Civil- admisibilitatea actiunii in revendicare, raportat la dispozitiile deciziei nr. 33/2008 a i.c.c.j

Sentinţă civilă din 21.05.2009


Prin cererea înregistrată reclamantele VA şi CA au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate şi paşnică posesie împreună cu terenurile aferente, precum şi la obligarea la plata cheltuielilor de judecată .

În motivarea acţiunii reclamantele au învederat instanţei că sunt proprietarele imobilelor.

Dovada că sunt proprietare o fac cu actele de proprietate, respectiv Testament şi Act de donaţie.

Imobilele sunt folosite de o întreprindere de panificaţie, cel din str. ..., iar în imobilul din str. ... funcţionează un atelier de mobilă.

Prin decretul de naţionalizare din anul 1948, imobilele au fost naţionalizate, trecând abuziv în proprietatea statului, prin procesul verbal anexat.

În drept reclamantele şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 480 cod civil şi următoarele.

În dovedirea acţiunii reclamantele au depus la dosar: Actul de donaţie, Testamentul, copia actelor de identitate.

Municipiul Buzău prin Primar a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a precizat că dat fiind obiectul acţiunii, revendicare imobiliară, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei şi nu tribunalului.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, nu există un act normativ care să permită restituirea imobilelor terenuri cu şi fără construcţii care au altă destinaţie decât aceea de locuinţă, preluate de stat în orice mod înainte de anul 1989, iar statul şi-a rezervat dreptul de a rezolva el însuşi, prin lege specială situaţia acestor imobile, astfel cum reiese din art. 25 din Legea 112/1995.

Faţă de dispoziţiile de mai sus, se impune respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

La data de 19.08.2000 a intervenit decesul reclamantei CA, fiind introduşi în cauză moştenitorii acesteia respectiv CK – G şi AMB.

La termenul de judecată din 15.11.2000 reclamantele şi-au precizat acţiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât a RAM, care a avut în administrare aceste imobile, arătând că înţeleg să revendice faţă de aceşti pârâţi şi terenurile aferente acestor imobile. Alături de ambele imobile situate la adresele de mai sus şi care au destinaţia de locuinţe, există şi câte o clădire în care au funcţionat două mori de măcinat cereale, a căror proprietate o revendică.

În cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică, expert, ce a avut ca obiectiv: identificarea imobilelor în litigiu, stabilirea proprietarilor acestora şi a actualilor deţinători ai imobilelor, iar ca urmare a efectuării acestei expertize, reclamanţii au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi a societăţilor comerciale „S „ SA, SC C SRL, SC GC I SRL, precum şi a pârâtului VI, cei care deţin imobilele revendicate de către reclamanţi.

SC ... a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat că reclamanţii nu au respectat dispoziţiile Legii 10/2001, iar imobilele au fost vândute înainte de intrarea în vigoare a Legii 10/2001, cu respectarea dispoziţiilor Legii 85/1992, încheindu-se contracte de vânzare cumpărare cu SC .. , SC .., persoana fizică V.I., SC ...., motiv pentru care solicită excluderea lor din proces.

În susţinerea întâmpinării pârâta a depus la dosar: certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ..

Reclamanţii au mai depus la dosar Anexele . la procesul verbal de predare primire ., Hotărârea ..

SC .... a formulat întâmpinare, precizând că la data de 13.11.1997 a cumpărat de la SC ..... obiectivul „ Unitate pufuleţi”,  conform facturii ., în valoare de 195,2 mil.lei.

Societatea, cumpărătoare de bună credinţă, a dobândit acest imobil liber de sarcini şi apoi a obţinut cartea funciară şi de cadastru, pentru imobilul şi terenul respectiv .

În această perioadă au amenajat aici sediul şi organizarea de şantier a societăţii, având în derulare contracte de aproximativ 10-15 miliarde de lei.

