Reîncredinţare minor.

Potrivit disp.art.44 C.fam, instanta judecatoreasca, la cerera oricaruia dintre parinti, sau chiar a copilului daca a împlinit vârsta de 14 ani, a autoritatii tutelare, sau a unei institutii de ocrotire, va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii.

Masura reâncredintarii copilului minor spre crestere si educare, de la un parinte la celalalt îsi gaseste justificarea si poate fi luata numai atunci când se stabileste ca interesele minorului o cer, adica numai când parintele în a carei îngrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare.

Dispozitiile din codul familiei si disp.art.31 al.2 din Legea nr.272/2004 prevad ca toate masurile luate fata de un minor trebuie sa se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Legea nu defineste notiunea de interes “al copilului”, astfel ca instanta este chemata sa stabileasca toate împrejurarile care concura la crearea unui mediu familial cât mai potrivit, pentru ca minorul sa se dezovolte armonios, tinându-se seama de conditiile materiale ale fiecarui parinte, de profilul sau moral, de starea de sanatate, vârsta copilului, de relatiile parintelui cu minorul, posibilitatile concrete ale fiecarui parinte de a se ocupa efectiv de minor.

Prin cererea înregistrata sub nr.3298/207/2010, reclamanta Ion Florica a chemat în judecata si personal la interogatoriu pe pârâtul C.S., solicitând instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna reâncredintarea minorului C.G., nascut la 20.11.1994 – mamei reclamante cu obligarea pârâtului  la plata pensiei lunare de întretinere în favoarea minorului în functie de veniturile pe care le realizeaza acesta si cheltuieli de judecata.

Motivând în fapt cererea, arata reclamanta ca prin sentinta civila nr.3504 din 22.09.2008 pronuntata de Judecatoria Caracal, s-a dispus desfacerea casatoriei încheiata cu pârâtul în data de 29.10.1994, din vina ambilor soti, încredintarea minorului C.G., nascut la 20.11.1994 tatalui, iar minora C.A.N., nascuta la 8.03.1998  a fost încredintata spre crestere si educare mamei, conform învoielii partilor.

Se arata ca, minorul C.G. în luna mai 2010 a parasit domicilul tatalui sau si s-a mutat în domiciliul mamei si nu mai doreste sa locuiasca cu pârâtul deoarece pârâtul întretine relatii de concubinaj cu o alta femeie.

Sustine reclamanta ca în prezent, ambii minori locuiesc împreuna în domiciliul sau, dispunând de conditii materiale si morale optimbe pentru a le asigura o crestere si îngrijire corespunzatoare.

În drept se invoca disp.art., 44 C.fam.

În sprijinul si dovedirea cererii s-a depus la dosar sentinta civila nr. 3504 din 22.09.2008

 pronuntata de Judecatoria Caracal, certificatele de nastere ale minorilor, procura autentificata sub nr. 2686/13.08.2010 de BNP Asociati Ilie Lapadatu & Ecaterina Tobescu din Caracal, autorizatia de construire nr. 1675/10.02.2010 si dovada achitarii taxei judiciare de timbru.

Instanta a dispus din oficiu, introducerea în cauza conf.art.42 al.1 C.fam, a Autoritatii Tutelare din cadrul Primariei Draganesti-Olt, în vederea efectuarii anchetelor sociale la domiciliile partilor.

Pârâtul C.S., prezent în instanta a depus la dosar adeverinta nr.136/21.06.2010 eliberata de SC Salubris SA Slarina din care rezulta veniturile realizate de acesta.

Atât reclamanta cât si pârâtul, au solicitat instantei încuviintarea administrarii probei testimoniale, în sedinta publica din 22.06.2010.

În data de 6.07.2010 în Camera de Consiliu a fost audiat minorul C.G. în vârsta 15 ani si 9 luni, care a învederat instantei ca doreste sa fie recîncredintat spre crestere si educare mamei sale.

Art. 24 alin. 1 din Legea nr.272/2004 prevede ca, copilul capabil de discernamânt are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care îl priveste.

În orice procedura judiciara sau administrativa care îl priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.

Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care îl priveste.

În toate cazurile prevazute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare si li se va acorda importanta cuvenita, în raport cu vârsta si cu gradul de maturitate a copilului.

Orice copil poate cere sa fie ascultat conform dispozitiilor alin. (2) si (3). În caz de refuz, autoritatea competenta se va pronunta printr-o decizie motivata.

 În aceeasi sedinta publica s-a luat un interogatoriu pârâtului C.S. ale carui raspunsuri au fost consemnate si atasate la dosar.

