau, insa ulterior a fost indisponibilizat, in prezent nemaiobtinand venituri constante .

 Reclamanta a mentionat ca paratul a intrat in relatii de concubinaj de notorietate cu o alta femeie, inprejurare care, alaturi de separatia in fapt indelungata si de imposibilitatea de impacare si de reluare a convietuirii, conduc la concluzia ca mentinerea casatoriei nu isi mai gaseste ratiunea, relatiile dintre soti fiind grav si irenmediabil vatamate .

 În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 37-38, 40, 42, 86-94 C.Fam. .

 În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar in copie urmatoarele inscrisuri: certificatul de casatorie ( fila 6 ), certificatul de nastere al minorului VFD ( fila 7 ), certificatul de nastere al minorei VC ( fila 8 ), distinctii acordate din partea Scolii com. Manzalesti celor doi minori ( filele 9-10 ), cartea de identitate a reclamantei ( fila 11 ) si imputernicirea avocatiala in baza contractului de asistenta juridica din data de 13.03.2009 ( fila 12 ) .

 Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 39 lei, conform chitantei ( fila 5 ) si s-au aplicat timbre judiciare de 0,3 lei .

 In virtutea rolului activ, in temeiul art. 42 alin. 1 C.Fam., instanta a dispus citarea si emiterea unor adrese catre Autoritatea Tutelara - PRIMĂRIA COMUNEI CERNĂTEŞTI şi Autoritatea Tutelara- PRIMĂRIA COMUNEI MÂNZĂLEŞTI in vederea intocmirii unor referate de ancheta sociala la domiciliul partilor si pentru a exprima propuneri cu privire la incredintarea celor doi minori . La data de 13.05.2009, la dosar a fost depus referatul de ancheta sociala intocmit de Autoritatea Tutelara- PRIMĂRIA COMUNEI MÂNZĂLEŞTI ( fila 28 ) .

 De asemenea, avand in vedere dispozitiile art. 42 alin. 1 C.fam rap. la art. 144 ind. 1 C.p.civ. si art. 24 alin. 2 rap. la art. 125 alin. 2 Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, instanta a procedat la audierea in Camera de Consiliu, la data de 13.04.2009, a minorului VFD, prilej cu care a fost intocmit procesul-verbal ce a fost atasat la dosar la fila nr. 18 .

 Legal citat, pârâtul s-a prezentat in fata instantei de judecata insa nu a formulat întâmpinare în cauză .

 La termenul de judecata din data de 27.04.2009, la solicitarea partilor, in temeiul art. 167 alin. 1 C.p.civ., instanta a incuviintat pentru reclamanta proba cu inscrisurile depuse la dosar si proba testimoniala cu martora PM iar pentru parat, proba testimoniala cu martora DV. In sedinta publica din data de 18.05.2009, instanta a procedat la audierea pe rand si separat a martorelor, sub prestare de juramant religios, potrivit dispozitiilor art. 190-200 C.p.civ., declaratiile acestora fiind consemnate, citite, semnate si atasate la dosar  ( filele 33, 34 ) .

 Analizând înscrisurile depuse în cauză în raport de cererea reclamantei, instanţa reţine următoarele:

 La data de, a fost incheiata casatoria intre reclamanta VG si paratul VI, casatoria fiind inregistrata in Registrul de Stare Civila al Primariei comunei  cu nr. din data de, astfel cum rezulta din cuprinsul certificatului de casatorie atasat la dosar ( filele 6, 35 ). Din casatoria partilor au rezultat minorul VFDl nascut la data de, potrivit certificatului de nastere nr. ( fila 7 ) si minora VC, nascuta la data de, conform certificatului de nastere nr. ( fila 8 ) .

 Referitor la capatul de cerere privind desfacerea casatoriei din culpa comuna, potrivit art. 37 alin. 2 C.Fam., casatoria se poate desface prin divort, iar potrivit art. 38 alin. 1 al aceluiasi act normativ, divortul se poate pronunta atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila. Motivele temeinice la care face referire textul legal sunt imprejurari de fapt invocate de soti, in general, iar imposibilitatea casatoriei este tocmai consecinta acestora .