A mai precizat pârâta că a dobândit acest bun ca şi cumpărător de bună credinţă, a investit în amenajarea acestor clădiri o mare sumă de bani, iar activitatea societăţii este legată de acest punct de lucru.

În susţinerea întâmpinării pârâta a depus la dosar certificatul de înmatriculare al societăţii, contractul de vânzare cumpărare autentificat ., documentaţia tehnică pentru înscrierea în cartea funciară.

La termenul de judecată din 20.08.2001 reclamanţii , având în vedere faptul că au formulat cereri de retrocedare a imobilelor, în baza Legii 10/2001, au solicitat suspendarea cauzei.

În data de 9.08.2002 reclamanţii au solicitat repunerea dosarului pe rol, fiind acordat termen de judecată la data de 27.09.2002.

Odată cu cererea de repunere pe rol, reclamanţii au solicitat introducerea în cauză a Autorităţii pentru privatizare şi administrarea participanţilor statului- Sucursala Regională Sud Est Constanţa, căreia i s-a transmis spre soluţionare în temeiul art. 27 din Legea 10/2001 notificările formulate de ei adresate Primăriei Municipiului ., prin care au solicitat restituirea în natură a morii şi terenul aferent ., imobil înstrăinat din patrimoniul SC ...., societate privatizată, către SC ...., conform sentinţei civile ..

Totodată aceleiaşi autorităţi i s-a transmis de către Primăria  şi notificarea prin care au solicitat restituirea în natură a morii şi terenul aferent, imobil care a fost înstrăinat din patrimoniul SC ..., către VI, conform contractului de vânzare cumpărare.

Tot aceeaşi societate a transmis din patrimoniul său imobilul casă de locuit în aceeaşi curte cu moara, conform contractului de vânzare cumpărare, către SC .....

Au mai precizat reclamanţii că deşi notificările au fost trimise Primăriei din data de 13.05.2002, până în prezent nu au primit nici un răspuns.

De asemenea reclamanţii şi-au completat acţiunea, solicitând şi anularea actelor de vânzare cumpărare încheiate subsecvent de SC ..... unor terţe persoane fizice şi juridice, respectiv : SC ..., VI şi SC .....

Pârâta SC ... a formulat precizări arătând că această societate nu are competenţă să se pronunţe pe notificările formulate de reclamanţi, singura instituţie care are această competenţă fiind APAPS, întrucât aceasta a efectuat privatizarea societăţii, iar în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. 1 şi 2 din Legea 10/2001.

În cazul în care vor cădea în pretenţii,  pârâta SC .... a formulat cerere de chemare în garanţie a APAPS, pentru ca aceasta să o despăgubească cu valoarea acestor pretenţii.

Prin sentinţa civilă . Tribunalul Buzău a respins ca prematur introdusă acţiunea formulată de reclamate, apreciind că reclamantele trebuie să solicite APAPS emiterea unei decizii, conform art. 26 al. 1, pct. 2 din Legea 10/2001.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii, iar prin decizia CA Ploieşti a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii reclamantele au formulat recurs, iar prin decizia ICCJ a trimis recursul spre competentă soluţionare CA Ploieşti, conform art. II alin. 3 din Legea 219/2005.

Prin decizia CA Ploieşti a admis recursul, a casat ambele hotărâri cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău, iar prin sentinţa civilă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buzău, întrucât reclamantele şi-au precizat valoarea imobilelor revendicate la 4200000000 lei.

La rândul ei Judecătoria Buzău prin sentinţa civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia comercială, apreciind că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 889, 890 şi art. 893 Cod comercial, raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit.a c.p.c. şi a sesizat CA Ploieşti pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa CA Ploieşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei , în favoarea Judecătoriei Buzău.

Dosarul a fost înregistrat.

La termenul de judecată din 17.04.2008 RAM a formulat întâmpinare , în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 77/26.04.2007, începând cu data de 1.07.2007 imobilele proprietatea statului se preiau în administrare de Consiliul Local.