La solicitarea reclamantei au fost audiati martorii A.M. si N.M., iar la propunerea pârâtului în aparare, au fost audiati martorii C.M. si D.C., ale caror depozitii au fost consemnate si atasate la dosar

În sedinta publica din 14.09.2010, pârâtul a învederat instantei ca este de acord cu reâncredintarea minorului spre crestere si educare mamei.

Din examinarea probatoriului administrat în cauza, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin sentinta civila nr.3504/22.09.2008 pronuntata de Judecatoria Caracal, s-a dispus desfacerea casatoriei încheiata între parti din vina ambilor soti, minorul  C.G.,  nascut în data de 20.11.1994 fiind încredintat tatalui, iar celalalt minor C.A.N., nascuta la data de 8.03.1998, a fost încredintata mamei pârâte, conform învoieli parintilor.

Retine instanta ca, minorul C.G., a locuit împreuna cu tatal sau o perioada de timp, dupa care în luna mai 2010 s-a, stabilit în domiciliul mamei sale unde se afla si în prezent.

În instanta, minorul si-a exprimat optiunea privind încredinatarea sa mamei  reclamante, deoarece dupa desfacerea casatoriei, tatal sau s-a recasatorit, iar în prezent relatia pe care o are cu actuala sotie a tatalui sau este o relatie rece.

Martora A.M., a învederat instantei ca minorul în perioada în care a locuit cu tatal sau a fost nevoit sa-si faca singur menajul deoarece actuala sotie a tatalui sau nu se ocupa de cresterea si îngrijirea sa, motiv care l-a determinat în luna mai 2010 sa plece în domiciliul mamei,  locuind cu aceasta, alaturi de sora sa si bunica paterna, iar între acestia si minor exista o legatura afectiva deosebit de puternica.

Determinarea interesului copilului ca suma a tuturor drepturilor de care se bucura acesta potrivit legii, se realizeaza prin examinarea tutor criteriilor de apreciere, îndeobste cunoscute, printre care: vârsta copilului, nevoile speciale si preocuparile acestuia, conditiile materiale si morale pe care fiecare parinte le poate asigura pentru o buna dezvoltare fizica si intelectuala, atasamentul parintilor fata de copil si al copilului fata de parinti, interesul si grija manifestata de acestia în timpul convietuirii si dupa separarea în fapt, precum si alte asemenea împrejurari, fara ca vreun criteriu de apreciere sa fie absolutizat, sau altul sa nu fie luat în seama.

Din probele administrate, instanta a constatat faptul ca minorul 

Potrivit disp.art.44 C.fam, instanta judecatoreasca, la cerera oricaruia dintre parinti, sau chiar a copilului daca a împlinit vârsta de 14 ani, a autoritatii tutelare, sau a unei institutii de ocrotire, va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii.

Masura reâncredintarii copilului minor spre crestere si educare, de la un parinte la celalalt îsi gaseste justificarea si poate fi luata numai atunci când se stabileste ca interesele minorului o cer, adica numai când parintele în a carei îngrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare.

Dispozitiile din codul familiei si disp.art.31 al.2 din Legea nr.272/2004 prevad ca toate masurile luate fata de un minor trebuie sa se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Legea nu defineste notiunea de interes “al copilului”, astfel ca instanta este chemata sa stabileasca toate împrejurarile care concura la crearea unui mediu familial cât mai potrivit, pentru ca minorul sa se dezovolte armonios, tinându-se seama de conditiile materiale ale fiecarui parinte, de profilul sau moral, de starea de sanatate, vârsta copilului, de relatiile parintelui cu minorul, posibilitatile concrete ale fiecarui parinte de a se ocupa efectiv de minor.

În cauza de fata, instanta nu poate ignora faptul ca tatal pârât dispune de conditii materiale optime, s-a îngrijit corespunzator de minor o perioada îndelungata de timp, s-a preocupat permanent si dupa stabilirea minorului benevol în domiciliul tatalui de asigurarea unor conditii decente de viata, însa instanta în luara masurii de reîncredinatre  va avea în vedere interesul superior al minorului, preferinta sa pe care si-a exprimat-o personal în instanta.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanta urmeaza sa admita actiunea formulata de reclamanta, apreciind ca este în interesul minorului C.G., nascut la 20.11.1994, sa fie reîncredintat spre crestere si educare mamei reclamante.

În baza disp.art.86 C.fam, si art.94 al.3 C.fam, pârâtul va fi obligat la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului în cuantum de 100 lei lunar, începând cu, data introducerii actiunii, respectiv 2.06.2010, pâna la majoratul acestuia sau schimbarea conditiilor avute în vedere de instanta.

Postat 30.09.2010

Domenii speta

Spete similare