 In cauza civila de fata, instanta constata ca exista o evidenta incompatibilitate intre parti in ceea ce priveste perceptia vietii de familie. Astfel cum rezulta din cuprinsul cererii de chemare in judecata, al sustinerilor partilor in fata instantei de judecata precum si din coroborarea declaratiilor celor doua martore audiate, pe parcursul casatoriei dintre parti, acestea nu au avut o relatie armoniosa, in special din cauza neajunsurilor, motiv pentru care, in anul 2004, reclamanta a luat hotararea de a parasi domiciliul comun din comuna, aflat in imobilul proprietatea parintilor paratului, domiciliu in care a ramas in continuare sotul parat, in timp ce reclamanta s-a stabilit cu cei doi minori rezultati din casatoria partilor la domiciliul parintilor sai din comuna. In cursul anului 2006, reclamanta a plecat la munca mai intai in Italia, iar apoi in Germania, copiii ramanand la domiciliul parintilor reclamantei din comuna.

 Avand in vedere faptul ca, la baza casatoriei se afla traiul in comun, increderea reciproca intre soti, afectiunea si devotamentul, sprijinul material si moral reciproc si mai ales, buna intelegere intre acestia, parasirea de catre reclamanta in cauza a domiciliului conjugal si ruperea, din momentul parasirii domiciliului, a oricaror legaturi de natura matrimoniala, constituie motive temeinice, in sensul art. 38 alin. 1 C.Fam. si conduc la imposibilitatea continuarii casatoriei, raporturile dintre soti fiind iremediabil vatamate. In consecinta, avand in vedere si faptul ca, din cursul anului 2008, paratul a inceput o relatie de concubinaj cu o alta femeie si fata de pozitia procesuala a celor doua parti, instanta urmeaza a admite cererea de chemare in judecata si a dispune desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de si inregistrata in Registrul de Stare Civila al Primariei comunei cu nr. din data de, din vina comuna a ambilor soti .

 Referitor la capatul de cerere privind reluarea de catre reclamanta a numelui purtat anterior casatoriei, acela de „„ , instanta retine ca, odata cu incheierea casatoriei dintre parti, acestea au declarat ca vor purta numele de „„ al sotului parat, reclamanta renuntand la numele purtat anterior acestei date, acela de „„ .

 Art. 40 alin. 2 C.Fam. permite sotului care a dobandit numele prin casatorie, sa il pastreze si dupa desfacerea acesteia daca a intervenit o invoiala intre soti iar, in lipsa acestei invoieli, numai pentru motive temeinice. Din dispozitia legii rezulta ca, in aceasta materie, regula o constituie revenirea la numele avut anterior casatoriei iar exceptiile de la aceasta regula sunt enumerate limitativ de legiuitor: fie atunci cand partile se invoiesc, fie atunci cand, pentru motive temeinice, pastrarea numelui se impune. In cauza de fata, partile nu s-au invoit in acest sens si nici nu exista motive temeinice in intelesul art. 40 alin. 2 C.Fam. care sa justifice pastrarea numelui dobandit prin casatorie de catre reclamanta .

 Prin urmare, fata de cererea reclamantei, in conformitate cu dispozitiile art. 40 alin. 3 C.Fam., instanta va dispune ca reclamanta sa reia numele avut anterior incheierii casatoriei, acela de “”.

 In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la incredintarea catre reclamanta spre crestere si educare a minorilor VFD nascut la data de si VC nascuta la data de, instanţa va avea în vedere cererea reclamantei în sensul ca acestia să-i fie încredinţati spre creştere şi educare, pozitia procesuala a paratului care a fost de acord cu cererea reclamantei, declaraţia martorelor audiate în cauză, precum şi referatul de anchetă socială efectuat de către Autoritatea Tutelară- Primaria comunei, din care rezultă că, la domiciliul reclamantei exista conditii bune de locuit si de igiena, minorii urmand cursurile scolare, fiind elevi in clasa a IV-a respectiv clasa a III-a si au rezultate foarte bune la invatatura. De asemenea, din cuprinsul referatului de ancheta sociala, reiese ca reclamanta se ocupa permanent pentru a asigura satisfacerea nevoilor minorilor privind alimentatia, curatenia si igiena, educarea si supravegherea, constientizand necesitatile permanente ale copiilor si ca aceasta este nevoita sa plece la munca in Germania, cei doi minori ramanand in grija bunicii materne si a unei surori a reclamantei, martora PM, care le asigura toate conditiile pentru a urma cursurile scolare si un trao decent. Pentru aceste motive si avand in vedere ca in familie exista relatii armonioase intre membrii sai, colectivul de sprijin al autoritaii tutelare a propus incredintarea celor doi copii catre mama lor, reclamanta VG.