În susţinerea întâmpinării pârâta RAM a depus la dosar Hotărârea a Consiliului Local.

Pârâţii VI şi VT au formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii reclamanţilor .

În motivarea întâmpinării pârâţii au învederat instanţei că sunt cumpărători de bună credinţă al imobilului în litigiu, format din 257,86 m.p. suprafaţă construită , reprezentând un imobil casă de locuit şi anexe şi 700,9 m.p. teren aferent lor.

Calitatea de proprietar au dobândit-o prin contractul de vânzare cumpărare de la fosta SC Spicul SA.

Iniţial au avut calitatea de chiriaşi, conform contractului de închiriere, până la data vânzării-cumpărării.

După cumpărarea imobilului s-au realizat investiţii de anvergură la imobilul cumpărat, pentru amenajarea şi consolidarea acestuia.

Contractul de vânzare cumpărare, ce reprezintă titlul lor, a fost încheiat cu titularul aparent al dreptului astfel că instanţa poate constata că sunt îndeplinite cerinţele teoriei proprietarului aparent.

Nu au avut de unde să cunoască că imobilul aparţine altor proprietari, atât unii cât şi ceilalţi fiind de bună credinţă la perfectarea actului. În acest conflict urmează a se da preferinţă titlului lor, pentru asigurarea circuitului civil şi a stabilităţii raporturilor juridice.

La termenul de judecată din 17.04.2008 instanţa a dispus scoaterea din citativ a RAM, întrucât la termenul de judecată din 19.07.2007, dosar, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii, iar la termenul de judecată din 15.05.2008 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului prin primar, întrucât toate imobilele revendicate se află în proprietatea unor persoane fizice şi juridice, respectiv ceilalţi pârâţi.

La acelaşi termen de judecată s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice ce a avut ca obiectiv : identificarea, cu schiţe aferente, conform actelor de proprietate ale părţilor, a imobilellor revendicate de reclamanţi, urmând a se concluziona, dacă imobilele revendicate sunt ocupate de pârâţii în cauză, să se precizeze pentru fiecare imobil - partea din teren şi construcţie ocupată de pârâţi, să se precizeze dacă pârâţii VI şi VT au adus îmbunătăţiri la imobil şi să se indice care a fost destinaţia imobilului iniţial preluat de aceşti pârâţi şi care este cea actuală.

În cauză a fost efectuat raportul de expertiză, expert, asupra căruia au formulat obiecţiuni reclamanţii, SC ... şi SC ...., instanţa respingând obiecţiunile formulate de către aceste din urmă societăţi, apreciind că obiecţiunile vizau fondul cauzei şi admiţând obiecţiunile formulate de reclamanţi, dispunând ca expertul să răspundă acestora.

Şi asupra refacerii raportului de expertiză reclamanţii au formulat obiecţiuni, ce au fost respinse de către instanţă, apreciindu-se că expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanţă.

Au mai fost administrate în cauză proba cu interogatoriul pârâţilor, solicitată de reclamanţi şi pârâţii VI şi T, aceştia solicitând şi ei proba cu interogatoriul reclamanţilor şi proba cu martori, fiind audiaţi în cauză martorii MD şi MN şi depunând la dosar proiectul de extindere şi modificare instalaţie de gaze naturale, autorizaţia de construcţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanţii solicită, în baza art. 480 cod civil şi următoarele să fie obligaţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi paşnică posesie imobilele împreună cu terenurile aferente, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare autentificate, cerere pe care instanţa o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele motive:

Reclamatele VA şi CA, aceasta din urmă decedată, sunt fiicele numiţilor BM şi BE, conform certificatelor de naştere dosar al Tribunalului Buzău şi nr. ....

Tatăl reclamantelor, MB a primit ca donaţie, de la tatăl său, MM, prin Actul de donaţie autentificat, moara situată în ...., care constă în teren cu casă de zid construită pe teren, învelită cu tablă şi dependinţe ce se găseau pe teren.

Acelaşi MM bunicul reclamantelor a testat acestora şi mamei lor, EB, prin Testamentul autentificat, moara proprietatea lui, situată în ...., împreună cu terenul şi toate instalaţiile şi tot ce se află pe loc.

Le-a mai lăsat şi casele în care locuiau cu dependinţele lor aflate pe acelaşi loc al morii, împreună cu întreaga gospodărie şi toate lucrurile de orice fel aflate în gospodărie , fără nicio excepţie.

Aceste imobile donate şi moştenite de reclamante au fost naţionalizate prin Legea 119/1948, fiind predate-preluate, conform Anexelor.

Cele două imobile naţionalizate au intrat în baza Legii 15/1990, în patrimoniul SC ..., societate care în cursul lunii martie 2000 a fost privatizată de către APAPS Bucureşti.

În data de 8.05.1996, reclamanta CA a formulat cerere de restituire în natură, sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul ce a aparţinut defuncţilor BM şi MM, în baza Legii 112/1995, cerere ce a fost respinsă prin Hotărârea.

La data de 12.06.2000 reclamantele formulează prezenta acţiune în revendicarea celor două imobile, pentru ca la termenul de judecată din 20.08.2001 să solicite suspendarea soluţionării cauzei.

Chiar dacă nici reclamantele şi nici instanţa nu au motivat suspendarea cauzei dispusă la termenul din 20.08.2001, având în vedere motivul pentru care s-a solicitat suspendarea, respectiv faptul că s-au formulat cereri în baza Legii 10/2001, instanţa apreciază că suspendarea cauzei s-a dispus în baza art. 46 alin.1 din Legea 10/2001.

Potrivit art. 46 al.1 din Legea 10/2001, prevederile Legii 10/2001 sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, cum era cazul în speţă, persoana îndreptăţită putând alege calea Legii 10/2001, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

Rezultă că reclamantele au optat, la momentul 20.08.2001, pentru prevederile legii speciale, respectiv, pentru prevederile Legii 10/2001, ele înaintând Primăriei Municipiului, Notificări, în baza cărora solicitau retrocedarea în natură, în baza Legii 10/2001 a celor două imobile ,.

Aceste notificări au fost înaintate de Primăria Municipiului Autorităţii pentru Privatizare şi Administrare a Patrimoniului Statului, cu adresele, întrucât cele două imobile au fost înstrăinate din patrimoniul SC ..., societate comercială privatizată.

În consecinţă, imobilele revendicate de reclamante au fost incluse în capitalul social al societăţii comerciale cu capital de stat rezultate în urma reorganizării fostelor unităţi economice socialiste, în temeiul Legii 15/1990, SC ..., iar aceasta a fost privatizată. Faţă de această situaţie, o acţiune în revendicare apare ca fiind admisibilă, raportat la dispoziţiile Deciziei a ICCJ, imobilele revendicate aflându-se în proprietatea terţilor dobânditori şi nu a unităţii deţinătoare, astfel cum a fost definită conform prevederilor art. 21 din Legea 10/2001.

Deţinându-le în capitalul social, SC ... a încheiat , evolutiv în timp , contractele de vânzare cumpărare autentificate, contract încheiat cu pârâtul VI, al CA Ploieşti;, contract încheiat cu pârâtul SC ..., încheiat de SC ... alături de SC ...cu SC .....

Instanţa urmează a respinge capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a acestor contracte de vânzare cumpărare, pentru următoarele motive:

Pentru constatarea valabilităţii sau nevalabilităţii contractelor de vânzare cumpărare mai sus menţionate se impune a se analiza dacă pârâţii au fost sau nu de bună credinţă la momentul încheierii contractelor, cerinţă impusă atât de art. 1898 Cod civil, cât şi de art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001, redevenit art. 45 alin. 2 din republicare.

Astfel, potrivit art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001 actele juridice de înstrăinare , inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credinţă.

Art.1898 cod civil , defineşte buna credinţă ca fiind „ credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i transmite proprietatea”.