 Fiind audiat la data de 13.04.2009 in Camera de Consiliu, minorul VFD a aratat faptul ca doreste sa ramana impreuna cu sora sa in ingrijirea mamei sale, iar pe perioada cat aceasta se afla la munca in Germania, in ingrijirea bunicii lui materne, intrucat mama si bunica sa se preocupa de educarea si ingrijirea sa si a surorii lui .

 Pentru aceste motive, instanta considera ca, avand o varsta frageda, minorii trebuie mentinuti in climatul in care s-au obisnuit deja, respectiv alaturi de mama lor, fata de care sunt puternic atasati si care s-a ocupat indeaproape de cresterea lor, prin aceasta masura fiind protejate interesle minorilor . 

 Fata de aceste considerente si, avand in vedere prevederile art. 42 alin.1 C.fam. precum si art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 in conformitate cu care  exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa sigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, instanta va dispune incredintarea reclamantei spre crestere si educare a minorilor VFD nascut la data de si VC, nascuta la data de.

 Referitor la capatul de cerere privind obligarea paratului la plata pensiei de intretinere catre cei doi minori, instanta retine ca, potrivit art. 101 C.Fam., parintii sunt obligati sa se ingrijeasca de copilul minor, asigurandu-i cadrul necesar dezvoltarii fizice si intelectuale, invataturii si pregatirii profesionale a acestuia, in conformitate cu insusirile sale .

 Din cuprinsul declaratiilor martorelor precum si al sustinerilor partilor, rezulta faptul ca paratul VI nu realizeaza venituri din munca sau din alte activitati cu caracter de permanenta, acesta locuind in casa parinteasca din comuna impreuna cu mama sa, concubina si cei doi copii ai acesteia. De asemenea, din cuprinsul declaratiei martorei DV, sora paratului ( fila 34 ), reiese faptul ca paratul traieste din veniturile concubinei sale care lucreaza la o croitorie ( fila 34 ) . Pentru aceste motive, instanţa va calcula pensia de întreţinere prin raportare la cuantumul salariului minim pe economie stabilit la nivelul actual de 466 Ron.

Potrivit disp. art. 97 alin.1 C.fam., ambii părinţi au aceleaşi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fiind astfel instituit principiul egalităţii în obligaţii a părinţilor cu privire la contribuţia acestora la cheltuielile legate de creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a minorilor în raport de veniturile pe care le realizează. 

În conformitate cu disp. art. 86 alin.1, 2 şi 107 alin.1 C.fam., copilul minor este întreţinut de părinţii săi, dacă se află în stare de nevoie, dispoziţie care trebuie coroborată cu art. 86 alin. 3 C.fam. care prevede că descendentul, cât timp este minor, are drept de întreţinere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află.

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, potrivit disp. art. 94 alin.1, 3 C.fam., rezultă că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar atunci când este datorată de părinte, întreţinerea se stabileşte până la o treime din câştig sau din muncă, în cazul unui singur copil.

 Întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pârâtul ar fi încadrat în muncă şi că ar realiza venituri cu caracter de continuitate, instanţa va calcula pensia de întreţinere în cuantum de 1/3 prin raportare la salariul minim pe economie, stabilit la nivelul actual de 466 Ron. Pe cale de consecinţă, având în vedere faptul că minorii VFD si VC se află în stare de nevoie în raport de necesităţile vârstei lor, ce privesc sănătatea, dezvoltarea fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională, instanţa, în baza art. 86, art. 94 alin.1, 3, art. 97 alin.1 şi 107 alin.1 C.fam., va obliga pe parat la plata in favoarea minorilor a sumei in cuantum total de 155 lei ( 78 lei pentru fiecare minor in parte ), cu titlu de pensie de intretinere lunara, incepand de la data introducerii prezentei actiuni, 13.03.2009, si pana la implinirea varstei majoratului de catre fiecare minor .

 Instanta va lua act de faptul ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.