Alin. 2 al art.1899 cod civil statuează că „ buna credinţă se presupune totdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinţă „.

În consecinţă, faţă de textele de lege mai sus menţionate, instanţa apreciază că pârâţii au fost de bună credinţă la momentul încheierii actelor de vânzare cumpărare.

Imobilele revendicate de reclamanţi au fost naţionalizate, iar reclamanţii au contestat această modalitate de preluare a bunului de către stat în cadrul acţiunii de faţă, promovată după perfectarea vânzărilor. În aceste condiţii, în care titlul de proprietate al vânzătorului, respectiv SC ..., nu era contestat, la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare, nu se poate susţine cu temei că titlul de proprietate al pârâţilor provine de la un “non dominus”. Dimpotrivă a existat convingerea pârâţilor că dobândesc bunul de la adevăratul proprietar .

Astfel,  acţiunea privind revendicarea celor două imobile este formulată de către reclamante şi ceea ce este de remarcat este că ea a fost formulată în contradictoriu cu Consiliul Local şi nu cu vânzătorul SC ...., pentru ca acesta din urmă, la momentul încheierii celor trei contracte de vânzare cumpărare să poată fi acuzat de rea credinţă.

Vânzătorul, SC .... şi pârâţii cumpărători au fost introduşi în cauză, în dosarul ..., la cererea reclamanţilor, în calitate de pârâţi ori contractele de vânzare cumpărare au fost încheiate la datele de 13.11.1997 – VI, 11.06.1999 – SC .... şi 30.07.2001- SC ....

În condiţiile în care pârâţii VI şi T, SC .... şi SC ...., cu bună credinţă s-au aflat într-o eroare neimputabilă cu privire la calitatea de proprietar al înstrăinătorului, SC ... şi SC ...., pentru ca această eroare să fie susceptibilă să creeze un drept de proprietate în favoarea subdobânditorului, independent de întrunirea oricăror cerinţe, este absolut necesar ca această eroare fie comună şi invincibilă.

Principiul validităţii aparenţei în drept constă în aceea că subdobânditorul unui bun, în speţă, a unor bunuri preluate fără titlu de Stat, care s-a întemeiat pe  bună credinţă pe o aparenţă juridică, socotită în mod public ca reprezentând însăşi realitatea, trebuie ocrotit juridiceşte, neputând fi vătămat prin înlăturarea ca nevalabil a actului pe care l-a încheiat astfel.

Pentru ca principiul validităţii aparenţei în drept să fie aplicabil cu succes se cer a fi întrunite câteva condiţii şi anume să existe o eroare comună şi invincibilă, respectiv să existe o situaţie de fapt aparentă, care nu corespunde realităţii de drept, dar această aparenţă înşelătoare să fie una comună, adică împărtăşită public, greu de descoperit şi de evitat; subdobânditorul să fie de bună credinţă, în sensul celor mai sus expuse; actul juridic de înstrăinare încheiat între proprietarul aparent şi terţul subdobânditor să fie unul cu titlu oneros.

În speţă, instanţa apreciază că toate aceste condiţii sunt îndeplinite, atât vânzătorul SC ..., cât şi cumpărătorii VI şi T, SC ... şi SC ...., fiind de bună credinţă la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare, vânzătorul fiind înregistrat la Camera de Comerţ şi Industrie cu capitalul social în care intrau şi cele două imobile revendicate, părţile neavând de unde să cunoască că aceste imobile au intrat în patrimoniul vânzătorului fără titlu.

Cum toate cerinţele sunt cumulativ întrunite, atunci principiul validităţii aparenţei în drept creează în favoarea subdobânditorului un drept de proprietate nou, opozabil “erga omnes”, inclusiv adevăratului proprietar.

În consecinţă, apreciind asupra validităţii contractelor de vânzare cumpărare ale pârâţilor, în baza art. 480 şi următoarele Cod civil, instanţa urmează a compara titlurile reclamanţilor şi cele ale pârâţilor şi a aprecia asupra preferabilităţii unuia sau altuia.

Instanţa comparând titlurile apreciază că cele ale pârâţilor sunt mai preferabile, pentru următoarele motive:

Chiar dacă ne aflăm într-o acţiune în revendicare de drept comun, întemeiată pe art. 480 cod civil şi chiar dacă această acţiune a fost formulată înainte de apariţia legii speciale, respectiv Legea 10/2001, cum reclamanţii au solicitat suspendarea prezentei cauze, la apariţia Legii 10/2001, instanţa nu poate ignora prevederile art. 45 alin. 2 teza a doua din Legea 10/2001, întrucât acestea există şi nu au fost declarate neconstituţionale, instanţele neavând competenţa să cenzureze preferarea de către legiuitor a dobânditorului în dauna fostului proprietar, chiar invocând şi prevederile Convenţiei Europene, deoarece acestea nu se aplică “raţione temporis” deposedărilor operate înainte de aderarea României la această Convenţie.

Conform prevederilor Deciziei nr. 33 a ICCJ din 9.06.2008, este necesar în cadrul promovării unei acţiuni în revendicare a se analiza, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, dacă admiterea acţiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate deasemenea ocrotit, ori securităţii raporturilor juridice. Trebuie să se verifice şi dacă pârâtul în acţiunea în revendicare nu are la rândul său un bun în sensul Convenţiei, o speranţă legitimă în acest sens.

Este relevantă decizia CEDO, în cauza “Pincova şi Pinc contra Republicii Cehe”, în care s-a arătat că : „ Curtea acceptă că obiectivul general al legilor de restituire, acela de a atenua consecinţele anumitor încălcări ale dreptului de proprietate cauzate de regimul comunist este unul legitim, cu toate acestea consideră necesar a se asigura că această atenuare a vechilor încălcări nu creează noi neajunsuri disproporţionate, în acest scop legislaţia trebuie să facă posibilă luarea în considerare a circumstanţelor particulare ale fiecărei cauze, astfel încât persoane care au dobândit bunuri cu bună credinţă să nu fie puse în situaţia de a suporta responsabilitatea, care aparţine în mod corect statului, pentru faptul de a fi confiscat cândva aceste bunuri”; motivare preluată şi în cauza “Raicu contra României”.

În consecinţă, prevederile CEDO nu impun statelor contractante nicio obligaţie specifică de reparare a nedreptăţilor sau prejudiciilor cauzate înainte ca ele să fi ratificat Convenţia.

Exigenţele art.1 din Protocolul 1 şi principiul securităţii raporturilor juridice trebuie avute în vedere atât în cazul fostului proprietar, cât şi în cel al cumpărătorului de bună credinţă.

În speţă, instanţa apreciază că reclamanţii, prin declanşarea procedurii prevăzute de legea specială, respectiv Legea 10/2001, au speranţa legitimă de a obţine despăgubirile băneşti actuale şi egale cu valoarea de piaţă a imobilului, a bunului (cauza Jipescu contra României, Johanna Huber contra României).

Dacă titlurile pârâţilor nu ar fi preferabile , instanţa apreciază că s-ar crea noi neajunsuri disproporţionate, fiind vorba de societăţi comerciale ce desfăşoară activităţi economice în spaţiile cumpărate şi s-ar pune în pericol siguranţa juridică a raporturilor juridice, în final pârâţii urmând să suporte responsabilitatea, care aparţine în mod clar Statului.

Faţă de cele reţinute mai sus instanţa urmează a respinge acţiunea ca nefondată.

Având în vedere respingerea acţiunii, precum şi toate motivele invocate mai sus, instanţa urmează a respinge şi cererea de chemare în garanţie a AVAS, formulată de SC ...,  actualul SC ... .

În baza art. 274 c.p.c vor fi obligaţi reclamanţii, către pârâţii VI şi T la 1000 lei cheltuieli de judecată.